George Butunoiu: Nu degeaba citesc ce citesc fetele de la HR
In ultima vreme se pare ca am ajuns inamicul public al competentei si al competentilor (“schilosilor”, cum i-a alintat intr-o zi o tanara absolventa cu cercel pe limba), dupa cateva articole pe care le-am pus pe blogul meu si in care ziceam ca la recrutare mai conteaza si altceva pe langa experienta si competenta tehnica, ba adesea in masura chiar mai mare, scrie George Butunoiu pe blogul lui.
Ce poate sa sune mai frumos si mai logic decat sa crezi ca orice firma ar vrea sa aiba cei mai buni specialisti din oras, si ca acestia ar face-o sa ajunga cea mai mandra si mai bogata, si, pe cale de consecinta, si firma i-ar face pe angajatii ei specialisti la fel de mandri si de bogati?
Intamplarea a facut ca chiar primul client din firma mea de recruare sa-mi administreze un soc de proportii si sa imi puna logica la grea incercare. Sa fie mai mult de 22 de ani cand o suedeza de la o mare si faimoasa corporatie vine la mine si imi spune ca vrea doi ingineri, unul in ceramica si celalalt in lemn, care sa se ocupe de contractele marii si faimoasei corporatii cu diverse fabrici de mobila si de portelanuri din Romania, sa le urmareasca executia, calitatea, termenele si conditiile de livrare si tot felul de alte lucruri legate de interesele lor aici.
– Sigur! zic eu plin de avant tineresc, o sa merg sa caut pe cei mai buni specialisti in lemn si in silicati din Romania si vi-i prezint…
– Hmmm, nu cred ca avem nevoie de cei mai buni specialisti, le spunem noi ce trebuie sa faca si la ce sa fie atenti, e suficient sa urmareasca procedurile – zice suedeza…
– ?!?… Aha, inteleg (asa credeam atunci)… inseamna ca trebuie sa ii gasim pe cei mai inteligenti, o sa-i testam ca sa vedem care sunt cei mai buni, ca sa inteleaga repede si sa fie cat mai creativi…
– Hmmm, nu cred ca avem nevoie de cei mai inteligenti si mai creativi specialisti, e suficient sa faca ce le spunem noi, nu vrem batai de cap inutile – zice, din nou, suedeza…
– ?!?… Aha, inteleg…
Insa abia mult mai tarziu am inteles eu cu adevarat ce spunea suedeza aceea, despre ce vorbea si cum stau lucrurile intr-o companie si in lume.
Si inca un exemplu, de anvergura mult mai mare, de data aceasta; in urma cu multi ani intra in Romania doi giganti. Exact in acelasi moment, acelasi domeniu de activitate, aceiasi clienti, aceleasi orice, totul identic pana aici. Si unii si ceilalti au comandat studii salariale, sa vad cum stau lucrurile pe la noi. De aici, insa, si-au facut socotelile diferit. Primii au decis sa angajeze cei mai buni oameni de pe piata, pe toate posturile si nivelurile, de sus pana jos, si le-au dat salarii cu 25% mai mari decat cele de la alte mari corporatii, generalizat. Multe vedete s-au mutat atunci, acolo. Ceilalti au luat cativa oameni buni pe niste posturi importante, si “normali” pe toate celelalte. Oricum, si unii si ceilalti aveau salarii “normale”, pe la media pietei multinationalelor cu care se comparau. Si ce s-a intamplat mai departe? Dupa doi ani, aproape jumatate dintre managerii primei companii imi trimisesera deja CV-urile. De la ceilalti aproape niciunul. In ceea ce priveste afacerile, o vreme primii au crescut mai repede, au fost mai vizibili si romanii doreau sa se angajeze la ei cu mult mai multa ardoare decat la ceilalti, fiindca aveau un “employer brand” mult mai puternic. Insa nu dupa mult timp ceilalti au ajuns sa faca o cifra de afaceri mai mare, profit mai consistent, si asta cu mai putini angajati. Si asa a ramas pana in zilele noastre. Cat despre manageri, intr-o parte ii vad inca pe multi dintre cei angajati acolo in urma cu aproape 15 ani. In partea cealalta nu a mai ramas aproape nimeni din cei de la inceput…
Asadar, cei care sunteti convinsi ca angajatii mai competenti iti aduc intotdeauna mai multi bani in firma decat “ceilalti”, fiti mai rezervati putin! Oameni competenti potriviti pe un anumit post, intr-un anumit context, intr-un anumit ciclu de viata al firmei, cu anumite obiective, pe care nu intotdeauna le cunoasteti, asa cum va inchipuiti, nu inseamna ca trebuie sa fie, neaparat, si foarte, sau cei mai competenti de pe piata. Si competenta aceasta trebuie consumata cu masura. Prea multe vedete pe metrul patrat strica, uneori. Sa nu mai fiti atat de siguri ca ca stiti mai bine decat compania si decat managerii ei ce inseamna “competent” pentru postul in cauza, adica doza optima. Si nu degeaba citesc ce citesc fetele de la HR, asa plapande si cu voci subtiri, cum le stiti.
Si, la urma urmei, eu cred ca ar trebui sa va bucurati ca lucrurile stau asa, fiindca aveti o sansa in plus la angajare…
INTERVIURILE HotNews.ro