Va reusi sa evite Romania o criza de sistem?

Pariul Romaniei pe termen mediu si lung pare sa fie urmatorul: cum sa recastige increderea populatiei in sistem, in democratie si in institutiile ei. Cu sau fara voia politicienilor, statul nu-si permite sa forteze limitele unei populatii ajunse la exasperare deoarece risca sa faca oricand implozie. Dupa 25 de ani de rotire a cadrelor si generalizarea coruptiei, cetatenii obisnuiti par sa-si fi pierdut speranta. Cel mai clar s-a vazut ca am ajuns, ca tara, intr-un punct critic cu ocazia protestelor din toamna lui 2013. Blamarea clasei politice in bloc a fost un mare semnal de alarma.

A devenit limpede ca Romania nu mai poate continua asa. Ori schimba radical un mod de a face politica si de a guverna, ori ruptura dintre decidenti si cetateni se va adanci pana la destramarea tesutului social, punct in care tara se poate scufunda oricand in anaharie.

La o privire mai atenta, putem nota preocupare cvasi-generala, de la stanga la dreapta, fata de schimbarea garniturii de figuri care au dominat scena politica a Romanei. Daca preocupara e reala sau doar mimata, asta e alta discutie. La nivelul unor elite politice se vehiculeaza intens teoria intrarii in scena a „generatiei 40” concomitent cu iesirea „tatucilor natiunii”. Pompati sange proaspat, par sa strige in cor cei care observa apropierea vertiginoasa a zidului.

La ultima remaniere, premierul Victor Ponta a adus in guvern oameni foarte tineri, fapt apreciat public de insusi Traian Basescu. Putem spune orice despre manevra premierului: ca pus un guvern de vitrina, de campanie electorala sau de marionete. Dar nu putem trece cu vederea ca baronilor li s-a comunicat post-factum numele noilor ministri. Spre stupoarea lor, de data asta nu i-a consultat nimeni.

Este iarasi un gest simbolic de rupere fata de un model feudal, din nefericire consacrat in politica romaneasca. Corupti si fara vreo alta viziune in afara de jefuirea resurselor publice, baronii au castigat in putere si influenta ajungand sa se confude cu insasi puterea. In Romania a picat un guvern si sub presiunea lor. Pana mai ieri, era de neconceput sa se formeze un nou guvern fara ei.

Cum era de neconceput ca baronii sa cada sub investigatiile ANI sau DNA. Valul de anchete a lovit cele mai dure baronate PSD: Ploiesti, Constanta, Arges etc. In plina baroniada, televiziunea condusa de deputatul PSD, Sebastian Ghita, anunta triumfator inscrierea unor ministri tehnocrati drept parte a „planului de reformare a PSD iniţiat de Ponta, prin atragerea de noi politicieni, recunoscuţi profesional în domeniile lor de activitate”. Or, nimeni nu pomenise public de existenta vreunui „plan de reformare a PSD”. A fost o simpla euforie editoriala? Posibil.

Dar se vede cu ochiul liber ca exista un plan general de improspatare a partidelor, o preocupare in directia asta, de la PDL la PSD. Nu e nimic conspirationist aici, pur si simplu orice politician cu ceva experienta a inteles ca nu se poate continua cu aceleasi figuri prafuite, in consecinta liderii cauta cu disperare nume noi, figuri necompromise. Nomenclatura interna din fiecare partid a atins pragul critic de uzura dupa atatea rotiri la putere. A trecut, totusi, un sfert de veac cu unii si aceiasi oameni.

Inclusiv presedintele Traian Basescu profetea pe 31 ianuarie, deci cu vreo doua saptamani inainte ca televiziunea lui Ghita sa vorbeasca despre „planul de reformare initiat de Ponta” ca se va produce curand o mica revolutie a modului de selectie in politica. „(…) încă avem probleme în selectarea oamenilor politici care ajung în Parlament, partidele încă nu au responsabilitatea selecţiei celor mai buni oameni pe care îi au la dispoziţie, dar convingerea mea este că lecţiile ultimilor doi ani, pentru actuala majoritate parlamentară, vor duce la o revoluţionare a modului de selectare a oamenilor politici”, afirma seful statului la Munchen, dupa o conferinta pe teme de securitate.

Destui sceptici vor exclama: nu-i credeti! Toate vorbele insirate mai sus reprezinta bla-bla-uri tipice politicienilor! Acestia spun ce vrea populatia sa auda, dar in realitate nu se schimba nimic. In general, asa este, dar scepticilor le sugerez sa priveasca ceva mai atent in jur. Anchetele DNA nu s-au oprit, dimpotriva, au continuat sa destructureze retele de coruptie care afectau afaceri intregi (vezi cazul ASF, cu ministri, sotii de ministri si alti oameni influenti cercetati sau chiar arestati preventiv). In paranteza fie spus, lipsa de activitate a Parchetului General condus de Tiberiu Nitu (o alegere evident proasta) a iesit in evidenta, prin contrast.

Justitia a continuat sa pronunte sentinte exemplare. Nastase si Vantu au intrat pentru a doua oara in inchisoare, iar condamnarea unui fost ministru a devenit loc comun. Cel mai mare impact l-au avut de departe condamnarile pronuntate in Dosarul Transferurilor. Opt nume de impresari, patroni de cluburi si fosti fotbalisti au ajuns la inchisoare, desi nimeni nu credea ca vor plati vreodata pentru faptele lor.

Aceste condamnari au avut, intre altele, si un rol de supapa sociala, dupa cum bine observa Catalin Tolontan intr-un interviu pentru HotNews.ro. Efectul condamnarilor din fotbal depaseste granitele acestui sport. Publicul a avut sentimentul masiv ca se face, in sfarsit, dreptate intr-o tara in care increderea in justitie si in institutii in general se afla in cadere. Pana si alegerea unui tanar de 30 de ani in fruntea Federatiei Romane de Fotbal se inscrie, parca, tot in seria actelor demonstrative. De notat ca noul sef FRF s-a pronuntat impotriva gratierii lui Giga Popescu, in raspar cu majoritatea politicienilor.

Sigur ca e nevoie de mult mai mult, dar in esenta s-au creat minime premise pentru a restabili increderea publicului in institutii. Cel putin exista vointa, doar cei de rea credinta n-o vad. Sistemul pare azi din nou functional, desi a existat un risc real de a fi blocat de majoritatea de 70% instalata dupa alegerile din decembrie 2012. Ar fi fost o catastrofa continuarea guvernarii USL. Gigantul politic format din PSD, PNL si televiziuinea lui Voiculescu dinamita orice speranta ca sistemul se mai poate regenera. Opozitia s-a mai inviorat cu iesirea PNL de la guvernare, a aparut si acolo competitia. Pe ansamblu, tot sistemul de cheks&balances a avut de castigat.

In contextul regional tensionat, Romania nu-si permite crize politice sau sociale de amploarea celor din Grecia, Bulgaria, Bosnia sau Ucraina. Macinate de coruptie cum sunt, tarile din Estul Europei traverseaza in esenta tot o criza de incredere in democratie. Alternativa ar fi dezastrul. Am mai spus-o: tot ce a ramas in afara sferei occidentale de influenta (UE, NATO, Statele Unite) s-a dovedit falimentar. Ucraina este exemplu viu.

Americanii au identificat perfect acest pericol. In noiembrie 2013, Victoria Nuland, secretar de stat adjunct pentru Europa, a pus diagnosticul corect al regiunii.”Increderea popoarelor in guvernele lor alese se erodeaza in Europa Centrala si de Est pentru ca alegatorii cred ca liderii lor raspund mai intai propriilor interese inaintea celor ale poporului”, a spus Nuland intr-un discurs sustinut putin inainte de parafarea acordurilor de asociere de la Vilnius (Moldova, Georgia si Ucraina, care avea sa faca pasul inapoi). „Coruptia ucide in mod periculos visurile democratice„, a adaugat Nuland, afirmand ca „in Europa si in Eurasia, calitatea democratiei si statului de drept este profund inegala„.

Nu mai punem la socoteala si actiunile Moscovei in tentativa Rusiei de a-si recupera influenta in intreaga zona, cu forta in Ucraina, prin alte metode in Ungaria, Bulgaria (cumparate in cash, fie prin imprumuturi, fie prin finantarea unor proiecte energetice).

Romania a rezistat binisor deocamdata, a inregistratchiar mici succese, dar nu vor fi suficiente pentru a depasi momentul critic. Intarirea simbolica a statului, lupta impotriva coruptiei, tentativele de improspatare a politicii sunt castiguri certe dar mai e nevoie de ceva. Cetatenii nu se vor multumi doar cu simple cosmetizari de sistem.

Daca toate aceste gesturi demonstrative nu sunt insotite de un inceput de prosperitate, sperantele publicului se naruiesc repede. Din pacate, Romania n-a facut mare lucru in plan economic pentru a recastiga increderea cetatenilor ca tara poate fi administrata si altfel. Economia reala se sufoca lent sub taxe si impozite, modelul de succes a ramas din pacate capitalismul de stat, generator de coruptie. Acest model trebuie abandonat, incurajata competitia reala.

Pentru a depasi criza de incredere in sistem e nevoie de rezultate, de eficienta in guvernare, altfel gesturile simbolice de restabilire a prestigiului statului nu vor rezista prea mult in timp.