Crimeea cu japca

In articolul anterior ne intrebam care vor fi potentialele mutari ale Rusiei dupa rasturnarea regimului de la Kiev. Iata ca nici nu a trebuit sa asteptam prea mult pentru a vedea “diplomatia” rusa in actiune. Principiile vedem ca au ramas aceleasi, posesia e 90% din proprietate, intai dai cu pumnul si apoi intrebi, daca mai ai pe cine… scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy.

Profitand de slabiciunea guvernului de la Kiev, de multiplele situatii critice pe care acesta trebuie sa le rezolve, Rusia a hotarat sa purceada la o mica invazie accelerata:

– a inceput forte militare in uniforme nemarcate care au ocupat Parlamentul din Crimeea,

– a trimis soldati rusi sa ocupe aeroporturile din Sevastopol si Simferopol (in uniforme nemarcate dar echipati cu tot harnasamentul)

– a scos coloanele de TABuri rusesti pe drumuri

– a adus elicoptere de lupta si au primit intariri aeropurtate

– a taiat telecomunicatiile in Crimeea (sursa)

– a inceput sa ocupe instalatiile militare Ucrainiene, un aeroport militar pe-aici o baza de rachete sol-aer pe dincolo (sursa), ca sa-si asigure siguranta spatiul aerian.

Cu alte cuvinte, in ciuda propagandei oficiale de genul “trupele noastre n-au iesit din cazarmi”, “respectam integritatea teritoriala a Ucrainei”, armata Rusa prin trupele de comando si parasutisti a intrat pe teritoriul suveran al Ucrainei si a ocupat puncte militare cheie. Un act de agresiune militara neprovocata, adica de razboi. Motivele oficiale, spuse inca cu jumatate de voce: “stabilizarea situatiei din Crimeea si protejarea populatiei de violenta si tiranie” (excuse me?!?!?) sau “suport pentru populatia rusofona in vederea asigurarii de conditii propice la referendumul din 30 martie”.

Pana una alta aceasta rapida luare cu japca a Crimeei s-a produs fara confruntari armate, lucru pe care Rusia se si baza in aceasta etapa, pentru ca sa minimizeze reactia publicului occidental si presiunea asupra factorilor politici din UE si SUA. Acest lucru este insa putin probabil sa dureze avand in vedere intinderea operatiunilor si numarul de potentiale confruntari in care armata sau ministerul de interne ucrainian vor fi implicate (sunt deja acuzatii de focuri de arma trase asupra unor sedii ale ministerului de interne din Sevastopol soldate cu raniti, armata ucrainiana pare sa fi capturat un soldat rus etc). Pierderea de vieti omenesti un astfel de incidente nu este insa nici un impediment ci dimpotriva chiar un motiv foarte bun pentru a ranforsa prezenta militare rusa, tocmai pentru “a asigura stabilitatea”.

In paralel Rusia pune presiune pe guvernul Ucrainei, anuland discounturile la pretul gazului si amenintand ca va opri complet livrarea de gaz pentru datorii neplatite de 1,5 mld USD. Bineinteles ca orice disbursare de fonduri suplimentare din creditul de 15 mld dolari e suspendata.

Ce fac puterile occidentale intre timp? Dau declaratii. Europenii se declara ingrijorati, America ameninta cu posibile costuri prin boiocotarea summitului G8, FMI face calcule si proiectii dar nu da nici un ban etc.

E ca in bancul ala in care vin turcii sa-l parasca pe Stefan cel Mare la maica-sa, ca le da bataie… You get the picture and it’s not pretty. Sansele ca sa asistam la mai mult decat masuri cosmetice din partea Occidentului nici nu sunt prea mari, Ucraina e un cartof fierbinte, o problema complexa pe care nimeni nu vrea sa fie pus s-o rezolve, avand in vedere costurile, problemele “de-acasa” si proximitatea geografica cu Rusia. Cu atat mai mult cu cat guvernul Iateniuk va avea de luat masuri foarte dure, urmand (daca supravietuieste primelor luni de guvernare) sa devina in scurt timp nepopular si ca atare, mai putin frecventabil.

Dupa cum ziceam, rasturnarea lui Ianucovici a fost o victorie de etapa iar, pana una alta, Realpolitik vs Euromaidan = 1:0

Lasata de izbeliste de “partenerii” occidentali situatia din Crimeea are toate sansele sa evolueze inspre un scenariu secesionist a la Georgia sau Tiraspol, eventual urmata de regiunile estice ale Ucrainei, care pot oricand urma calea referendumului pentru a trece sub umbrela Rusiei. Implicatiile imediate? Multiple…

In primul rand pentru Romania, iata ca avem un eveniment secesionist, o interventie militara la cateva sute de kilometri. Poate pentru Europa Ucraina e inca departe, insa noi avem locuri in primele randuri la acest spectacol si asta ar trebui sa ne trezeasca la realitate.

Garantarea securitatii de catre terte parti e iarasi un concept interesant de pus in discutie…In baza memorandumului de la Budapesta semnat in 1994 de Boris Ieltin, Leonid Kucima, John Major si Bill Clinton, Rusia, Marea Britanie si Statele Unite se angajeaza sa respecte integritatea teritoriala a Ucrainei si sa nu foloseasca forta militara sau amenintarile (inclusiv santajul de natura economica, apropo de pretul gazelor) impotriva independentei politice sau integritatii teritoriale ale Ucrainei, in schimbul renuntarii de catre aceasta la armele ei nucleare. Iata cum SUA si Marea Britanie devin garantul moral (daca nu de jure -acest caz fiind aplicabil doar in cazul in care Ucraina ar fi atacata cu arme nucleare) al securitatii Ucrainei si iata si de ce narativul pe care Rusia vrea sa-l evite e cel al folosirii fortei militare.

Mai mult, daca scenariul invazionist secesionist se confirma, e un semnal foarte puternic trimis intregii lumi dar mai ales tarilor din regiune cum ca Rusia este inca o forta militara si ca nu ezita sa se prevaleze de acest statut pentru a interpreta clauzele din tratatele internationale cu senila de T90.

Pe fundalul lipsei de vlaga (ca sa nu folosesc un alt termen) a reactiilor UE si SUA acest mesaj ar putea “ajuta” Rusia in negocierile viitoare, fie ca vorbim de uniunea Euroasiatica sau de jocuri geopolitice cu mize mai mari. Si cum jocurile de acest gen sunt de tip win-lose, orice puncte de prestigiu se castiga din cota partii adverse. Iar cum perceptia influenteaza realitatea, s-ar putea China sa se intrebe daca America nu a ajuns sa vorbeasca prea incet iar batul pe care il cara in spate nu cumva e mai mic decat pare.

Ceea ce acum o saptamana parea doar un scenariu foarte probabil, a ajuns peste noapte un fapt implinit: Rusia a ocupat – de facto -Crimeea cu forte armate.

Ca bonus, Putin are si carte blanche de la ambele camere ale Dumei pentru utilizarea fortelor armate ruse “pe teritoriul Ucrainei” sub pretextul pe care-l mentionasem anterior, al “normalizarii” situatiei din aceasta tara. A se nota ca “mandatul poporului” pentru interventia armata e valabil pentru intreg teritoriul Ucrainei, nu doar pentru Crimeea.

Cu alte cuvinte, un blitzkrieg executat ca la carte, pe sestache, al carui status-quo a fost rapid sustinut si de “vointa suverana a poporului rus”, fara a fi insa oficial recunoscut la aceasta ora (cica “Putin inca se mai gandeste daca va interveni militar in Crimeea” – yeah right!).

Bon, acum c-am lamurit-o si pe asta cu armata Rusa care se plimba cum vrea ea prin Crimeea, in baza unui cec in alb dat de parlamentul Rusiei si in lipsa oricarei amenintari credibile din partea occidentului, sa ne gandim un pic cam ce s-ar putea intampla mai departe in Ucraina.

Putem deci vedea ca odata dat un exemplu cu Crimeea, mandatul Dumei pentru interventie militara este destul de incapator si pentru alte cateva provincii din partea de est/sud-est al Ucrainei. Scenariul secesionist prinde mai mult decat un contur, as putea spune ca avem deja o schema clara a ceea ce va urma, precum si niste semne prevestitoare in ciocnirile din Harkov.

Se vede destul de clar ca tiparul este acelasi peste tot, pana la urma ce poate face Putin daca populatia rusofona vrea alipirea la patria mama?

Doar n-o sa spuna: “stati asa fratilor, se poate doar in Crimeea nu si in Harkov!”.

Si daca merge in Crimeea si in Harkov, de ce n-ar merge si-n Luhansk? Dar in Donetsk?

De ce nu si-n Odessa? Si apropo de discutiile din postul anterior, regiunea Odessa are ditamai granita comuna cu Romania (vezi harta), deci iata ca visul nostru de a ne invecina din nou cu marele frate de la rasarit s-a implinit!

But wait ca tot vorbim de Odessa, cum era cu Insula Serpilor si cu delimitarea teritoriala a platoul continental al Marii Negre din fata Odessei?

Da, da acel platou in care am inceput explorari offshore si-am descoperit resurse de gaze ce urmeaza sa ne asigure independenta de importurile din…Rusia?

Ah, noroc ca am castigat la Haga si ca e o hotarare definitiva, irevocabila pentru toate tarile din regiune… Asa ca un tratat international, din alea precum ala de la Budapesta, care de obicei se respecta de toti, nu?

Bineinteles, toate cele de mai sus raman momentan doar la stadiul unui scenariu.

Un scenariu ce risca insa sa fie mult complicat si de reactia partii Ucrainiene, de propriile-i miscari nationaliste, de o armata care este probabil infiltrata deja de agentiile de specialitate din Rusia si care este si impartita intre propriile orientari pro sau contra actualului guvern de la Kiev. Intr-o astfel de situatie complexa in care sunt foarte multe parti implicate, multe piese in miscare, multi actori interni si externi, lucrurile deseori evolueaza altfel decat planul initial, iar acesta se adapteaza din mers.

Sa nu uitam insa ca si invazia din Crimeea era tot doar la stadiul de scenariu, nu mai putin decat o saptamana in urma…