Atentie la spirala violentei

Violenta verbala manifestata public in Romania se apropie de paroxism. Limba gros insultatoare a lui Vadim Tudor s-a multiplicat intre alte cateva sute de buze care se misca zilnic pe ecranele la care privesc romanii. Apuse sunt vremurile in care o tara intreaga se revolta pentru un inofensiv “mai animalule”.

“Mincinosule” sau “sclerozatule” sunt astazi doar cuvinte roz dintr-o poezioara pentru copii. Multi am dezvoltat toleranta la insulte, la injurii. Ne-am obisnuit cu mizeria etalata public. Dar astfel ne apropiem, treptat, de ceva mult mai periculos decat o simpla nimicire a curateniei si a politetii.

Ura nu are nevoie de fapte pentru a se intrupa. Cuvintele ii sunt suficiente.

S-a intamplat in timpul revolutiei culturale a lui Mao, atunci cand vorbele revarsate zilnic din difuzoare i-au intors pe copii impotriva propriilor parinti. S-a intamplat in timpul genocidului din Rwanda, atunci cand cuvintele transmise zilnic la radio i-au transformat pe vecini in dusmani de moarte. S-a intamplat in razboaiele civile din fosta Iugoslavie, atunci cand propaganda nationalista a adus razboiul in gradinile oamenilor. De fiecare data cuvintele au fost cele care au declansat, si apoi au alimentat, tornada violentei.

La inceput duritatea lor socheaza, sperie. Apoi scarbeste, facandu-i pe multi sa intoarca spatele. Cand vine explozia e insa mult prea tarziu. Pentru ca nimeni nu reuseste sa mai gandeasca in timp ce loveste sau este lovit de cineva.

In ultimii 80 de ani, in Romania au fost impuscati, in urma unor procese sumare, patru sefi de stat/guvern aflati in functie (Duca, Calinescu, Antonescu si Ceausescu). Intelectuali romani foarte importanti, precum Nicolae Iorga sau monsienorul Ghika, au murit violent sub mana unora dintre compatriotii lor. De zilele in care pe strazile Romaniei bantuiau “teroristii” si minerii nu ne despart foarte multi ani.

Nu suntem imuni la virusul violentei, mai ales cand acesta infecteaza un corp slabit de saracie si alimentat, seara de seara, cu minute intregi de ura.

Ca Mircea Badea foloseste frecvent pe contul sau de Facebook cuvinte din gama “putzopalmist” sau „boratura” tine de igiena sa sufleteasca (da, si Mircea Badea are suflet). Pericolul apare atunci cand insulta se transforma in ura. Apare atunci cand, de pilda la inceputul lui 2014, vedeta TV scria ca “anul asta, multe forme de viata trebuie sa pateasca lucruri rele. Ca sa fiu sigur, ma voi ocupa personal de cat mai multi. Sunt satul de impotenti camuflati in zane, asadar nu voi fi unul dintre ei. Durere! Multa durere!”.

2813 oameni au apreciat acest comentariu. 2813 oameni au fost insamantati cu ura. Or asta nu-l mai priveste doar pe un star TV, ci pe noi toti. Caci, poate, unul dintre cei 2813 e cel care ne scuipa pe parbriz pentru ca nu am plecat suficient de repede de la semafor. Sau cel care vorbeste tare si ragaie intr-o sala de cinema, simtindu-se astfel puternic. Sau cel care, atunci cand un star TV il va indemna s-o faca, va pune mana pe-un ciomag si va iesi in strada.

M-am intrebat de multe ori de ce Andrei Plesu scrie atat de frecvent despre mizeriile de la televizor. Explicatia abia acum imi este clara. Spre deosebire de multi dintre noi, el nu s-a obisnuit cu ele. Desi ii este scarba, nu intoarce spatele. Stie, sau intuieste, puterea nociva a acestor cuvinte.

Stie ca violenta cu care ele sunt incarcate infesteaza zilnic alte cateva mii de suflete. Si ca aceasta violenta s-ar putea revarsa, intr-o zi, peste toate casele in care televizoarele nu sunt fixate pe canalele de ura.

In acea zi, cand spirala violentei va fi fost pornita, nimic nu va mai conta. Caci nimeni nu reuseste sa mai gandeasca in timp ce loveste sau este lovit de cineva.