Eminescopatii de ieri si de azi

Abuzat ba in chip de proto-legionar (‘Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire’), ba ca precursor al socialismului (‘Imparat si proletar’), Eminescu a fost de-a lungul timpului obiectul unor fantasmagorii nesfarsite. Interesant e ca e in continuare pretextul productiv al unor astfel de lucruri. Ne-ar servi sa le studiem? Eu zic ca da.

Octav Minar a ‘descoperit’ o fotografie de la Manastirea Neamt a lui Eminescu. E vorba de un fals realizat prin adaugarea capului din cea de-a patra poza autentica a poetului

Inca de acum vreo cinci ani, cand imi scriam cartea despre imagine (Cum sa devii un Nimeni), mi-a fost clar ca gogosile si fantasmagoriile spuse pe seama lui Eminescu il transforma pe acesta intr-un fel de personaj de tabloid avant la lettre. Oamenii seriosi, de la George Calinescu la Perpessicius si asa mai departe, s-au chinuit sa indeparteze gramezi de aiureli pentru a ajunge la adevarul factual. N-a fost intotdeauna prea usor: 15 ianuarie este aniversata ca data a nasterii in mod conventional, fiindca mai exista alte doua (ma mir cum n-au aparut doua secte Eminescu care sa serbeze 14 si 20 decembrie) si asa mai departe. Insa diferitele fantasmagorii care au circulat si circula pe seama poetului sunt si ele relevante, bineinteles – nu atat in privinta poetului, cat a anumitor mentalitati si crampe culturale.

Aiurelile, falsurile si minciunile spuse despre viata lui Mihai Eminescu au aparut chiar in timpul vietii poetului si l-au exasperat pe Caragiale inca din 1892, cand scria Doua note. Cei doi piloni istorici ai eminescopatiei sunt, probabil, Octav Minar, cel cu scrisorile plastografiate la inceputul secolului trecut si falsa fotografie, si Nicolae Georgescu, care a publicat pe la inceputul anilor ’90 o carte in care explica, in linii mari, ca Eminescu a fost victima unei conspiratii care l-a scos de nebun, desi a fost teafar pana la moarte. Motivul? Apartenenta poetului la o societate unionista secreta. Prin 2010, acelasi Nicolae Georgescu combatea in continuare in Ziarul Axa, buletin de oceanografie ortodoxa (sic), daca nu era vorba de un alt autor cu acelasi nume, care scria pe acelasi subiect.

Povestea cu conspiratia se gaseste pe diferite site-uri si bloguri gen Bucovina profunda, Frumoasa verde si altele, cu variatii. [Nu dau linkuri catre toate minunile astea, fix eu ar mai trebui sa le propag.] Pe Eminescu l-au omorat ba austriecii, ba evreii, ba masonii, ba toti, la un loc. Teoria infesteaza si ziare mari ca Financiarul sau Curentul, in articole care seamana suspect, la nivel de paragraf, cu cele de pe site-urile mai mici si mai vocale. Am gasit chiar undeva ca Atac, un alt cotidian cunoscut acum cativa ani, a facut un apel catre ‘intreaga breasla jurnalistica’ pentru a afla ‘adevarul asupra vietii si mortii’ poetului, de parca toata chestiunea ar fi de resortul jurnalistilor. Iar Tribuna, cea fondata de prietenul lui Eminescu Slavici si editata de Consiliul Judetean Cluj, combatea si ea apasat si serios pe aceeasi tema in ianuarie 2013. Cel mai prolific, presupun, e insa un oarecare Constantin Barbu, care a publicat nu mai putin de 10 volume din ceva numit Codul invers, pornind de la ‘o fotocopie cu semnatura lui Franz Joseph, un raport secret impotriva lui Eminescu’. Autorul afirma ca a mai scris alte ’40-50 de carti’ despre Eminescu.

Dincolo de filonul conspirationist, exista si revelatii de data mai noua, colorate si contradictorii.

Doua fotografii de senzatie cu Mihai Eminescu, necunoscute pana in prezent. Gogorita o gasim pe un site al fratilor moldoveni, Deschide.md, care citeaza blogul unui cetatean (cred) privat de dincoace de Prut, Apokolokintosis, pasionat de granicerii romani din armata lui Napoleon, misiunile secrete ale lui Hitler printre ruinele dacice si altele asemenea. Cele doua poze infatiseaza un mustacios care aduce cu Eminescu cel din a treia fotografie autentica, de la maturitate. Mustaciosul e in salonul lui Carmen Sylva, alias Elisabeta I. Apokolokintosis (sper sa nu-i pocesc numele) pare a fi totusi de buna credinta, fiindca dupa ce pune pozele lui ‘Eminescu’, afla de undeva ca mustaciosul e un oarecare Edgar dall’Orso, secretar al reginei. Deschide.md ramane, ca sa zic asa, cu prima impresie, la fel cum vor ramane eruditii de Google ai generatiilor viitoare care ajung pe site-ul moldovenesc si, desigur, de-abia asteapta sa creada.

Unul din ‘eminestii’ ‘descoperiti’ de Apokolokintosis. E vorba de cetateanul cu cartea-n mana.

Interviu inedit cu Mihai Eminescu. O alta publicatie moldoveneasca, Timpul.md, insaileaza un ‘interviu’ din textele publicistice ale poetului, cu alte cuvinte, scriind intrebarile la raspunsuri deja date de Eminescu in fragmente din textele lui. Informatia ca e vorba de un artificiu e undeva prin coada paragrafului doi, dupa platitudini cu privire la articolele originare, care ‘ar fi putut fi scrise azi’. Nu e vorba de o fantasmagorie propriu-zisa, dar titlul care il vinde pe Eminescu cam cum mint tabloidele de dincoace de Prut va crea confuzia de rigoare printre cei mai slabi de inger.

Eminescu a scris poezii pana in ziua mortii, contrar ideii ca a fost foarte putin prolific dupa 1883, anul cand s-a declansat prima criza psihica.Dovada? Cosul plin de hartii din camera lui. E drept, Perpessicius povesteste ca A.C. Cuza a gasit Kamadeva, datata 1887, pe jos in odaia poetului. Dar Secretele lui Lovendal e sigur ca Eminescu ‘era intreg la minte si lucra’ in ultimele zile ale vietii, fiindca ‘in halatul lui s-au gasit doua poezii’.

Lui Eminescu ii plac lesbienele. Concluzie trasa de acelasi Secretele lui Lovendal pornind de la versurile: ‘Femei frumoase si copile/Te-ar indragi, te-ar saruta’, adresate unei ‘nebune’ (Atat de dulce).

Eminescu a fost betiv. Revelatia apartine unui site pe nume Beerclub, care, de altfel, nu aduce in chip de argument decat o total neutra o biografie de un paragraf a poetului. In subsol se incaiera diversi internauti.

Eminescu e sfant. Nu in sens figurat, ci sfant de calendar, fiindca ceva numit Liga Scriitorilor din Romania i-a cerut Patriarhului Daniel canonizarea poetului. Liga Scriitorilor din Romania pare a fi Liga Scriitorilor Romani din Cluj, posesoare de blog pe WordPress, condusa de Al. Florin Tene, membru corespondent al Academiei, posesor de e-mail de Yahoo. Biserica Ortodoxa a refuzat canonizarea, explicand cu rabdare: ca sa fii sfant iti trebuie si evlavie, nu numai reputatie, talent si altele cate avea Eminescu.

Toate cele de mai sus sunt foarte departe de o istorie solida a receptarii de acest tip. Cu siguranta, contributii eminesciene de data recenta si de acelasi nivel se mai gasesc. Puteti verifica si dumneavoastra, in modul cel mai simplu: cautati pe Google Adevarul despre Mihai Eminescu. Ca doar Google stie tot, nu?

Articol scris pentru editia de joi, 16 ianuarie, a saptamanaluluiDilema veche.