Ultimele zbateri democratice ale Romaniei?

Un mesaj puternic transmis la Bucuresti de emisarul american, Victoria Nuland, este de incurajare a unor institutii cheie si a publicului sa apere ce au obtinut greu in ultimii ani: o justitie independenta, statul de drept. Altfel spus, daca voi, cetatenii, nu doriti justitie independenta, institutii functionale, nimeni nu va putea face mare lucru, nici macar noi, americanii. Ce va depinde de noi vom face si de acum incolo: sustinem presa cu adevarat libera si institutiile importante intr-o democratie, sprijinim cele cateva organizatii oneste din societatea civila dar nu putem inlocui, pana la urma, vointa cetatenilor.

Si adevarul acesta este: daca publicul va asista mai departe placid la distrugerea ultimelor institutii functionale, daca va accepta resemnat guvernarea in folosul unor politicieni si oameni de afaceri anchetati penal sau deja condamnati, atunci da, acestea sunt ultimele zbateri democratice ale Romaniei.

Daca publicul va intra in hora anti-occidentala pornita iarasi in forta de guvern si cateva televiziuni, atunci da, Romania isi va schimba relativ usor si rapid optiunea strategica, va intoarce spatele Occidentului. Washington-ul, Bruxelles-ul au ramas singurele frane importante in calea modificarii modelului de tara occidental, adica reguli clare, institutii de echilibru si control.

Presiunile de afara intarzie, din fericire, trecerea rapida la modelul propus de guvernul Ponta pe care Romania l-a mai cunoscut in trecutul recent: o colonie interna la mana unor grupuri mafiote din politica si afaceri. Dar nu e firesc sa asteptem mereu salvarea din exterior.

Toti acesti cetateni apatici, resemnati si dezgustati pe buna dretate de politica romaneasca trebuie sa stie ca inactiunea de azi se va intoarce maine impotriva lor si impotriva copiiilor lor. Toti cei care se simt poate debusolati, dezorientati si fara alternativa au totusi pentru ce lupta. Urgenta este azi limitarea capacitatii actualei puteri de a distruge statul democratic si institutiile lui pentru a-l captura in totalitate. Orice altceva este secundar, pierdere de timp iar a te comporta evazionist inseamna a facilita un proces de rinocerizare a Romaniei care azi pare implacabil.

Vestea buna e ca o serie de institutii cheie functioneaza. Vezi decizia Curtii Constitutionale de a sanctiona in unanimitate legea descentralizarii a lui Dragnea. Vestea proasta e ca puterea va relua si mai agresiv atacul asupra lor. Veti vedea curand cum incearca sa opereze schimbari esentiale la Inalta Curte, devenita cosmarul tuturor policienilor cercetati penal.

Martea neagra a putut fi evitata si cu ajutorul mobilizarii publicului intern. Asadar se poate salva ce mai e de salvat, inca nu e chiar totul pierdut. Faptul ca Washington-ul pastreaza un ochi vigilent pe ce se intampla in Romania cu statul de drept reprezinta un bun motiv de speranta pentru viitorul acestor institutii.

In rest, n-ar mai fi multe de spus in plus fata de observatiile colegului Cristian Pantazi pe marginea vizitei Victoriei Nuland la Bucuresti.

Poate doar subliniata ideea demobilizarea si fatalismul nu sunt solutii.

PSD, jurnalistii lui Voiculescu si un un puscarias pe blog rasufla usurati ca emisarul american Victoria Nuland n-a sters pe jos cu premierul Victor Ponta, isi imagineaza cu bucurie nedisimulata “basisti dezamagiti” de tonul ponderat utilizat in timpul intalnirilor oficiale si la conferinta de presa si trag nadejde ca americanii au poate alte prioritati si ca vor slabi vigilenta in regiune.

Suntem in plin absurd. E taman pe dos. SUA tocmai isi manifesta interesul la varf pentru partenerul sau strategic din Estul Europei prin vizite si mesaje transmise periodic Bucurestiului. Altceva ar trebui sa-i puna pe ganduri pe toti acesti falsi aparatori ai democratiei si statului de drept: presa si ONG-urile arondate unor politicieni au fost ignorate ostentativ

Premierul Victor Ponta a fugit de emisarul american, disparand fara minime explicatii cateva zile din Romania. Ce nu dorea sa auda prietenul chinezilor si speranta Moscovei de la Uncle Sam, care tot tine sa-i aminteasca premierului ca si-a luat niste angajamente pe care le tot incalca?