"Scriem despre consecintele crimelor fara nicio limita sau opreliste"
„Am văzut cu ochii noştri cum se trage din turla unei biserici la o distanţă de 1503 metri, când viteza vântului e de şapte metri pe secundă şi temperatura aerului de 18 grade şi am aflat de ce glonţului îi trebuie exact TREI SECUNDE să ajungă la ţintă.”
Roslund & Hellström este formula sub care semnează împreună cei doi scriitori suedezi de romane poliţiste: jurnalistul Anders Roslund, născut în 1961, şi Börge Hellström, născut în 1957, un cunoscut analist al sistemului corecţionar din Suedia. În ultimii zece ani, Roslund a lucrat ca reporter de ştiri, jurnalist cultural şi editor pentru Rapport News. Hellström este un fost condamnat şi unul dintre fondatorii KRIS (Kriminellas Revansch i Samhället), o organizaţie care luptă pentru prevenirea infracţionalităţii.
De ce credeţi că sunt scriitorii scandinavi contemporani atât de centraţi pe crime şi violenţă? Este doar nevoia de a evada, prin ceva palpitant, dintr-o lume mai puţin violentă, mai calmă sau interesul pentru aceste subiecte e motivat de ceva?
Roslund & Hellström: Pentru că există o tradiţie unică, specială aici. Editorii suedezi au încurajat vreme de ani de zile scrierea de romane poliţiste, considerându-le un gen literar foarte puternic, un gen independent şi un mod respectabil de a face exact ceea ce noi sperăm că reuşim să facem – să-i facem pe oameni să se simtă bine şi să spunem o poveste reuşită care e impregnată, în acelaşi timp, şi de multă informaţie, multă cultură. Noi tratăm scrisul de romane poliţiste ca pe ceva serios în care ne implicăm cu toată inima. Dar bineînţeles că ne ajută şi faptul că avem atâta întuneric pe-aici, multe nopţi lungi şi întunecate din care, de fapt, se naşte timpul şi apoi tot felul de sentimente…
E un avantaj sau nu să fii considerat ca făcând parte din acest incredibil fenomen global al literaturii poliţiste scandinave? Simţiţi nevoia să contestaţi această formulă deja consacrată (pe care a făcut-o populară mai ales Stieg Larsson)?
Roslund & Hellström: După părerea noastră nu există scriitori scandinavi. Dacă e să comparaţi între ei nişte scriitori norvegieni, suedezi si danezi – veţi vedea că sunt foarte diferiţi între ei. Nu veţi găsi niciun Stieg Larsson sau vreun Roslund & Hellström în Norvegia sau în Danemarca. Asta nu înseamnă că suedezii sau alţii sunt mai buni sau mai slabi, pur şi simplu, sunt altfel, sunt diferiţi. Şi, de fapt, nu există nici măcar scriitori suedezi. Dacă îi comparăm între ei pe scriitorii suedezi vom constata că ei scriu cărţi foarte diferite între ele, folosind tehnici distincte, de la cei care încă mai scriu în tradiţia impusă de Agatha Christie până la noi şi până la Stieg Larsson, care suntem mai ”moderni”, să zicem. Repet, asta nu înseamnă că unii sunt mai buni decât alţii, ci doar că suntem foarte diferiţi între noi şi un gen bogat, bine reprezentat are nevoie şi de unii, şi de alţii. Trăim în Scandinavia, o iubim, suntem influenţaţi de ea, dar cărţile noastre depăşesc Scandinavia ca decor general al acţiunilor. Noi, Roslund & Hellström, încercăm se ne considerăm nişte scriitori internaţionali.
Majoritatea romanelor poliţiste scandinave au un nivel mai profund, adică povestirea palpitantă de la suprafaţă poate aduce în prim-plan un mesaj social sau etic. Credeţi că literatura, chiar şi aceea poliţistă, trebuie să aibă un mesaj ?
Roslund&Hellström: Noi scriem despre consecinţele crimelor fără nicio limită sau oprelişte. Şi am combinat atâta informaţie culturală – nu că ne-am da mare cu asta – tocmai ca să creăm o bază. Dar povestea e întotdeauna pe primul plan, şi al doilea, şi al treilea. Adică a-l face pe cititor să se distreze. Aşadar, scopul nostru e să-l facem să se simtă bine în mijlocul aventurii, dar în acelaşi timp să şi înveţe nişte lucruri noi despre o parte a unei societăţi pe care el sau ea nu o cunosc. ŞI – acest lucru depinde, bineînţeles, de fiecare scriitor în parte. Scriitura, stilul ar trebui să fie diferit – imaginaţi-vă, de pildă, că fiecare scriitor ar începe să scrie fiind concentrat pe acelaşi aspect. Dar pentru noi cel mai important e să-l facem pe cititor să se simtă bine, asta mai presus de orice, şi apoi, dacă el sau ea îşi doreşte să afle şi nişte lucruri despre o societate pe care nu o cunoaşte, cu atât mai bine. Asta ne face de două ori mai fericiţi.
Cum vă găsiţi subiectele? Ce anume vă inspiră?
Roslund & Hellström: Să luăm, de exemplu, romanul ”Trei secunde”. E un roman de 600 de pagini despre crimele care se petrec în zilele noastre, despre crima contemporană, în general. Un roman plăcut, palpitant, cu multă acţiune, un roman poliţist despre criminalii din ziua de astăzi şi despre autorităţile care intră în contact cu ei şi sunt responsabili pentru soarta lor – închisoarea, Serviciul de Eliberare Condiţionată şi Poliţia. Are 600 de pagini pentru că atât de multe cerea povestea. Şi a durat mult până l-am scris. A durat până ne-am documentat, până am întâlnit oamenii esenţiali de care aveam nevoie, acei oameni pe care foarte puţi au voie sau li se permite să-i întâlnească. Şi o condiţie absolut obligatorie – intriga ficţională în sine, care trebuia şi ea să fie bine făcută. Şi asta depinde, în general, foarte mult de contactele pe care ni le-am făcut de-a lungul timpului.
Am putut să stăm alături de oameni care au fost închişi vreme de 30 de ani, cei care au lucrat pe post de ucigaşi plătiţi în închisoare pentru alţi ucigaşi plătiţi, atunci când trebuiau adunate datoriile, să-i vedem cu ochii noştri umplând cărţile din bibliotecă şi ziarele şi lalelele cu amfetamine, să-i putem vedea cum ascund droguri şi ace cu ajutorul câtorva bucăţele de elastic şi al unor linguri îndoite, dându-le drumul în jos, pe bazinul de la closet, şi asta în închisori de maximă securitate. Am putut întâlni poliţişti care lucrează cu criminalii în acea zonă de mijloc, o zonă gri numită ”convertirea inteligenţei umane”, oameni care fac infracţiuni şi comit crime pentru ca alte crime să poată fi rezolvate, am putut afla informaţii despre genul de locuri în care ei se întâlnesc pe ascuns sau cum fac să plătească oameni care, în realitate, nu ”există”. Am putut să obţinem de la şefii securităţii din aceste închisori informaţii despre cum merg cu adevărat lucrurile acolo, precum şi motivele pentru care nouă, celor de afară, cetăţenilor, nu ni se spune mai nimic. Am văzut cum sunt camuflaţi cei care-i antrenează pe trăgătorii noştri de elită din armată şi am văzut cum se trage din turla unei biserici la o distanţă de 1503 metri, atunci când viteza vântului e de şapte metri pe secundă şi temperatura aerului de 18 grade şi de ce glonţului îi trebuie exact TREI SECUNDE ca să ajungă la ţintă. Toate aceste întâlniri şi informaţii au fost esenţiale pentru scrierea cărţii.
De ce ”trei secunde”? La ce se referă acest titlu: e un ultimatum, un avertisment, o metaforă a fragilităţii vieţii?
Roslund & Hellström: Trei secunde înseamnă tot ce am amintit mai sus, răspunzând la precedenta întrebare. Şi, până la urmă, ”trei secunde” înseamnă şi soluţia, înseamnă diferenţa dintre viaţa şi moarte. Altceva nu mai putem spune în plus, fără ca asta să ne oblige să dezvăluim finalul poveştii.
Faptul că dl Hellstrom e un fost deţinut, şi deci un ”intrus” în subteranele sistemului de coerciţie şi al poliţiei scandinave, a fost un detaliu important pentru documentarea făcută pentru ”Trei secunde”? Sau a fost mai de folos ochiul agil al jurnalistului cu experienţă care e dl. Roslund?
Roslund & Hellström: A fost o combinaţie între cele două. Dl Roslund are, de altfel, şi alte roluri, utile pentru documentarea cărţii: cel de membru al unei familii, cel de ofiţer pentru eliberarea condiţionată (un om de legătură între interior şi exterior, care a susţinut şi s-a ocupat de prizonierii cei mai periculoşi, închişi pe termen lung) şi care a petrecut în 20 de ani foarte mult timp de o parte şi de alta a baricadei sistemului de detenţie.
De ce femeile sunt absente din romanele dvs. (în Trei secunde, de pildă, e menţionată, totuşi, partenera demult pierdută a lui Ewert Gren)? E feminitatea o ”valoare” incompatibilă cu crima, violenţa, corupţia?
Roslund & Hellström: Aţi citit cumva şi celelalte romane ale noastre? Dacă la un roman personajul principal e un bărbat, la următorul e o femeie. Aşa procedăm noi. Adică, personajul principal din prima noastră carte, ”Beast”, e Fredrik, tatăl fetei ucise. În cea de-a doua, ”Box 21”, cele două personaje principale sunt două victime ale traficului uman, Lydia şi Alena. În a treia, ”Cell 8”, protagonist e John, un bărbat condamnat la pedeapsa capitală. În cea de-a patra, ”The Girl Below the Street”, eroina e o fată de paisprezece ani fără adăpost pe care o cheamă Jannike. În a cincea e un bărbat, Piet Hoffmann. Aşa am plănuit noi să facem. Personajul principal nu e niciodată poliţistul, ca în cazul multor altor serii de acest fel – noi ne concentrăm atenţia pe altcineva. Şi abia după aceea vine şi poliţistul.
Despre carte:
Traducere de Gabriela Eftimie
NEW YORK TIMES Bestseller
Cel mai bun roman polițist suedez al anului
Întunecat, plin de suspans și mai captivant decât orice thriller de la cinema, Trei secunde este cel mai recent roman al autorilor Anders Roslund și Börge Hellström – noii maeștri ai genului polițist suedez.
Piet Hoffman, un agent ultrasecret al poliției suedeze, se confruntă cu cea mai periculoasă misiune din viața sa: trebuie să se infiltreze ca prizonier într-o închisoare de maximă securitate.
Având numele de cod ”Paula”, Piet a avansat în grad în mafia poloneză și e ales să coordoneze planul acesteia de a prelua controlul distribuției de droguri în închisorile din Suedia.
Însă atunci când o tranzacție de droguri în care e implicat Hoffman se termină cu moartea altui polițist sub acoperire, ancheta crimei îi revine inspectorului Ewert Grens, un om hotărât să găsească ucigașul.
Determinarea sa nu numai că amenință să dezvăluie adevărata identitate a lui Hoffman, ci și delicte mult mai grave din sistemul de justiție suedez.
Și există oameni cu influență care ar face orice ca să-l împiedice pe Grens să descopere adevărul.
„Trei secunde evocă o lume abjectă a trădării și a violenței, în care nu poți avea încredere în nimeni și unde și cel mai valoros agent poate fi pus pe «linie moartă».
Firul narativ complex, stilul vizual și o intrigă ingenioasă fac din Trei secunde un succesor de seamă al romanelor lui Stieg Larsson și Henning Mankell.” – Bookmarks Magazine
„Roslund, un fost jurnalist, și Hellström, un fost deținut, au creat un thriller fascinant care descrie aproape literal o invazie a Suediei de către mafioți din Europa de Est, aliați cu foști agenți din poliția secretă. Frica lui Piet de a nu fi descoperit sau trădat și sentimentul copleșitor de vinovăție față de soția sa cresc tensiunea cu fiecare pagină.” – Booklist
INTERVIURILE HotNews.ro