Balul tortionarilor

Romania este tara mea. Romania este tara in care, in ultimii 20 de ani (!), o institutie oficiala a statului a organizat un bal pentru tortionari. Un bal al celor care ne-au chinuit profesorii si medicii, al celor care ne-au ucis matematicienii si artistii.

Nu e nicio metafora aici: colonelul Ion Ficior, fostul comandant al lagarului de munca silnica de la Periprava, a povestit ca “fostii comandanti de penitenciare comuniste se intalneau la un fel de bal organizat de Administratia Nationala a Penitenciarelor”. Statul roman are grija de copiii lui. Stiti ce pensie primeste colonelul Ficior?

Domnul colonel isi imbraca anual costumul din stofa fina si petrecea o seara agreabila, sorbind licori scumpe, la balul tortionarilor. Caci statul avea si are grija de slujitorii sai fideli, chiar daca mainile acestora sunt murdarite cu sange. Ce? Bataia unui om, daca e executata la ordin, nu tot munca cinstita se cheama?

Stiti ce pensie primeste colonelul-tortionar Ficior? 5100 de lei. Adica 1150 de Euro. De trei ori mai mult decat un medic care salveaza vieti. De doua ori mai mult decat un profesor care educa tinerii. De trei ori mai mult decat inginerul pe care l-a scuipat si calcat in picioare. Stiti de cand se intampla asta? De doua decenii, de cand in Romania a invins, cica, revolutia din ’89.

Motivul pentru care statul roman a organizat ani de zile un bal al tortionarilor este simplu. Statul comunist continua sa supravietuiasca in multe dintre birourile si demnitatile actualului stat roman european. Lupul si-a schimbat doar parul, caci genele rosii si cruzimea s-au transmis fidel. Afirmatia e sustinuta de fapte incontestabile: astazi, astazi! nu acum 23 de ani, statul roman continua sa-si plateasca tortionarii cu o pensie la care medicii care protesteaza in strada nici nu viseaza.

Ieri premierul Victor Ponta a aprobat un proiect prin care tortionarii ramasi in viata la doua decenii de la caderea comunismului, au mai ramas doar 35, vor plati din pensiile lor despagubiri victimelor. In acest proiect si in momentul aprobarii lui sta concentrata toata ipocrizia neagra a politicienilor romani. Neagra cum doar noaptea sufletului poate fi.

“Sunt doua cazuri, poate ca o sa fie mai multe” a spus Victor Ponta. “E tarziu, dar e important. Mai bine mai tarziu”. Dar e tarziu si pentru ca Victor Ponta nu a insistat pentru aceasta masura in anii in care a fost ministru in guvernul Romaniei. E tarziu pentru ca Traian Basescu s-a limitat la o condamnare verbala fara alte masuri practice. E tarziu pentru ca Emil Constantinescu si-a gasit scuza perfecta: “m-a invins sistemul”.

Si e tarziu pentru ca Romania a fost condusa un deceniu de Ion Iliescu. Acelasi Ion Iliescu care in 1958, pe cand colonelul-tortionar Ficior isi facea cinstit meseria in lagarul Periprava, ii numea “pui de vipera” pe studentii ai caror parinti refuzau colectivizarea. Acelasi Ion Iliescu care, in 1968, ii infiera pe studentii care indrazneau sa colinde de Craciun.

Colonelul Ficior a fost un executant silitor al ordinelor adevaratilor comandanti ai tortionarilor din Romania. Povesteste chiar el cand, “participand la o sedinta de analiza pe tara, am auzit ca s-au dat dispozitii de catre adjunctul de ministru de Interne sa se ia masuri ca si detinutii de drept comun si politicii sa simta puscaria. S-au dat niste dispozitii, si cu bataie, si cu chestii din astea…”

Cei care au dat doar ordinele fara sa-si murdareasca degetele sunt tortionarii care nu au platit si nu vor plati niciodata despagubiri. Pentru ca si astazi, la 23 de ani dupa, statul roman e condus de ei si de discipolii lor.

M-am nimerit intr-o emisiune alaturi de un tanar parlamentar PSD care s-a laudat ca bunicul sau a fost detinut politic. Am inmarmurit. Il priveam in adancul ochilor incercand sa intrevad macar o farama de lumina in timp ce incerca sa-mi explice cum se face ca este membru intr-un partid al carui presedinte de onoare este Ion Iliescu.

Mi-a spus ca bunicul lui nu a fost de acord cu apartenenta sa la PSD si ca mult timp s-au contrazis cumplit. Mi-a explicat ca Iliescu are si parti bune, ca intr-o perioada a fost chiar dizident. La final m-a privit descumpanit si, fugind de intrebari, a ridicat din umeri a neputinta: “Ce era sa fac?”

Romania e tara in care tortionarii au un bal al lor. Romania e tara mea.