Despre decoratii, familii si familii de cuvinte
Aflam din presa: Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a fost decorat, duminica, la Palatul Peles din Sinaia, de catre Principesa Margareta cu “Ordinul Coroana Romaniei in grad de Ofiter”. Principesa Margareta a acordat distinctii mai multor personalitati in numele Regelui Mihai.
Stiu ca exista oameni de calitate intre prietenii mei care sunt iritati de atitudinea subsemnatului fata de Casa Regala si fata de Monarhie ca forma de guvernare. Ii inteleg. Dar ii inteleg doar pana la un punct. Au spus de nenumarate ori pana acum ca nu e o problema de teorie politica, de design institutional, de arhitectura constitutionala, asa cum zic eu. Ca este despre oameni si familii reale, cu traditiile, caracterul si increderea pe care o genereaza.
Bun. Pot sau nu sa accept acest argument. In principiu nu. Dar sa zicem ca acum il accept. Atunci intreb, cum explicam asta? La asta ce mai inventam ca sa rationalizam absurdul si insulta? Oameni si familii reale, cu traditiile, caracterul si increderea pe care o genereaza. Curat genereaza.
Cavaler, tati, ce muschii mei. Ofiter! Stil, valoare, eleganta, standarde. Distinctie. Un model pentru noi toti, ce pixu’ meu. Misto gagiu. Primaru, ba. Emotionat. Serveste Patria.
Haideti sa nu ne mai ascundem dupa deget. Lucrurile sunt atat de clare si simple: Avem aici un caz de trafic in capital simbolic. Un caz care l-ar face fericit pe Bourdieu: cum sa convertesti o intangibila imagine, iluzie, sentiment, atitudine in alte imagini cu valoare marginala mai inalta, in relatii sociale si lucruri folositoare, tangibile si intangibile.
Chiar nu se intelege ca in cazul de fata asta se intampla cu metoda si plan!? Oamenii sunt pusi pe trafic. Au descoperit ca stau pe un zacamant imens de capital simbolic gata sa fie exploatat. Si il vor exploata, nu aveti nici cea mai mica indoiala. Ar fi si pacat. Nu costa nimic, nu?
Realitatea este insa ca ceea ce fac oamenii astia e o bataie de joc si o insulta. In primul rand la adresa sustinatorilor Casei Regale, a monarhistilor. Dar mai ales la adresa personalitatilor reale, oamenilor de reala calitate atrasi si bagati in povestea asta sordida.
Ma intorc catre domniile lor, oameni care merita tot respectul si admiratia pentru carierele si eforturile pe care le-au facut pentru cauze, profesii sau valori anume: Chiar nu intelegeti ce se intampla? Nu ei va onoreaza si premiaza pe dv. Domniile voastre ii onorati si ii premiati pe ei. Prezenta dumneavoastra, alaturarea dumneavoastra cu numele si fetele lor e o sursa de capital de imagine pentru ei.
E o strategie cinica. Un spectacol ieftin cu dividende maxime pentru cei ce-l instrumenteaza.
Eu inteleg situatia in care e pus cineva, un om de calitate cand e contactat spre decorare. Se bucura, evident. Intr-o tara care nu-si respecta valorile – si Romania nu si le respecta, sa fim bine intelesi-, e totusi ceva. Apoi, ce-o sa faca omul: sa zica nu? De ce ai jigni pe cineva care e asa dragut cu tine? Sau si daca zici nu, fiind republican sau din alte considerente: de acum inainte nu vei mai putea sa iesi public sa critici casa regala, sau monarhia ca sistem. Vei fi mai retinut: totusi oamenii astia au vrut sa te decoreze. Nu se face.
Si uite asa, sistematic, pas cu pas, personalitate cu personalitate, (a) oficiul de colectare si convertire a capitalului simbolic extrage picatura cu picatura de imagine pretioasa adunand piesa pretioasa cu piesa pretioasa la colectie si (b) inchide gura potentialelor personalitati critice. Frumos, nu?
Si pentru ce? Pentru ce? De la cine, si cu ce incarcatura?
Daca Nicolae Steinhardt, ar veni si ar pune simplu mana pe umarul tau si ti-ar spune: “Prietene, stiu ce faci. Inteleg. Si in sufletul meu apreciez enorm toata viata si faptele tale. In sufletul meu ce faci este nobil. Aprecierea mea fata de tine este sincera si profunda. Ridica-te.”
Asta, da. Asta este o onoare. Asta e o recunoastere. Asta e ceva. N-ai primit o hartie, n-ai primit o decoratie. Dar ai fost recunoscut de o instanta morala, intelectuala si spirituala. Te-a vazut Cineva si te-a recunoscut. Cineva care are capacitataea si dreptul sa recunoasca. Cineva care si-a castigat prin accident biografic si har de la Dumnezeu acest drept. In clipa in care te-ai ridicat, ai primit cu adevarat ceva. S-a intamplat cu adevarat ceva. Chiar daca nu e cu diploma si agatatoare.
Dar asa, ce poti spune: Cine? Ce? Cu ce? De unde?
INTERVIURILE HotNews.ro