La Committee on Social Thought, despre “Diavolul in Istorie”, Hotel Lux, Steinhardt si nu numai
Am vorbit luni la University of Chicago despre Gulag si Holocaust, despre Lenin, Stalin si Hitler, despre mesianisme revolutionare si asasinate in masa, despre Raul radical si Raul banal, despre dezastrele totalitare ale veacului XX. Leszek Kolakowski a fost membru al acelui grup select care se numeste Committee on Social Thought. Francois Furet a fost presedintele acestui nucleu intelectual de la University of Chicago. Saul Bellow a facut parte din el. La fel, prietenul sau Allan Bloom. La ora actuala, presedinte este filosoful politic Robert Pippin. Profesorul Toma Pavel face parte din Comitet. Este asadar un loc cat se poate de adecvat pentru a vorbi despre “The Devil in History”, o carte care se ocupa exact de rolul ideilor in constructia si functionarea sistemelor totalitare, despre similitudinile dintre proiectul comunist si cel fascist. Mai ales ca titlul este ecoul unui celebru interviu al lui Kolakowski de la inceputul anilor 80, luat de George Urban, pe atunci director al “Europei Libere”, transmis in limbile in care emitea acest post de radio, publicat in extraordinara revista care a fost “Encounter” si inclus de Urban in esentialul sau volum sau de dialoguri despre stalinism.
Am fost onorat de invitatia de a prezenta ideile-cheie din carte. Am avut sansa sa dialoghez cu Nathan Tarcov, Thomas (Toma) Pavel si Bernard Wasserstein, autorul unei monumentale istorii a Europei timpurilor noastre purtand titlul “Barbarism and Civilization”. Am petrecut o zi minunata, am discutat cu filosoful originar din Romania, Vlad Niculescu, profesor la Bradley University, autor al unei carti impresionante despre Origen. Impreuna cu Vlad am mers la expozitia Picasso de la Chicago Institute of Art. Am discutat depre lumea de azi, dar si despre viziunea despre viata si moarte a vechilor greci.
Intrebarile care au urmat prelegerii mele au fost cat se poate de incitante. Avea Hitler un proiect bine inchegat de exterminare a evreilor inca de la inceputul dictaturii naziste? Nu riscam sa construim o teleologie de tip hindsight? Mergand pe linia contrafactuala, putea fi gandit un “revizionism nazist” similar cu acela marxist din Europa de Est de dupa moartea lui Stalin? Un “Raport Secret” despre “Cultul personalitatii lui Hitler si consecintele sale”? Care a fost rolul violentei din Primul Razboi Mondial in crearea unui climat barbar? Cum au putut atatia intelectuali sa se lase inselati de cantecele de sirena ale ideologiilor redemptiv-totalitare? Care este raspunsul liberalismului la sfidarile totalitare? Ce legatura exista intre mitul progresului si utopiiile “purificatoare”?
Seara am stat de vorba cu un profesor de studii ruse, Robert Bird, specialist in Tarkovski, despre filmele lui Aleksandr Sokurov pe teme legate de dictatori (“Moloch” despre Hitler, “Taurus” despre Lenin). Un profesor german de filosofie si literatura (Christian Benne, specialist in Nietzsche) mi-a vorbit despre filmul “Hotel Lux”. Pe scurt, am avut parte de una din cele mai fructuoase experiente de calatorie academica. Am avut norocul sa discut pe indelete cu Toma despre N. Steinhardt de care a fost atat de apropiat (tatal sau a a fost avocatul lui Steinhardt in procesul lotului Noica-Pillat, iar mama sa, istorica de arta Amelia Pavel, era si ea buna prietena cu Steinhardt).
Imre Kertesz despre razbunarea privighetorilor : “Stiti ca Lenin gonea cu pietre privighetorile? S-a petrecut intocmai, am vazut la televizor intr-un film realizat de un tanar regizor rus. Fotografii-document despre Lenin paralitic, cu chipul incremenit. L-au dus undeva in Crimeea, primavara, pe malul unei ape, in lumina soarelui, ca sa incerce sa se simta bine acolo. Dar privighetorile il trezeau din somn in fiecare dimineata. Intr-una din dimineti, a alergat val-vartej in gradina si a inceput sa goneasca privighetorile. A adunat pietre ca sa aiba cu ce le lovi. La un moment dat, a simtit ca nu mai poate sa ridice pietrele, nici mana nu si-o mai putea ridica: paralizase. Privighetorile s-au razbunat pe marele revolutionar care nu le suporta trilul, o razbunare eleganta, delicata, asemenea unei adieri, dar avand consecinte de granit. Razbunarea artistului”. (Imre Kertesz, “Altceva. Cronica schimbarilor”, trad. rom. de Anamaria Pop, Humanitas, 2004, pp. 33-34)
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro