Semnificatia alegerilor din 9 decembrie 2012. Plus cateva mici previziuni

Romania se afla iarasi intr-unul din prea desele momente de rascruce din istoria sa recenta. Are de ales intre a reveni pe drumul spre modelul occidental sau a inainta vertiginos pe calea catre modelul maghiar, turkmen sau uzbec. Optiunile sunt simple: institutii functionale, reguli pentru toti si politicieni perfectibili sau oligarhi atotputernici in loc de institutii inhaitati cu politicieni corupti care fac legea. Vom conta pe lideri politici acceptati de Occident sau pe fanfaroni nationalisti refuzati la export? In plan intern, am scapat de eterna alegere (raul cel mai mic). Miza in 2012 – limitarea „raului cel mare”.

Votul popular, manipulat si resentimentar, va furniza – cel mai probabil – modelul maghiar cu influente turkmene si uzbece pliat pe necesitatile penalilor din Romania. Merge si asa. Dar nu pentru mult timp. Farmecul democratiei este ca lasa loc si dusmanilor ei sa se afirme si sa revendice puterea chiar in numele libertatilor de tip occidental. Dupa care gluma se ingroasa.

Asa ca prima obligatie este de a limita o putere abuziva sa se intinda. La operatiunea de punere a raului in carantina vor contribui – inevitabil – FMI si Comisia Europeana prin taierea finantarilor. Deja se intampla. Asta in prima faza. A explicat perfect colegul Cristian Pantazi efectul inchiderii robinetului asupra Romaniei. Urmeaza izolarea politica, manifestata la inceput prin refuzul contactelor cu oficialii de la Bucuresti. Daca toate acestea raman fara ecou, vine urgia.

Posibile alte masuri politice sanctionatorii: suspendarea unor drepturi (de vot in Consiliu, drepturi de munca, vize temporare etc). Astfel, va creste presiunea interna. In paralel, manipularea si orientarea urii impotriva „dusmanilor poporului” si „strainilor” (FMI, Bruxelles, Washington) se vor intensifica. Greu de spus cine va invinge, cu o presa mogulizata, tot mai anti-occidentala. In tot cazul, odata ajunsi in faza asta suntem cu un pas in afara UE si nu doar simbolic, ci de facto.

A doua obligatie este de a apara institutii care inca asigura echilibrul puterilor in stat. E vorba de institutiile de control, verificare sau reglementare (DNA, Parchet General, ANI, CSM, Curte Constitutionala, Consiliul Concurentei, CNA, ANCOM etc).

A treia obligatie este limitarea posibilitatilor de a se forma o majoritate constitutionala dupa alegerile din 9 noiembrie. Altfel, „challenges to constitutional processes” evocate recent se vor transforma in abuzuri de putere absoluta. Occidentalii deja ne compara cu derapajele Ungariei lui Victor Orban.

Votul din 9 decembrie 2012 despre asta va fi. Plus inca niste mize economice si geostrategice majore, in primul rand energetice si militare.

Asezarea Romaniei in grupul tarilor ex-sovietice si alaturi de Ungaria la capitolul „tari cu recul democratic” ne plaseaza deocamdata simbolic in afara spatiului Uniunii Europene, in afara lumii civilizate. Nefast simbolism, in orice caz.

Acesta este sensul declaratiilor fara precedent facute de secretarul de stat american, Hilary Clinton, la o reuniune OSCE. Desigur, ministerul roman de externe s-a grabit sa le minimalizeze si sa acuze jurnalistii de rea credinta. Prin absurd, sa admitem ca americanii au dorit sa ne incurajeze.

In acest caz, o singura intrebare pentru premierul Victor Ponta si ministrul de externe Titus Corlatean: ce cauta Romania astazi, la cinci ani de la integrarea in UE si la opt de la inrarea in NATO, alaturi de Rusia, Ungaria, Belarus, Ucraina, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan? Cine e de vina pentru rusinea de a fi exclus simbolic din UE de catre sefa diplomatiei americane? Cum se face ca am aterizat alaturi de tari suspectate de „re-sovietizare”?

Parca sloganul lor zice „Mandru de Romania”, nu „Rusinat de noul Belarus”. ​