Oroarea anuntata de Victor Ponta

Premierul Victor Ponta a declarat, marti seara, la Realitatea TV, ca USL intentioneaza sa modifice legea fundamentala in prima jumatate a anului viitor si ca, intre altele, doreste sa stabileasca in noua Constitutie faptul ca deciziile Curtii Constitutionale pot fi schimbate in Parlament cu doua treimi. Aceasta propunere este pur si simplu o monstruozitate, un mutant politico-juridic de care Romania abia a scapat in 2003, la prima modificare a unei Constitutii lasate mostenire de Antonie Iorgovan si Ion Iliescu. Potrivit specialistilor, Curti Constitutionale controlate de Parlament nu exista nicaieri in Europa iar Romania a fost aspru criticata cat a avut astfel de orori in legea fundamentala.

Sa luam cazul Diaconu si sa ne imaginam ca noua regula – aceea ca o majoritate de doua treimi poate modifica o decizie a Curtii Constituionale – functioneaza deja. Curtea a constatat astazi existenta unui conflict de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si puterea legiuitoare in cazul Diaconu, ceea ce obliga Senatul sa constate starea de incompatibilitate a senatorului PNL. Senatul refuzase sa puna in aplicare o decizie definitiva a Inaltei Curti, de unde conflicul constitutional transat astazi in defavoarea lui Mircea Diaconu.

In urma deciziei, senatorul Mircea Diaconu trebuie sa plece din Parlament si sa restituie niste bani incasasti ilegal din ziua pronuntarii sentintei definitive pana azi. Desigur, domnul Diaconu nu doreste sa faca nici una, nici alta. Stie ca mai are o scapare: votul colegilor sai. Si acum, sa punem la treaba regula domnului Ponta (inspirata de constitutia iliesciana). Se vor gasi oare destui parlamentari sa-l ajute pe dl Diaconu? Doua treimi din Parlament inseamna cam mult.

Dl. Diaconu bate insa la o usa larg deschisa. O multime de senatori si deputati de la toate partidele detesta Agentia Nationala de Integritate si au oroare in general de verificarea averii, de scormonitul dupa incompatilibitati. Zeci de parlamentari au pierdut deja in instanta si risca fie confiscarea unei parti din avere, fie o interdictie pe trei ani in ocuparea unei functii publice. Alte cohorte de alesi se tem sa nu ajunga in situatia asta.

Altfel spus, cam toti au interesul sa voteze impotriva deciziei Curtii Constitutionale in cazul Diaconu pentru a deschide un precedent util, la o adica, si lor. In consecinta, senatorul strange rapid doua treimi care voteaza – putere si opozitie de-a valma – impotriva deciziei Curtii. Diaconu rasufla usurat si ramane in Parlament. Constitutia a fost aruncata la cos prin vot perfect democratic. Cine dispretuieste Parlamentul, uraste democratia si sfideaza poporul, cum ar zice Antonescu.

Asadar, poporul, prin reprezentantii sai, desigur, stabileste cine, cand si in ce imprejurari respecta Constitutia. Brosurica asta, care sta la temelia oricarui stat civilizat, nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata, transformandu-se din esenta regulilor aplicabile tuturor intr-un ghid facultativ.

Oroarea vehiculata luni seara de premierul Victor Ponta este, daca-mi permiteti, un mic plagiat. Ideea nu-i apartine. Primul care a dezgropat-o din lada cu vechituri a fost senatorul UDMR, Gyorgy Frunda. La inceputul lunii noiembrie, domnul Frunda se lansa in atacuri furibunde impotriva Curtii Constitutionale.

„O majoritate de 5 oameni de acolo poate schimba orice lege. Fie trebuie revizuita regula cu doua treimi, fie trebuie gasita alta solutie”, a explicat Frunda pentru Ziare.com motivele pentru care si-ar dori revenirea la o regula care functionase in Constitutia Romaniei din 1991 pana la modificarea ei in 2003.

In vechea arhitectura constitutionala gandita in primii ani dupa Revolutie de juristii-comunisti apropiati de Ion Iliescu, exista posibilitatea ca parlamentarii sa treaca peste o decizie a Curtii pronuntata in chestiunea constitutionalitatii legilor. Articolul 145 al Constitutiei din 1991 (modificata in 2003) avea urmatorul cuprins: „În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlaturată, iar promulgarea devine obligatorie.”

Nici o tara europeana nu are o astfel de regula aberanta in Constitutie. A modifica prin vot politic o decizie adoptata de judecatori nesocoteste separatia puterilor in stat si ideea de reguli fundamentale, de borne fixe la care ne raportam toti, cu mic cu mare. Sigur ca dicutia despre reforma Curtii Constitutionale este legitima, la fel observatia ca judecatorii numiti politic afecteaza credibilitatea si functionarea institutiei. Insa ceea ce propun Ponta, Frunda si USL este pur si simplu inacceptabil.

La momentul discutiei despre o posibila restrangere a competentelor Curtii Constitutionale, judecatoarea Iulia Motoc declara pentru Evenimentul Zilei: „În Europa nu există control constituţional asupra deciziilor Curţilor Constituţionale. România a fost criticată pentru instituirea acestui sistem înainte de 2003, considerându-se că nu există un real control de constituţionalitate în momentul în care două treimi din Parlament pot infirma deciziile Curţii. Este de esenţa controlulului constituţional să nu existe un astfel de control”.

Cu aceasta ultima propunere de modificare a Constitutiei, Victor Ponta incepe sa contureze clar noua fata a Romaniei dupa 9 decembrie: o intreaga tara subordonata unui Parlament manevrat din umbra de un grup restrans de politicieni (sa zicem Dragnea, Antonescu si Voiculescu sau altii).

Nu parlamentarismul in sine ar fi o problema, ci modul cum functioneaza el in Romania: anacronic, abuziv si antireformist. Nici acum, cand deciziile Curtii sunt obligatorii, Parlamentul nu catadicseste sa le aplice, anuntand ca Diaconu ramane pe durata campaniei electorale senator. Democratia nu are nimic de castigat de pe urma unui Parlament care, fara a avea inca atributiile suplimentare promise de USL, manifesta dispret fata de statul de drept si se transforma in scut polic. Ce motive avem sa credem ca, primind puteri sporite, s-ar comporta mai responsabil?

​