Pe-al nostru steag ce mai e scris?

„Pe-al nostru steag e scris unire” – este lozica sub care se desfasoara o intensa campanie initiata de Antena 3 cu scopul aparent nobil de a valorifica „un simbol prea putin pretuit, drapelul national” si de a pune in pune in valoare „mandria de a fi roman”. Lansarea programului de guvernare al USL (joi, 8 noiembrie) si debutul oficial al campaniei electorale (vineri, 9 noiembrie) au marcat noi culmi ale discursului nationalist. Crin Antonescu, Liviu Dragnea si Victor Ponta au defilat public cu noul slogan care insoteste programul de guvernare al USL: “Romania puternica”.

Ultimul capitol al programului se intituleaza sugestiv “Mandru de Romania”, fiind insotit de lozinca mobilizatoare “Construim o Romania mandra si demna in exterior”. Liviu Dragnea a vorbit despre nevoia de a “decupla Romania de la aparatele FMI si Comisia Europeana” iar Crin Antonescu a repetat ceea ce pare sa fi devenit o obsesie personala: “nu primim ordine de la nimeni, in afara de poporul roman”. Ce se ascunde in spatele acestei frenezii patriotarde? Cine si in ce fel beneficiaza de investitia masiva in retorica si simbolurile care amintesc de national-comunismul ceausist, nu de o tara membra NATO si UE? Exista un public sensibil la astfel de mesaje, adica are sens umflarea in penajul tricolor?

Dan Voiculescu, Crin Antonescu si Liviu Dragnea stiu ca singura lor sansa de a supravietui politic alegerilor din 9 decembrie este un vot masiv in favoarea USL. Un rezultat ambiguu, sub 50%, risca sa-i arunce pe Victor Ponta si PSD in bratele lui Traian Basescu. La presiunea Washington-ului si Bruxelles-ului, presedintele si premierul au furnizat proba ca dialogul este posibil. Ponta a plusat, afirmand pe 7 noiembrie, dupa intalnirea de la Cotroceni, ca a avut cu seful statului o „discutie serioasa” care ar putea continua si dupa alegeri. Sa zicem insa ca premierul a incheiat o pace de conjunctura, ca a ingropat temporar securea razboiului pentru a castiga increderea FMI, expertilor europeni si oamenilor de afaceri americani care s-au nimerit ca din intamplare, cam in acelasi timp, in vizita la Bucuresti.

Daca punem insa la socoteala cele cateva iesiri publice din USL (Tariceanu, Rus), tot in directia incurajarii la coabitare si impotriva noilor planuri de demitere anuntate de Voiculescu, avem o imagine mai clara a unui curent de opinie ceva mai complex, care implica forte interne si externe. In fata acestui val ridicat impotriva Axei Raului (Voiculescu-Antonescu-Dragnea), troica anti-europeana si anti-americana din Romania spera sa ridice un val popular suficient de puternic cat sa-l neutralizeze. In caz de esec, toti trei stiu ce urmeaza: unii risca sa aiba probleme majore in justitie, altii sa fie maturati de la varful partidului.

In consecinta, USL are tot interesul sa mentina acest motor nationalist turat la maxim pe durata campaniei, apogeul urmand sa fie atins de pe 1 Decembrie, de ziua nationala, cu o saptamana inaintea alegerilor. Replica Axei Raului la “mai multa Europa”, ceruta de Angela Merkel si liderii PPE in timpul congresului de la Bucuresti, este “mai multa Romanie”. Antiteza fusese deja pusa in valoare cu ocazia grandioasei lansari a candidatilor USL montata pe Arena Nationala in paralel cu manifestarea de la Palatul Parlamentului. „Romaniei europene” promisa de ARD i se contrapune oferta USL: „Romania unita” impotriva eternului dusman din exterior, care o fi el. Invelita in drapelul tricolor, impachetata intr-un uleios sentiment patriotic, nu se mai vede ca unirea la care ne cheama politicienii ultra-populisti ascunde o paguboasa solidaritate intre penali, porniti la lupta impotriva statului de drept sub steagul minciunii si promisiunea subdezvoltarii.

Pe fondul crizei economice, semintele nationalismului au incoltit pe terenul intens pregatit ideologic in ultimii ani. Cum liderii USL au esuat in planul guvernarii, singura marfa vandabila a ramas himera exceptionalismului romanesc, iluzia unui maret destin istoric, promisiunea “viitorului de aur”. Din pacate, fortele externe obscure cu salasul in Bruxelles si Washington, aflate in cardasie cu venalii conspiratori interni, au ramas singura piedica in calea fericirii poporului.

Rezultatul propagandei anti-occidentale a dat rezultate in timp. Prelungirea crizei economice a adancit peste tot neincrederea in capacitatea capitalismului si democratiei liberale de a ameliora standardul de viata in continua degradare a unor categorii largi de cetateni (pensionari, bugetari, asistati social).

Pe acest fundal de dezabuzare si dezorientare, expus la manipularea televiziunilor anexate politic, publicul a devenit tot mai vulnerabil la mesaje de tip populist, extremist sau nationalist. In acest context, aparitia unui personaj ca Mihail Neamtu in Alianta Romania Dreapta pare un fel de replica la exacerbarea discursului nationalist promovat de USL. Neamtu colecteaza abil simpatiile neo-legionarilor, frustratilor si exasperatilor de politiciansimul sterp. Greu de spus daca a fost incurajat sau nu, cert este ca liderii ARD nu au facut mare caz dupa ostracizarea lui Nemtu de catre comunitatea evreiasca, s-au delimitat de el cu jumatate de gura. Au procedat astfel deoarece sunt la fel de constienti de existenta unui electorat tot mai numeros, mai ales in randul tinerilor, pe care USL cauta sa-l seduca apeland la mitologii si fantasme tricolore.

Veti intreba, poate: la urma urmei, ce-i rau in a resuscita sentimentele de mandrie nationala si patriotism intr-o lume care isi pierde reperele? Cum zice Antonescu: de ce-ar fi el mai putin nationalist decat Obama sau Merkel, de ce n-ar afisa liderii nostri curajul de a spune “Dumnezeu sa binecuvanteze Romania” sau “Romania deasupra tuturor”? Stiu ca multi zambiti deja, dar cum altfel poate fi mentinuta coeziunea sociala decat prin sublimarea unor calitati nationale, fie si imaginare? Raspunsul simple este: altfel decat vanzand iluzii desarte. Cum?

Prin adecvarea la realitate, prin munca asidua menita sa ne scoata din randul celor mai sarace tari din UE, prin asezarea valorilor, prin anihilarea coruptiei tentaculare, prin mars fortat spre lumea occidentala, prin racordare la reguli europene, prin extirparea axei raului care tine o intreaga natiune in bezna izolationista pentru a asigura supravietuirea lumii vechi cu radacini in comunism. Din toate aceste motive, nationalismul gaunos este ca opiul administrat unui bolnav de cancer: alina durerea, dar nu o poate vindeca.

• Citeste si: Arhanghelii nationalismului izolationist

Nota: O prima varianta a acestui text a aparut in pagina electronica a Revistei 22