Asaltul urangutanilor: Mircea Cartarescu despre viitorul Romaniei
Actualitatea “Rinocerilor” lui Ionesco este arzatoare. Ma intreaba multi prieteni cum vad viitorul Romaniei in anul 2013 si dupa aceea. Recunosc ca imi vine extrem de greu sa fiu optimist. Sigur, lovitura de stat a esuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc sa conspire impotriva statului de drept. Dezertarea unor personalitati politice precum Emil Constantinescu si Zoe Petre este cat se poate de deprimanta, dupa cum deprimanta este imbarcarea entuziasta a unor intelectuali pe corabia antonesciana in compania lui Gigi Becali si a lui Rosca Stanescu. Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care stie exact ce a insemnat comunismul, in regimentul felixiot de turle si sobe (vorba lui Mihail Novicov).
Campionul national al turpitudinii, El Crin, se declara monarhist, fara ca acest lucru sa-l impiedice sa candideze pentru postul de Presedinte al Romaniei. Regele Mihai il decoreaza pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alaturi de personalitati admirabile, intre care Ana Blandiana). Dispar noimele. Libertatea este privita ca un obiect negociabil. Statul de drept este tinta permanenta a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Traim timpuri buimace si buimacitoare, intr-adevar.
Mojicia cea mai crasa, nesimtirea cinica polueaza spatiul public pana la a-l face irespirabil. Vadimita, o maladie diagnosticata impecabil de Monica Lovinescu, face ravagii. Paul Cernat, un critic literar candva echilibrat, autorul bine informat al unor studii interesante despre comunismul romanesc (v. volumele scrise impreuna cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir), echivaleaza actualul linsaj al lui Mircea Cartarescu, o oroare pe care orice intelectual care se respecta ar trebui sa o condamne fara urma de ambiguitate, fara tot felul de rasuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormantul bardului comunismului dinastic, Adrian Paunescu. Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o o riposta justificata data bocetului national regizat de cei care conduc azi Romania. Era o reactie fireasca la ceva obscen. Ceea ce se petrece acum in raport cu Mircea Cartarescu, cu H.-R. Patapievici si cu alti intelectuali demonizati de “Antene”, este obscen. Perfect adevarat, Mircea Cartarescu nu a mentinut o superba distanta, nu s-a plasat in sublima zona a neutralitatii detasate atunci statul de drept a ajuns sa fie calcat in picioare. Dar pentru aceasta atitudine ar merita pretuit, nu lapidat.
In “Evenimentul Zilei”, autorul “Levantului” si al “Orbitorului”, acele capodopere ale literaturii romanesti pe care niciun atac mizerabil nu le va putea macula, scrie cu trista luciditate despre actualul cosmar romanesc. Traim la ceasul in care urangutanii isi fac de cap, iar Romania risca sa devina un alt Belarus:
Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României.
Romanticii credeau că fiecare popor are un geniu bun care veghează asupra sa. Al nostru cred că s-a sinucis de ruşine şi umilinţă în vara teribilă care ne-a pus pe şinele catastrofei. Vom avea ce ne-am dorit: o ţară şterpelită şi vârâtă-n buzunar de cefele groase din parlament, o ţară de o sărăcie (inclusiv de idei, de valori, de modele) cum n-a mai cunoscut ea în istoria ei modernă. În schimb bogată în ură şi în dispreţ, în frustrări şi complexe de inferioritate, în mitocănie şi proastă creştere.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
INTERVIURILE HotNews.ro