Corabia amagirilor: Brigazile Internationale din Spania

Intrate in legenda gratie romanelor lui Hemingway si Malraux, dar si datorita unei propagande necontenite, Brigazile Internationale simbolizeaza integul romantism antifascist manipulat cinic de catre Internationala a III-a Comunista, cunoscuta in genere sub numele de Comintern. Infiintata in 1919, aceasta organizatie a reprezentat, cum scria istoricul Richard Pipes, un front global anti-capitalist menit sa exporte modelul bolsevic. Era vorba de ceea ce Lenin a numit „semnificatia internationala a Revolutiei din Octombrie”. Razboiul Civil a izbucnit in vara anului 1936. Republica Spaniola se vedea confruntata cu o puternica rebeliune militara, sprijinita de miscarea de extrema dreapta numita Falanga, largi grupuri din clasa de mijloc si de Biserica Catolica. Hitler si Mussolini s-au situat rapid de partea rebelilor. Anglia si Franta au adoptat politica de non-interventie. Spania republicana avea o nevoie disperata de ajutor militar. Doar Stalin era dispus sa-l ofere, dar pretul consta in crescanda dominatie sovietica in Spania republicana. Odata cu armele (platite in aur), soseau si consilierii.

Brigazile Internationale fost organizate ca urmare a unei decizii a Cominternului. Iugoslavul Iosip Broz Tito si italianul Palmiro Togliatti (Ercoli) au fost principalii coordonatori ai logisticii prin care voluntarii ajungeau in Spania (baza era la Paris). Comnandantul Brigazilor era comunistul francez Andre Marty, avandu-l ca aghiotant pe Luigi Longo (Gallo), ulterior succesorul lui Togliatti, in 1964, la conducerea PC Italian. Aparatul politic era condus de maghiarul Erno Gero si italianul Vittorio Vidali, ambii avand legaturi directe cu NKVD, poltie secreta stalinista.

In Romania, cazul pe care il cunosc cel mai bine, nu pleca oricine dorea in Brigazile Internationale. PCdR organiza operatiunile (bilete de tren, pasapoarte, contacte la Paris cu persoanele de incredere, de pilda Alexandru Buican si Eugenia Luncas). Franta era in plina politica de non-interventie, deci nu sustinea actiunea de formare a Brigazilor, chiar o sabota. Pe mama mea a condus-o la gara de Nord Gheorghe (Gogu) Radulescu, unul dintre liderii Frontului Studentes Democrat. Cu lacrimi in ochi i-a spus cat de mult o invidiaza pentru sansa de a lupta de partea libertatii impotriva barbariei. Manicheismul era extrem de ispititor in acele timpuri.

In Brigazi au existat numerosi idealisti, dar aparatul politic era suta la suta stalinist. Unii erau carne de tun (intre altii tatal meu, unchiul meu, Mihail Boico, inginerii Mihail Florescu si Carol Neumann, chiar Valter Roman, el insusi inginer, de asemenea Gh. Adorian, Minea Stan, Ion Rab, Aurel Stancu, fratii Constantin si Mihai Burca, fratii Minor, Andrei Roman, Jack Svet, Julien Botos, Bazil Serban, Ionel Miletineanu, Petre Mihaileanu, Pavel Cristescu, Francisc Wolf-Boczov), altii erau comisari si actionau pentru indeplinirea ordinelor Cominternului de eliminare a oricarei ispite “deviationiste” (Petre Borila, Gheorghe Stoica, Grigore Naum). Unii au ajuns ulterior cadre de varf in MAI/Securitate (Grigore Naum, Mihai Patriciu, Aurel Stancu). Mama mea, studenta in anul al treilea la Medicina, a fost sora de caritate in cadrul Spitalului Brigazilor Internationale. In acelasi spital au lucrat infirmiera Galea Burca si studenta la Farmacie Sanda Sauvard. Sa-i amintesc pe doctorii Iancu, Clejan, Schwimer si Brill.

In anii stalinismului dezlantuit, multi interbrigadisti au fost supusi anchetelor, arestati si condamnati. Asocierea cu comunistii iugoslavi in cadrul Brigazilor era privita de inchizitorii stalinisti drept un suprem pacat. Laszlo Rajk luptase in Spania, a devenit figura centrala a procesului-spectacol de la Budapesta in 1949. A fost condamnat la moarte si executat ca spion si tradator. Este de retinut ca in prima faza a stalinismului in Europa de Est, multi fosti voluntari au detinut pozitii influente in aparat: Josef Pavel, de pilda, a fost ministru de interne in Cehoslovacia, dupa care a fost arestat ca spion. A scapat cu viata si a redevenit, pentru cateva luni, ministru de interne in timpul Primaverii de la Praga. Rajk a fost mai intai ministru de interne, apoi ministru de externe in Ungaria etc Erich Mielke, sinistrul ministru de interne din RDG, a luptat si el in Brigazile Internationale. La fel si Kurt Hager, vreme de decenii sef al propagandei regimului comunist est german. Gero a fost direct implicat in masacrul de la Barcelona impotriva POUM, acea formatiune de stanga anti-stalinista condusa de Andreu Nin. In anii 50, a fost mana dreapta a lui Matyas Rakosi, calaul stalinist al Ungariei.

Artur London, cumnat cu Raymond Guyot, membru al Biroului Politic al PC Francez, a fost ministru adjunct de externe in Cehoslovacia. A fost arestat, torturat, “judecat” si condamnat in procesul Slansky, monstruoasa inscenare de-acum sase decenii. A fost unul dintre cei trei acuzati care au scapat cu viata. A fost eliberat dupa moartea lui Stalin, apoi a plecat in Franta unde si-a scris memoriile sub titlul “L’Aveu”. Pe baza acelei carti, Jorge Semprun a scris scenariul filmului lui Costa Gavras cu Yves Montand in rolul lui London si Simone Signoret in acela al sotiei acestuia, Lise Ricol. Fiica lor s-a casatorit cu Pierre Daix, multi ani redactorul sef al saptamanalului comunist “Les Lettres francaises”. Un stalinist infocat in anii 50, Daix s-a eliberat de himerele tineretii si a prefatat editia franceza a nuvelei lui Aleksandr Soljenitin “O si din viata lui Ivan Denisovici”. Sora mamei mele, Cristina Luca, l-a cunoscut bine pe London in timpul Rezistentei franceze. Despre ambiguitatile din biografia lui London a scris un volum care a provocat multe discutii istoricul ceh Karel Bartosek (“Les aveux des archives”), autorul capitolului despre Europa de Est din “Cartea Neagra a comunismului”.

Interbrigadistii, cum li se punea, au fost tinte predilecte ale vanatorii de vrajitoare din perioada numita high Stalinism (eu ii spun stalinismul dezlantuit) in Europa de Est. Este ceea ce accentueaza Anne Applebaum in remarcabila ei carte „The Iron Curtain” despre stalinizarea Europei de Est aparuta in 2012. Nu conta devotamentul lor, ci fapul ca devenisera „inamici obiectivi”.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro