Mihai Oroveanu, Comisia Nationala a Monumentelor de For Public: Un sfert din statuile din Romania sunt amplasate ilegal. Printre acestea se numara bustul lui Paunescu si statuia lui Catargiu

In ultimii 12 ani, in Bucuresti, Primaria Capitalei a amplasat 25 de statui, in valoare de circa 43 de milioane de lei. Ministerul Culturii, primariile de sector si alte organizatii au amplasat si ele monumente. Pe langa costurile exorbitante, multe dintre acestea au stranit controverse atat in randul cetatenilor si ONG-isilor cat si in randul profesionistilor. Statuia imparatului Traian, „Caruta cu paiate” si Teapa din Piata Revolutiei sunt doar cateva exemple. Ce pasi ar trebui sa parcurga administratia locala petru amplasarea unei statui? Cine este vinovat pentru aspectul nereusit? Cate dintre monumentele amplasate au aprobarile legale? Mihai Oroveanu, presedintele Comisiei Nationale pentru Monumente de For Public de pe langa Ministerul Culturii, forul care trebuie, conform legii, sa-si dea girul pentru fiecare statuie amplasata in Romania, raspunde la aceste intrebari.

Reporter: Care sunt pasii pe care trebuie sa-i faca administratia locala pentru amplasarea unei statui?

Mihai Oroveanu: Daca nu este vorba de o incredintare directa, dar si in acest caz trebuie sa fie un artist important, sa exista o explicatie logica, ar trebui sa se faca un concurs. Trebuie stabilit foarte clar daca este oportun sau nu sa amplasezi o anumita statuie. Este inutil sa va spun ca exista in toata tara zeci de busturi ale poetului Mihai Eminescu. Sunt superstitii care s-au continuat. Exista busturi ale lui Eminescu, Enescu, Mihai Viteazu. Va rog foarte mult sa adunati aceste imagini si veti vedea ce rezultanta ciudata reiese. Este vorba de o noua iconografie. Niciun bust nu seamana cu altul. Adevarata efigie aproape dispare in aceasta multitudine de reactii. Sigur, este libertatea artistului insa, macar sa fie asemanator. Or, lucrurile astea duc la o caricaturizare a subiectului.

Lipsa de calitate artistica face ca lucrurile sa fie ridicole si sa faca un foarte mare rau din punct de vedere educational si a nonsalantei cu care ne privim istoria. Aici descoperim motivul pentru care trebuie sa existe Comisia pentru Monumente de For Public. Dupa ce s-a luat decizia achizitionarii unei statui, se face un studiu de amplasament care va stabili unde se pune monumentul si o macheta a statui. Macheta asa trebuie sa ajunga la noi pentru avizare. Noi putem cere anumite modificari, putem da anumite sfaturi. Dupa care mai existe o etapa, de obicei inainte de trecerea in material definitiv, deci in momentul in care se poate interveni daca exista comentarii. Nu ne substituim artistului, dar putem sa-l sfatuim in legatura cu probleme foarte profesionale: proportii, raporturi, asemanare, lucruri care este inutil sa le faci publice pentru ca e vorba de un limbaj strict specializat.

Reporter: Cum se intampla in realitate?

Mihai Oroveanu: In realitate ne trezim cu busturile gata facute, aflam de ele la inaugurare. De obicei nu primim nicio veste sau unii care isi dau seama ca au incalcat legea, ne trimit imagini cu statuile gata amplasate cu rugamintea sa le aprobam. Foarte greu sa-ti dai cu parerea atunci cand un lucru a fost amplasat. Parerea poate fi una negativa sau divergenta de cea a forurilor comanditare si atunci iese o mica invalmaseala.Eu si colegii mei de la Comisie suntem foarte intrigati ca in continuare exista foarte multi edili care dedica monumente netinand seama de o lege foarte importanta, care exista de foarte mult timp, si care cere ca aceasta comisie sa-si dea acordul pentru amplasarea unui monument.

Reporter: Dar, ca sa fie clar, avizul Comisie Monumentelor de For Public este obligatoriu?

Mihai Oroveanu: Sigur ca da. Comisia aceasta este de neinlocuit. Lucrurile acestea se petrec in toate tarile civilizate. Comisii, care sunt in general independente, comisii de pe langa Ministerul Culturii, dau un raport de specialitate ministrului pentru avizarea unuei lucrari. Noi nu luam hotarari definitive. Mistrul da avizul insa el este fundamentat pe decizia acestei Comisii. Lucruri care la noi se intampla invesrs. Ne-am trezit pe soclucu lucrari pe care nici nu le-am vazut. Este o lege care trebuie respectata de toata lumea. Nu exista derogari. Sunt primari locali care spun ca familia, ONG-ul, fundatia au dat banii pentru un monument si nu pot evita sa-l puna… Da, perfect, nimeni nu va impiedica, dar cineva trebuie sa-si dea avizul.

Reporter: Deci, intai dau banii pe statuie dupa care vin sa le dati aprobarile?

Mihai Oroveanu: Nu stiu daca intai dau banii pe statuie, dar stiu artisti care nu primesc banii pe statuie pentru ca aceasta comisie nu le da avizul. Comisiile insa se schimba. S-a intamplat ca ceea ce a fost refuzat de unii sa fie acceptat de altii si mi-e teama ca nu intotdeauna au functionat doar criteriile strict estetice. Or, aici este o problema pentru ca, de exemplu, foarte multe dintre atacurile indreptate impotriva noastra s-au legat de anumite implicatii politice care noua acum ne sunt straine si nici nu are cum sa fie altfel. Pentru ca nu ne preocupa, de exemplu, faptul ca se ridica un bust a lui Adrian Paunescu, dar ni se pare bsolut normal ca acest bust sa urmeze calea legala, sa aiba toate aprobarile.

Reporter: Acest bust nu are aprobare de Comisia Monumentelor de For Public?

Mihai Oroveanu: Nu are aprobare nici de la Comisia Monumentelor de For Public nici de la Ministerul Culturii. Este amplasat ilegal. Sunt foarte multe lucrari amplasate ilegal. In Piata Universitatii este acea vioara sparta al carei simbolism ma depaseste. Poate este o gluma sa pui langa cea mai importanta institutie de invatamant superior a tarii o vioara sparta. Ce inseamna lucrul acesta, un instrument muzical crapat? Eu inteleg ceva, altul altceva, nu e surealista pentru ca ar fi avut o semnificatie. Sunt intrigat de aceasta poveste, intrigat de faptul ca in oras apar tot felul de ceasuri care arata ca dracu. Imaginati-va, un ceas de secol XIX pus in zilele noastre. Apar fantani ciudate. In general, gustul neasteptat al unui secol XIX intarziat isi are un loc in gusturile edililor contemporani. Asta este suspect.

Reporter: In ultima vreme au fost amplasate in Bucuresti cateva statui care au stranit controverse. Una dintre ele este Imparatul Traian de pe treptele Muzeului national de Istorie. Este amplasata legal? ce parere aveti despre ea?

Mihai Oroveanu: Are aviz. Este o lucrare importanta. Lumea se gandea probabil la exercitiul unui lucru ilustrativ. Nu este vorba de un lucru ilustrativ. Acolo este o lucrare pentru care trebuie sa cunosti opera unui mare sculptor roman, Vasile Gorduz. Unul dintre cei mai importanti sculptori ai ultimelor decenii care nu-si propunea sa faca o ilustratie a monumentului imparatului Traian, nu-si propunea sa-l imbrace cu toate atributele functiei lui.

Reporter: Oamenii au avut doua obiectii: ca imparatul este dezbracat si ca are cateaua in brate, vulgar vorbind.

Mihai Oroveanu: Nu e catea, este lupa capitolina cu capul dacic. Este o sinteza. Daca nu au inteles sa puna mana pe carte. Povestea este ca intelectualul roman este creat mai mult de slova scrisa si mai putin de imagine. Daca ar fi avut cateva rudimente de istoria artei ar fi inteles ca aceasta idee post moderna isi are temelia intr-un moment in care imparatii romani erau portretizati nu numai cu atributele functiei, dar si dezbracati. De la Nero la Commodus exista nuduri ale imparatilor romani. Daca pentru roman nudul este semipornografie, asta e treaba lui. Eu nu pot sa ma cert cu ei.

Reporter: Ce ar trebui sa inteleaga omul cand se uita la aceasta statuie? Pe site am avut sute de comentarii la articol si este important de explicat.

Mihai Oroveanu: Ca sa inteleaga, in primul rand, trebuie sa se intrebe cine este acest sculptor, daca stie ceva despre el, daca stie ceva despre ce a urmarit el in opera lui. Altfel poti sa discuti despre orice. Romanul, cand a vazut coloana lui Brancusi, a pus tractorul sa o dea jos. Despre o alta copie a artistului „Rugaciunea”, oferita Parlamentului European, ni se atragea atentia cum ne ducem noi cu lucrarea asta. Asta e Romania, tarandu-se in genunchi, cu mainile rupte? Este vorba despre o lucrare a lui Brancusi. Pacatele mele, cum sa explici lucrurile astea? Unde poti sa cobori sa explici unui deputat ce inseamna lucrul asta? Orice rugaciune este un vector al sperantei. Daca el vede o femeie goala acolo de ce trebuie sa aiba o explicatie de literatura? Eu refuz sa dau o explicatie de literatura care sa transporte toata aceasta discutie intr-o anectoda, pentru ca nu este vorba despre asta. Nici macar intelectuali respectabili, unii chiar prieteni, nu sunt invatati cu arta contemporana. Se intreaba usor ofensati cum poate sa fie o asemenea lucrare. Le-am spus, domnilor, atat timp cat va opriti la secolul XIX cu zona de cunostinte in ceea ce priveste arta nu aveti cum sa intelegeti. Nu sunt deloc vizitatorii Muzeului National de Arta Contemporana si, la ce am aici, in jur, ar trebi sa intre sa dea foc. Aici sunt alte criterii si este vorba despre alta disponibilitate culturala. Daca ei nu o au, asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe.

Gorduz a fost primul artist roman, dupa 90, care a fost achizitionat de un muzeu important, Stedelijk din Amsterdam. Aceasta stuie a fost amplasat la Sevilla, intr-un cartier care poarta numele imparatului Traian si a avut succes. Oamenii de acolo au acceptat-o si vine un bucurestean care se fotografiaza cu bietul lui Coco in mana crezand ca este o transmitere directa a aceluiasi sentiment pe care il incearca el. Atata timp cat se vor gandi la aceasta ilustratie nu au decat sa continue in felul asta. Sunt oameni tineri care stiu despre ce este vorba si o admira. Mie mi se pare ca daca nu intelegi ceva trebuie sa te interesezi, nu sa insulti. Mai tin minte ca la Sevillia erau expuse lucrari de Apostu si un reporter l-a intrebat pe un general care se ocupa in acea clipa de pavilionul Romaniei, „Ce sunt lemnele alea?” Si el a raspuns, iaca, niste bulumaci.

Ati vazut lucrari de arta contemporana in orasele din Romania? Cat de rare sunt? Gasiti numai imagini istorice. Nu exista sculpturi contemporane in Bucuresti pentru ca atunci cand s-a facut tabara din Balta Alba, Ceausescu le-a aruncat in lac pentru ca nu a inteles. De la Ceausescu pana astazi este aceeasi gandire. Nu vor decat voievozi si busturi cu reverele impecabile. V-ati dus sa vedeti ororile nesfarsite care se gasesec in parcul din spatele Palatului Copiilor? Sunt saptezeci si ceva de caricaturi ale unor personalitati din istoria Romaniei. Uitati-va la ele! Sunt facute de niste amatori. Nu indeplinesc conditii de buna cuviinta ale meseriei. Sunt oameni care au urechile care le pornesc din mijlocul maxilarului si lucruri din acestea care nu au nicio legatura cu asemanarea si care sunt inaugurate de catre un academician geriatru sau cine stie cine.

Reporter: O alta lucrare controversata este „Caruta cu paiate” din fata Teatrului National. Ce parere aveti despre aceasta?

Mihai Oroveanu: Statuia din fata TNB a fost aprobata intr-o cu totul alta forma. In prima formula, in care s-a primit aprobarea, cand fondurile veneau de la Ministerul Culturii, statuia era mult mai compacta. Dupa ce finantarea a venit de la Primaria capitalei, s-a considerat ca lucrarea era prea mica si a fost amplificata si reamplificata. Nu avea acel cadru pe care il vedeti acum. Noi am aprobat de fapt alta lucrare si ne-am trezit cu aceasta. Ni s-a spus ca s-a luat aceasta decizie din considerente de compozitie, dimensiuni, spatialitate, smd. Nu am putut sa ne dam seama ca pana la urma va deveni ceva de doua ori mai mare si cu un cadru deasupra.

Reporter: O alta lucrare controversata este Teata lui Ghildus din fata Palatului regal….

Mihai Oroveanu: Este o lucrare despre care eu mi-am spus parerea in repetate randuri. In primul rand nu sunt de acord cu felul cum a fost ea amplasata. Acolo este un fel de maidan cu statui. Este statuia lui Carol I, statuile din gradina muzeului, lucrarea lui Nicodim de langa biserica Kretulescu, statuia lui Coposu, Maniu, Eminescu, Stirbei Voda. Lucrurile ar fi fost mai limpezi daca acest maidan ar fi fost regandit in asa fel incat sa fie o piata publica. Aceasta piata a fost desenata de bombardamentul german din ’44. Nu este o piata. Piata care-l gazduia pe Carol I era semicirculara, iar statuia lui Mestrovic fusese calculata in functie de nivelul cladirilor. Avea o forta si o prestanta care din nefericire, in ziua de azi, se pierde pentru ca se proiecteaza pe Teapa Lui Ghildus.

Pentru mine lucrarea lui Ghildus este un mister din punct de vedere simbolic. Nu inteleg cine pe cine si e destul de banala, de mare, pentru acel loc. Intre Carol I si Maniu sa plantezi lucrul acesta numai pentru faptul ca trebuia pus acolo un semn al revolutiei nu mi se pare in regula. Bine, trebuia pus, dar nu neaparat acolo. Asta nu este o gandire aditiva. Meseria asta se face cu mare precizie. Lumea a inceput sa circule, a vazut multe piete publice, nu se poate sa existe asa ceva. locul acela este un depozit si totul se recompune. Care semn al cui? obiectele se diminueaza unul pe altul si devin ciudate intr-un spatiu ciudat. Toate lucrurile aste denota lipsa de siguranta, lipsa de gust, fac foarte rau unui oras. M-am plictisit sa fiu considerat un personaj dintr-un oras haotic, acest haos fiind considerat un simbol al unei comunitati care nu poate sa faca altceva decat sa amestece lucrurile si sa nu respecte legile.

Reporter: Mai este statuia lui Bacescu pusa in fantana arteziana din rondul de pe bd. Ferdinand?

Mihai Oroveanu: Statuie facuta de Mircea Spataru. Este frumoasa insa este pusa intr-un loc care nu o pune in valoare. Iar faptul ca i-au pus in jur jocuri de apa, face situatia mult mai trista. Cu cine sa vorbesti? Am cerut explicatii si ni s-a spus ca asa vor cei care locuiesc in imprejurimi. Acolo era statuia lui Pache Protopopescu, o statuie foarte frumoasa de Ion Georgescu. Nu stiu de ce l-au demolat. Pache Protopoescu a fost un primar care chiar a facut ceva pentru Bucuresti, care gandea, avea gust desi nu erau foarte multi bani. Locul lui Balcescu era initial la fantana de la Facultatea de Arhitectura. In orice comunitate aceste initiative trebuie sa fie transparente, atent discutate, iar un lucru de calitate sculpurala nu se judeca si nu se dau note de catre marele public. Noi nu vorbim aici de echipe de fotbal! Asta este o meserie cu traditie multimilenara in care lucrurile sunt judecate in anumit fel. Nu am cerut niciodata nimic in plus decat sa fim consultati inainte de aceste hotarari care de cele mai multe ori nu sunt cele corecte.

Reporter: Cate dintre statuie amplasate in Romania nu au acte in regula?

Mihai Oroveanu: Foarte greu de spus. In tara exista un procent de 25 la suta, sigur, iar in Bucuresti chiar mai mult.

Reporter: Ce parere aveti de calitatea statuilor amplasate in ultimii ani in Capitala?

Mihai Oroveanu: Sunt speriat pentru ca au ales un numar restrans de sculptori pe care ii considera capabili sa ridice lucrarile secolului XIX si a inceputului de secol XX si in ceea ce priveste sculptura epocii noatre ea nu-si gaseste locul. Unde sunt lucrarile unei generatii intregi de sculptori buni care nu au reusit inainte stim bine de ce. S-a incropit un spatiu pentru Apostu in Parcul Kiseleff, dar Bucurestiul este un oras care nu are lucrari de Paul Vasilescu, de Vasile Gorduz, Ovidiu Maitec si multi altii. Este o lucrare superba a lui Ovidiu Simionescu, un Hefaistos, care se afla in curtea Combinatului Fondului Plastic. Eu l-as pune in fata unei institutii. Cate banci din Romania fac astfel de investitii? BNR vrea sa refaca monumentul cu Carada. Foarte bine, sa-l faca, dar este un monument care a fost acolo si care nu o sa poata fi niciodata reprodus cu subtilitatea unei lucrari de epoca. Uitati-va la felul in care a fost reprodusa statuia lui Catargiu de pe bd cu acelasi nume. Aceasta lucrare nici nu a trecut prin Comisia Monumentelor de For Public. Are doua modelaje, unul de secol XX, la potret, care nu are nicio legatura cu modelajul restului statuii. Capul este facut impresionist si mainile sunt facute clasic. Pe nimeni nu deranjeaza.

Reporter: Un alt lucru pe care as vrea sa-l punctam este felul cum sunt amplasate statuile. Din ce am vazut, multe dintre ele sunt puse in locuri total nepotrivite…

Mihai Oroveanu: Sunt nepotrivite. Ca tot vorbeam de statuia lui Catragiu. Aceasta este montata intre doua statii de autobuz, anihilatq de acestea, de reclame si pubele. Impactul este exact invers. Nu ne respectam istoria prin faptul ca nu alocam un spatiu de protectie al monumentului. Eu, cand vad la Gara de Nord ca monumentul unuia dintre inginerii care au creat caile ferate este acoperit de gherete nu stiu ce sa mai zic. Este monumentul lui Duca, care este acoperit de niste florarii. Mai nou chiar un aurolac l-a dat cu argintiu. Nici nu a reusit sa-si termine opera. Uitati-va la Piata Universitatii. Eu credeam ca, o data cu lucrarile la parcarea subterana, vor pune statuile de acolo altfel. Nimeni nu ar fi protestat daca ar fi ramas acolo, dar lucrarile care reprezinta pe Spiru Haret, Gheorghe Lazar si Eliade Radulescu ar fi fost grupate intr-o parte si s-ar fi dat importanta lui Mihai viteazu. Acum stau intr-un sir intamplator, dupa cum au fost create. Nu pui un bronz intre trei statui de marmura.

Reporter: Ce parere aveti despre fantanile arteziene amplasate in ultimii ani in Bucuresti?

Mihai Oroveanu: Atat timp cat ele au o componenta artistica, ar trebui sa ajunga la noi la Comisie. Nu au ajuns. Nici acea ciudatenie, peretele acela cu cruce inscrisa, care se afla pe locul bisericii Sf. Vineri. Eu credeam ca este o rampa de skating, dar pe ea s-au dat niste bani. Cine a dat banii? Cine raspunde de ei? Acelasi poveste este cu vioara sparta de la Universitate.

Reporter: Aici va contrazic, reprezentantii Primariei sectorului 3 – ei au amplasat-o – au zis ca nu intelegem noi arta…

Mihai Oroveanu: Cred ca ei nu inteleg. Piata aia se chema Ion Bratianu. Acolo trebuia sa existe monumentul lui Bratianu care a fost demolat de comunisti.

Reporter: Daca am face un top al celor mai „nefericite” statui din Bucuresti, cine ar ocupa primele locuri?

Mihai Oroveanu: Fara indoiala, Teapa lui Ghildus ocupa primul loc. Fiind o lucrare atat de mare si incercand sa pastrez drepturile artistului am sugerat ca ar fi bine sa fie montata la Domnesti, sa se vada din drum locul unde a fost aruncata la canal cenusa celor omorati la Timisoara. Si ar fi fost un monument – cu cateva modificari se putea face ceva – dar sa pui in Bucuresti, in apropiera unei zone istorice, o formula compozitionala care nici macar nu are sensul unei revolutii victorioase este inexplicabil. Se poate pune in alta parte si poate sa foloseasca cu modificari sau cu explicatii care sa ajute compozitia. Problema este ca la noi, dupa ce te-ai trezit cu oroarea pe soclu este foarte greu sa o dai jos. Legea, in alta parte, cere distrugerea ei in 24 de ore. La noi nu se poate. Plateste unul amenda si mizeria ramane la locul ei. 80.000 lei este ultima amenda care s-a dat.

Reporter: S-au dat amenzi pentru amplasarea ilegala de statui?

Mihai Oroveanu: S-au dat pentru un monument la Arad, monumentul lui Coposu, pentru care am fost solicitati sa ne dam avizul dupa ce era pe soclu. Nerorocirea face ca cel care a facut acel bust, conventional pana la tristetea maxima, unde reverele sunt mai importante decat portretul, sa fie un sculptor bun. Dar, care l-a facut din considerente strict alimentare. Daca vedeam macheta, puteam sa-i facem niste observatii si sa iasa bine. Sculptorul chiar este in stare.

Reporter: Pentru amplasarea ilegala a statui lui Paunescu s-a dat amenda?

Mihai Oroveanu: Urmeaza sa propunem. Primaria sectorului 2, ei au amplasat statuia, a venit in nenumarate randuri pentru aprobari pentru alte lucrari. aici nu inteleg de ce nu a venit. Noi le-am dat avizul de fiecare data. Dar, lucrurile sunt vazute inca destul de trist si lumea isi imagineaza ca trei contabili pot sa decida soarta imaginii orasului. Este fals.

Reporter: Ce credeti despre costul statuilor? 13 milioane de lei pentru o statuie este o suma considerabila.

Mihai Oroveanu: Sunt mari insa sculptura este o arta costisitoare. Punerea in opera costa foarte mult. Dreptul de autor ramane intre 10% si 20%.

Reporter: Cine ocupa locul doi si trei in topul statuilor nefericite?

Mihai Oroveanu: Nu va pot da un clasament ca la jocurile olimpice. Dar sunt lucruri absolut penibile. Printre acestea se numara aleea de fantani de aici, din fata Casei Parlamentului, despre care aud cu tristete ca vor sa le restaureze. Asa ceva se poate face in Coreea de Nord, nu aici, in Bucuresti. Acestea trebuie demolate si gasite formule moderne, nu astfel de mizerii cu flori carnivore care fac deliciul tiganusilor ce fac baie acolo. Nu se poate asa ceva, lucrurile acestea sunt monstruoase. Sunt semnele unei gandiri decorative, specifice anilor ’50. Nu pot fi lasate asa. Arata groaznic. Sunt foarte degradate deoarece au fost facute din piatra artificiale si sunt un focar de infectie. Plus, eu banuiesc ca apa de acolo este dintr-o retea industriala sau Dambovita. Este murdara si dupa ce se usuca imprastie un mal ingrozitor. O fantana mai putin incarcata, simpla, poate fi eficienta si din punct de vedere al purificarii aerului si arata bine.