Corespondenta de la Cannes VIDEO Cristian Mungiu: Incerc sa nu critic pe nimeni

Sambata a avut loc conferinta de presa a filmului „Dupa dealuri”, de Cristian Mungiu, despre care unii critici straini spun ca este cel mai bun film prezentat de la inceputul editiei pana in acest moment. Sala s-a umplut din mers si conferinta s-a terminat fara ca toti doritorii sa-si puna intrebarile. Cristian Mungiu, care a venit impreuna cu interpretii rolurilor principale – Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Valeriu Andriuta si Dana Tapalaga (desi la sedinta foto de dinainte participasera si celelalte actrite din distributie – Catalina Harabagiu, Gina Tandura si Victoria Agache), a tinut sa puncteze atat la inceputul cat si la finalul sesiunii de intrebari ca pentru o mai buna intelegere a filmului e important sa ne stergem complet din minte „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Cine poate?

• Premiera de gala a filmului „Dupa dealuri” a inceput la Cannes la 16:30 ora Romaniei

Cristian Mungiu la conferinta de presa de la Cannes

Foto: Hotnews

„Am stiut de la bun inceput ca aceasta va fi povestea Voichitei”, a spus Cristian Mungiu intrebat fiind de HotNews.ro in ce punct a stiut ca acesta va fi un film despre prietena fetei care vine la manastire si moare la sfarsit, si nu unul despre victima intregii povesti. „Exista o mare diferenta intre carti si scenariu deoarece cartile sunt despre ce s-a intamplat, nu despre cine ce a inteles din ce s-a intamplat, pentru ca daca ma intrebati eu cred ca nimeni in viata reala n-a inteles nimic din ce s-a intamplat. Deci pentru mine a fost important sa fac in asa fel incat sa spun lucrurile din perspectiva Voichitei,

Sper ca ea este personajul care se schimba pana la sfarsitul filmului. Deci, propunandu-mi ca povestea sa fie a ei, trebuia sa fac in asa fel incat ea sa fie prezenta in fiecare scena. Uneori, povestea reala includea si evenimente importante la care ea nu putea lua parte, de aceea am decis de la bun inceput sa le las deoparte si sa spun povestea dintr-un punct de vedere foarte subiectiv”, a declarat Cristian Mungiu pentru HotNews.ro.

Jurnalistii straini – de la Reuters, BBC News, din Franta, Bulgaria, Belgia sau Portugalia au fost interesati parca mai mult de stilistica filmului decat de cazul real aflat la baza lui. Intrebarile s-au referit la stilul vizual folosit – si, fireste, de ce lipseste Oleg Mutu, directorul de imagine( Mungiu raspunzand ca Oleg Mutu filmeaza in Georgia in acest moment), dar s-au referit si la lipsa muzicii, la faptul ca exista o critica evidenta la adresa bisericii. Surprinzator, nu si la orfelinatele din Romania din vremea lui Ceausescu sau de dupa, desi reporterii postului de televiziune al festivalului comentau sedinta foto vorbind printre altele si despre copiii institutionalizati din Romania.

Doar catre sfarsit un jurnalist a pomenit de cazul real si de cele doua romane non-fictionale scrise de Tatiana Niculescu Bran, Cristian Mungiu explicand pe urma ca exista o mare diferenta intre carti si film, si facand un scurt istoric al Cazului Tanacu, umflat de presa din Romania in directia senzationalista fara ca implicatiile lui mai profunde si motivatiile lui reale sa fie cautate.

„Filmul meu este in primul rand despre dragoste si abandon. Nu poti abandona pe cineva care te iubeste”, a spus cineastul care a adaugat ca incearca sa nu critice pe nimeni, adaugand putin mai tarziu, in contextul in care jurnalistul de la Reuters il rugase sa comenteze pe marginea temelor tratate de film, „urasc atunci cand mi se cere sa scriu un sinopsis de cateva randuri.”

„E greu de spus cine salveaza pe cine”, a mai spus Mungiu, adaugand ca „e dificil si sa spui cine e rau in acest film. Ceea ce conteaza e ca exista o victima”, a mai spus Cristian Mungiu raspunzand intrebarii jurnalistului de la Reuters care inainte de a ii chestiona pe romani ii felicitase pentru film. Cat priveste stilul, regizorul a explicat: „incerc sa imi adaptez stilul la poveste. Nu aveam nevoie de aceeasi tensiune si ritm in 432”. (Un alt jurnalist remarcase cadrele picturale.).

Momentul suprarealist al conferintei de presa, intampinat de un Cristian Mungiu imperturbabil (in vreme ce, in sala, criticul Tudor Caranfil pufnea in ras) a fost cel in care un jurnalist de la Radio Bulgaria l-a intrebat in romana pe Cristian Mungiu daca tristetea filmelor lui si ale filmelor romanesti recente „vine de la scoala lui Laurentiu Damian”. Calm, Mungiu a raspuns ca lor nu li s-a impus in UNATC niciun stil si ca, in orice caz, stilul sau si al lui Laurentiu Damian sunt foarte diferite.

Actorii din rolurile principale au spus pentru HotNews.ro care a fost cea mai dificila scena pe care au filmat-o:

Dana Tapalaga

Foto: Iulia Blaga

Dana Tapalaga: „Pentru mine acest film a fost o mare responsabilitate pentru ca a fost in contradictie totala cu credinta mea de crestin practicant. Sper sa ma mai primeasca parintele in biserica. Tot ce se intampla cu Alina era impotriva fiintei mele,erau lucruri pe care nu le puteam face in mod natural. A fost foarte dureros. Au fost momente foarte grele si pentru ca platoul a fost pe un deal unde era foarte frig.”

Cristian Mungiu si actritele Cristina Flutur (st.) si Cosmina Stratan (Cannes)

Foto: Iulia Blaga

Cosmina Stratan: Pentru mine cea mai grea scena a fost cea de la spital. Pana atunci au fost momente cand vroiam sa intervin, dar Cristian mi-a spus sa mai astept un pic. Eram atat de nerabdatoare sa o salvez pe Alina, de aceea ultima scena a fost cea mai grea pentru mine pentru ca trebuia sa intreleg ca nu o puteam salva si ca eram in mijlocul unor oameni pe care nu-i mai recunosteam. A fost foarte ciudat pentru mine atat ca actor, cat si din punctul de vedere al personajului.”

Cristina Flutur: „Mie mi-e greu sa spun care a fost cea mai grea scena pentru mine pentru ca toate au fost greld. Lucrurile cele mai grele au inceput cand Voichita ii spune Alinei: , de atunci incepe totul sa se rostogoleasca spre abis.”

Valeriu Andriuta

Foto: Iulia Blaga

Valeriu Andriuta:”Pentru mine cel mai greu a fost inceputul. Dupa acest moment tot ce a trebuit sa fac a fost sa pastrez personajul in linie dreapta si, ca sa fiu sincer, a tinut de tehnica.”