FOTO ​Ceai, pirati si ocupanti. Cum am intalnit viitorul politic al omenirii

De 3 ore stateam zgribulit pe un butoi printre protestatarii de la Occupy Wall Street (OWS). Participam, alaturi de alti 40 de oameni, la un grup de discutii cu tema “Media si OWS” si nu ma mai puteam abtine: voiam sa iau cuvantul, sa le vorbesc. Priveam incurcat catre Brian, fiul unei familii americane din clasa mijlocie, un tanar de 28 de ani care dormea de 4 saptamani in corturile de pe Wall Street. El era “facilitatorul” intalnirii si de el depindea inscrierea mea la cuvant. Pentru asta toti foloseau un cod de semne neinteles mie, ca nou venit. Imi dadeam seama doar ca fluturarea degetelor in aer era simbolul aprobarii. Il priveam insistent pe Brian, sperand ca-mi va remarca intentia de a vorbi. Era doar cu cateva zile inainte de evacuarea Zucotti Park si, daca ridicam ochii, puteam vedea varful in constructie al giganticului Freedom Tower (Turnul Libertatii), care se inalta pe locul fostelor turnuri gemene WTC.

Am calatorit o luna in Statele Unite si Germania si, din fiecare dintre orasele vizitate, am plecat cu sentimentul acut ca o constructie noua se ridica in civilizatia occidentala. Mintile multora dintre cei pe care i-am intalnit erau in acea

Discutie la Occupy Wall Street

Foto: Hotnews

stare febrila intotdeauna consecutiva descoperirii unei idei simple, dar puternice.

CEAIUL CARE SPERIE POLITICIENII

Intr-o cladire de birouri din Washington i-am vizitat pe membrii uneia dintre cele mai puternice organizatii Tea Party din SUA. Americanii din Tea Party „lupta pentru scaderea impozitelor, micsorarea importantei guvernului si mai multa libertate”. Nu e un partid, desi apropierea lor de republicani este incontestabila. „Daca dorim ca miscarea noastra sa fie eficienta si sa transforme un anumit etos in politici publice, atunci trebuie sa preluam Partidul Republican”, mi-a spus Max, un tanar cu un har oratoric remarcabil. „Dar fii atent, nu vorbim despre o fuziune, ci de o preluare ostila”, a subliniat Max. „Suntem multi si daca partidele existente isi doresc voturile noastre, atunci ei trebuie sa graviteze spre valorile si interesele noastre, nu invers.”

Miscarea este extrem de activa pe Internet, avand doar pe Facebook peste un milion de membri, dintre care 85.000 sunt zilnic activi prin comentarii. Presiunile exercitate de ei asupra congresmanilor din Washington deranjeaza enorm elita politica americana. Un exemplu: o organizatie Tea Party publica pe site-ul propriu un act legislativ aflat la acel moment in dezbatere in Congresul american. Alaturi este postata si pozitia miscarii (contra, de exemplu). Iti introduci numarul de telefon intr-o rubrica de pe site si, imediat, vei primi un telefon de la sediul organizatiei Tea Party care te va directiona automat spre biroul congresmanului care te reprezinta. La celalalt capat al firului va raspunde un membru al echipei congresmanului, caruia ii vei spune ca esti contra acelui act. Atunci cand un astfel de birou primeste sute de telefoane pe zi, congresmanul respectiv va fi nevoit sa tina cont de parerea alegatorilor săi. Mai ales ca site-ul Tea Party monitorizeaza si publica felul in care congresmanul a votat.

Am participat la o intalnire cu un reprezentant democrat, unul republican si un membru al Tea Party. Acesta din urma a anuntat ca va intarzia o jumatate de ora. In cele 30 de minute, atat republicanul, cat si democratul, au folosit

Joc de scena la Occupy Wall Street

Foto: Hotnews

cuvinte extrem de tari impotriva membrului Tea Party. Democratii nu-i iubesc din cauza diferentelor ideologice, dar si pentru ca in spatele lor stau puternici afaceristi republicani (Steve Forbes sau fratii Koch). Republicanii nu-i iubesc pentru ca sunt capabili de multa presiune, fiind incomozi. Nici lobbistii de pe Capitoliu nu-i iubesc pentru ca nu negociaza deloc pe subiectul politicilor fiscale. Dar odata ce reprezentantul Tea Party a sosit, atmosfera s-a schimbat, cei doi politicieni gudurandu-se amical pe langa el. Nu-l suportau, dar aveau nevoie de el, astfel ca raporturile de putere erau inversate. Dar nimic din aceasta influenta remarcabila nu ar fi fost posibila fara activismul caracteristic americanului de rand (care uneori ne pare atat de ridicol) si fara internet, datorita caruia, mi-a explicat Max, „a devenit foarte usor si ieftin sa devii un cetatean informat. Principiul nostru e democratie si actiune”.

LA MASA CU PIRATII

Cinam linistiti in Berlin pana cand cei doi deputati proaspat alesi in parlamentul local ni s-au alaturat la masa. Priveam fascinat cum Alexander, un barbat falcos si gras, hapaia din farfurie. Imbracat intr-o camasa cu patratele albastre, usor transpirata, cu un pix infipt in buzunar si o sepcuta muncitoreasca indesata pe cap, deputatul Partidului Piratilor ne explica de ce a intrat abia acum in politica: „Datorita Internetului. De 30 de ani visez sa avem o democratie directa participativa, dar nu aveam inca instrumentul.” Cele 15 locuri obtinute in parlamentul local de catre Partidul Piratilor au fost in Germania senzatia politica a ultimelor luni. In ciuda unei platforme halucinante, in care se propune acordarea dreptului de vot copiilor de 10 ani sau gratuitatea completa a transportului public in Berlin, piratii au obtinut sute de mii de voturi. Celalalt deputat, Fabio, un tanar palid de 31 de ani, ne explica intr-o engleza ireprosabila care este scopul piratilor: „Majoritatea populatiei crede ca politicienii establishment-ului fac o treaba foarte proasta. Menirea noastra este sa aducem partidele inapoi la radacini. Mai exact, partidele sa fie doar un cadru care sa creeze discutia si sa imputerniceasca oamenii sa ia decizii, nu doar sa voteze pentru niste politicieni care apoi sa ia decizii in numele lor.”

Piratii din parlamentul berlinez nu se pronunta public asupra unui subiect inainte de a-si consulta colegii de partid, folosind platforma online numita LiquidFeedback. Acolo se posteaza subiectul de dezbatut, acolo se intervine prin

Scrantitii de la Occupy Wall Street -2

Foto: Hotnews

comentarii si like-uri si, in final, tot acolo se decide prin vot asupra pozitiei oficiale care va fi adoptata. Alexander pune intotdeauna intrebari pe LiquidFeedback, iar raspunsurile primite le transforma in discursuri in plenul Parlamentului berlinez. Tot pe aceasta platforma, Fabio comunica cu specialistii in finante ai partidului: „Desi nu i-am vazut niciodata la fata, sunt impresionat de eficienta lor.” Feedback-ul acestor specialisti determina pozitiile si voturile celor 15 deputati-pirati. Fabio este constient de pericolul ca acesti specialisti sa fie niste manipulatori dirijati de alte interese, dar nu pare prea deranjat: tentatia democratiei directe e prea mare. Un alt pericol apare insa in discursul celor doi. Angajat in explicatia sistemului prin care transportul public din Berlin va fi gratuit (prin impunerea unor taxe insuportabil de mari soferilor), Alexander afirma ca ideea sistemului public de transport din tarile comuniste „era buna, dar prost aplicata”. In interiorul cadoului apetisant al democratiei directe, cei doi deputati strecoara idei neaos comuniste, usor recognoscibile pentru europenii patiti din est, dar mai putin inspaimantatoare pentru tinerii occidentali. Cu ajutorul Internetului, piratii berlinezi se pot transforma in ceva mult mai periculos decat o simpla curiozitate a democratiei: populism cu radacini comuniste. Cumplit.

UN DIALOG CU OCUPANTII

In jurul Zucotti Park, punctul central al Occupy Wall Street, graviteaza o multime atat de pestrita incat e greu sa-ti faci o idee asupra miscarii doar privind. Scrantitii care agita steagul Chinei sau ridica pumnul strans a la Che Guevara, ecologistii radicali, practicantii canabisului, vagabonzii care si-au gasit un rost (pe toti ii puteti admira in galeria foto), toti acesti circari marginali iau ochii si acopera majoritatea celor care vin in Zucotti Park pentru a sustine o miscare care militeaza impotriva „lacomiei corporatiste, a inechitatii sociale si a puterii corozive a bancilor care ameninta democratia.”

Tocmai de aceea am intrat in adancimea parcului si m-am oprit langa unul dintre grupurile de discutii care ritmeaza ziua unui ocupant Wall Street. Si aici lume amestecata: mai tineri, mai batrani, albi si negri, un profesor, doi studenti,

Zucotti Park – Occupy Wall Street inainte de evacuare

Foto: Hotnews

un agent bancar, dar toti convinsi ca in ultimii zece ani capitalismul a fost monopolizat de o elita financiara puternica. Ideile lor sunt apropiate de cele ale administratiei Obama, careia ii reproseaza insa lipsa de curaj in a le duce la indeplinire. Atat Obama, cat si vicepresedintele Biden, au vorbit cu simpatie despre miscare, dar democratii se tem totusi ca Occupy Wall Street s-ar putea transforma intr-un instrument de presiune politica similar Tea Party, dar pozitionat la stanga spectrului politic.

Atunci cand Brian a inteles ca sunt strain si mi-a dat in sfarsit cuvantul, ascultam deja de trei ore, vehiculate uneori cu o elocinta impresionanta, urmatoarele idei: media americana nu este libera fiind in slujba intereselor celor bogati, sistemul medical american trebuie sa fie controlat de catre stat, iar poporul american traieste sub teroarea subtila a marilor capitalisti. M-am ridicat si am pasit catre mijlocul cercului format de cei 40 de oameni. Le-am spus istoria unor televiziuni private din tara mea, le-am descris spitalele romanesti aflate de zeci de ani in administrarea statului si le-am spus povestea deportarii bunicului meu, care nu ar fi inteles conceptul de „teroare subtila”. Am primit raspunsuri fara sens dar si observatii intelepte legate de contextele diferite ale celor doua tari. In timp ce vorbeam, nimeni nu si-a fluturat degetele a aprobare, cu exceptia unui barbat de 50 de ani, un polonez care fugise in urma cu 30 de ani din tara lui comunista.

Cand am plecat din Zucotti Park era deja intuneric si ma simteam un om liber. Nu-mi mai aminteam cand discutasem ultima oara cu prietenii in Romania despre pensii sau asigurarile de sanatate, fara sa fim insotiti de acel sentiment descurajant ca totul e in zadar. Ca oricum noi nu contam. Si ca asta ne seaca si creativitatea si energia de a ne implica. Dar intalnisem in ultima luna o multime de oameni care au trait cu aceeasi descurajare infipta in creier pana ce si-au redescoperit vocea, nu ca indivizi, ci ca o comunitate unita de aceleasi obiective sau valori.

Ideea este simpla si puternica: folosind internetul oamenii se pot organiza, independent de partide, in grupuri de presiune care sa actioneze asupra tuturor cercurilor de influenta traditionale (politicieni, afaceristi, etc.). In societatea occidentala se vad deja mugurii unei lumi post-politice, cu avantajele si pericolele ei (vezi cazul Piratilor). Dar dincolo de orientarea ideologica, aceasta idee poate aduce acea evolutie care va salva democratia din criza adanca in care se afla astazi.

Toate cele trei miscari intalnite au doua lucruri in comun: sunt anti-establishment (fie el politic, fie el corporatist) si folosesc extrem de eficient internetul ca pe o piata publica, ca o agora. Avem in Romania ambele ingrediente

Cereri la Occupy Wall Street

Foto: Hotnews

necesare: un dispret generalizat la adresa politicienilor si o raspandire suficienta a internetului. Si totusi, umbra acestui nou Turn al Libertatii nu bate inca pana la noi. Ce ne lipseste?

Nota:Calatoria in Statele Unite s-a desfasurat in cadrul bursei oferite de The German Marshall Fund, iar cea la Berlin intr-un program la invitatia Ambasadei Germaniei la Bucuresti. Le adresez ambelor cuvenitele multumiri.