Prime observatii privind clasificarea universitatilor (I)
Informatiile fiind proaspete, inca neaparute in MO, ne permit totusi sa facem cateva consideratii preliminare, urmand sa revenim zilele urmatoare cu informatii mai complete.
Alaturi de credibilizarea examenului de Bacalaureat, aceasta clasificare este a doua mare incercare de reformare a sistemului nostru de invatamant. Prea mult timp a plutit in ceata lumea universitara, fara sa formalizeze cineva acele cateva insule de excelenta, intr-o mare de impostura, ipocrizie, afaceri de un miliard de euro pe an din taxele studentilor. Ramane celebra aprecierea ministrului Mihail Hardau, senator si seful Comisiei de Invatamant a Senatului: „Universitatea Spiru Haret si alte universitati controleaza Ministerul Educatiei si Parlamentul Romaniei”
Cum spuneam si in alte articole, ministrul Funeriu are cel putin trei calitati: nu este prizonierul clanurilor universitare pentru ca n-a primit bani sau alte foloase de la ele, stie cum merg lucrurile in lumea universitara din Franta, Anglia, Japonia, Germania, America, pentru ca acolo a trait in cei 20 de ani precedenti si este suficient de incapatanat sa nu dea inapoi inclusiv in fata presiunilor si reprosurilor din propriul partid.
Revenind la clasificare, imi exprimam suspiciunea ca n-ar fi opera unei agentii straine, asa cum cere legea. Nu vad cum ministrul Funeriu ar putea sa angajeze public numele unei asociatii fondatoare a Registrului European al Agentiilor de Asigurare a Calitatii (European Quality Assurance Register-EQAR), fara ca aceasta sa fi realizat ce spune ministrul ca a facut. Daca n-ar fi asa, replica EUA ar fi fost devastatoare. Este adevarat ca operatori si institutii din Romania au cules si verificat datele dar, judecata si clasificarea propriu zisa apartine EUA, in conformitate cu Legea Educatiei Nationale. Cine stie altceva, sa ridice piatra si sa spuna. Eu nu am date.
Sa vedem acum procentele. Pentru simplitatea calculelor acceptam ca sunt aproximativ 90 de universitati, 54 de stat si diferenta, 36 private. 12 universitati, adica 13%, sunt clasificate in categoria A, universitati de cercetare avansata si educatie.
(Universitatea Bucuresti, Universitatea Babes – Bolyai Cluj, Universitatea A.I. Cuza, Politehnica Bucuresti, Ghe. Asachi Iasi, Universitatea Tehnica Cluj, Academia de Studii Economice Bucuresti (ASE), Universitatea Agronomie Cluj, Universitatea Medicina Bucuresti, Universitatea Medicina Iasi Universitatea Medicina Cluj, Politehnica Timisoara). Este de presupus ca ordinea in aceasta enumerare este data de punctajul individual obtinut de fiecare universitate.
In categoria B, educatie si cercetare stiintifica intra 15 universitati, 16%, plus circa 12 universitati de arte si militare, adica un total de 30%. Diferenta de 51 universitati, adica aproximativ 57%, intra in categoria C, universitati centrate pe educatie. Procentele sunt rezonabile, pentru nivelul actual al invatamantului superior romanesc.
Nicio universitate privata nu intra in categoriile A si B. Metodologia, realizata la propunerea EUA, dupa care s-a realizat punctajul, se afla aici. Cei care lucreaza in invatamantul superior, isi vor exprima desigur opinia, aprobarea, unii probabil protestul, in functie de interesele personale care-i anima.
Daca trecem insa de interese personale si conjuncturale putem sa acceptam ca 21 de ani in care a guvernat arbitrariul si interesele de gasca, de clan, impostura si nepotismul, plagiatul si lipsa de vizibilitate in ierarhii internationale, sunt prea multi. Trebuia odata sa ne scuturam de scamele comuniste si sa pasim intr-o lume a adevarului si credibilitatii. Daca nu folosim acest moment si incercam sa distrugem si sa demolam ce este pozitiv in demersurile ministrului Funeriu, ne meritam soarta. Dar nu merita urmasii nostri sa le lasam un sistem anacronic, nereformat, bazat pe minciuna, frauda si furturi intelectuale. Sunt convins ca vor exista proteste masive, din partea acelora care se considera nedreptatiti si care-si vad amenintate veniturile obtinute din ignoranta si pacalirea clientilor. Vor trece si ele, asa cum au trecut si altele.
Procesul e lung si anevoios, datorita rezistentei indarjite a clanurilor universitare, de la procesul de schimbare inceput de Comisia Prezidentiala condusa de Mircea Miclea, care diagnostica astfel invatamantul romanesc: „este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”. „Nepotismul, clonarea imposturii pe criterii de „gaşcă”, corupţia sunt fenomene comune în universităţile româneşti”
Prima si cea mai importanta consecinta a aparitiei clasificarii universitatilor consta in pozitia prin care viitorii studenti se vor raporta fata de o clasificare pe care o consider credibila, fara argumente puternice contra. Sigur ca se vor orienta catre acele universitati care au deja un statut bine conturat si dau certitudinea ca acolo se face carte.
A doua consecinta este reprezentata de finantarea diferentiata din fonduri publice, cele mai multe fonduri mergand spre universitatile premiate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro