Economistii si criza: Cat credit sa le dam? Il merita?

Barack Obama si-a dat din nou adevarata masura. Ieri, se stie, bursa americana, DJIA, s-a prabusit cu 634 de puncte. Enorm. Ascuns in incommunicado de vreo 3-4 zile, Obama, vadit depasit de evolutiile economice in general si in special de cele determinate de decizia agentei Standard & Poor’s de a scadea calificativul SUA, a trebuit sa iasa la lumina. Sa spuna ceva. E totusi preseditele SUA. Pietele asteptau un semnal de leadership, un semnal pragmatic si realist ca Presedintele SUA intelege in sfarsit ce se intampla. Discursul insa, plin de obisnuitele platitudnii si retorica ideologizata camuflata, a sporit in loc sa scada volatilitatea economica. Sigur, Casa Alba si expertii sai in economie, ajutati de enorma masina mass-media de propaganda transatlantica, de la New York Times, CNN si Washintgon Post la Associated Press, BBC si The Guardian, ne vor ajuta zilele urmatoare sa vedem lucrurile si din alt unghi. In lumea contrafactuala a modelelor economice in care traiesc economistii elitei occidentale progresiste, bursa probabil ca ar fi cazut pana la 834 de puncte, fara interventia salvatoare a Presedintelui. Altfel spus, magistrala cuvantare a salvat 200 de puncte.

Aducem in discutie contrafactualele si modele lor econometrice nu de dragul unui artificiu retoric ironic menit sa sublinieze lipsa de realism si incoerenta actualei administratii de la Casa Alba. Ar fi redundant si excesiv. Lucrurile sunt de mult clarificate in aceasta privinta. Motivul e mai subtil si mult mai important. Vrem sa ne focalizam atentia asupra acelei clase aparte de figuri publice care in zilele si saptamanile ce urmeaza vor inunda canalele mediatice cu stiinta, viziunea si predictiile lor. Vrem sa atragem atentia asupra lor. Vrem ca cititorii nostri sa fie preveniti. Nu tot ce zboara se mananca. Ne referim, evident, la economisti.

Un rol important, un palmares dubios

Avem deci o situatie de profunda turbulenta economica. Si un public avid sa inteleaga ce se intampla. Mediatori, translatori, interpreti si actori, aceasta clasa de specialisti, economistii. Intrebare: Cat din ceea ce vom auzi zilele ce vin de la ei are garantia seriozitatii intelectuale? Cat din ceea ce vor spune este credibil? Si de ce?

E o tema aparent minora, in realitate cruciala. In diviziunea intelectuala a muncii, oamenii acestia, economistii, ar trebui sa ne asigure in mod minimal, clar, concis si documentat, informatia si analiza trebuitoare pentru intelegerea si confruntarea momentelor de criza precum cel de fata. Depindem de ei. Sunt piesa centrala in acest joc cu miza enorma. Intrebare: Sunt economistii de azi credibili? Pe ce ne bazam cand luam in serios ce spun? Sa reluam deci o discutie mai veche despre economisti si capacitatile lor explicativ-predictive. Vom avea timp zilele ce vin sa discutam alte aspecte, concrete, ale evolutiilor economico-politice. E important ca azi insa sa ne reamintim care sunt limitele si palmaresul acestor experti. Milioane si milioane de oameni vor astepta de la ei fie Iluminarea, fie Solutia.

Universului Paralel al Planetei Keynes

Spuneam mai sus ca in lumea contrafactuala a modelelor economice in care traieste o buna parte a economistilor, nu e exclus ca maine sa ne pomenim ca sfatuiesc Casa Alba sa declare ca DJIA ar fi cazut probabil pana la 834 de puncte fara interventia salvatoare a Presedintelui si a magistralei sale cuvantari. Nu e o exagerare. Avem aici un precedent. La fel au calculat economistii-consilieri in cauza si impactul pachetului de masuri de stimulare a economiei promovat de Obama.

Masurile au fost un esec masiv, dupa orice standarde. Ele au marcat colapsul celui mai costisitor experiment economic din istorie. Am avut privilegiul de a asista „live” la falimentul celul mai mare pariu macroecomic din istoria economiei mondiale: un pachet de „stimulare” de peste 800 milarde de dolari, gandit in cei mai clari termeni economici keynesieni. Un esec absolut.

Nu asa se vad lucrurile insa in termenii Universului Paralel al Planetei Keynes. Politica economica a cheltuielilor si imprumuturilor ca mijloc de iesire din criza este, stiintific vorbind, imposibil de invalidat empiric. La fiecare esec, raspunsul keynesist si implicit al sustinatorilor Administratiei Obama este: Da, dar nu am cheltuit destul. Trebuie sa ne imprumutam mai mult si sa chelutim si mai mult.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro