VIDEO Corespondenta de la Cannes. A fost dezvaluit misterul "Midnight in Paris"; Robert De Niro – ovationat indelung

Cel mai recent film al lui Woody Allen e deschiderea perfecta pentru Cannes: nu te imbata, dar e dulce ca sampania pentru copii. Declaratia de dragoste a newyorkezului pentru Orasul Luminilor imbratiseaza larg mai multe epoci. Pana la premiera din seara asta, tot ce s-a stiut despre film a fost distributia.

Trebuie sa fac o marturisire: dupa cele doua ore dormite azi-noapte, cand am ajuns intr-un Cannes de vacanta, cu lume imbracata de vara, Mediterana valurind spre pista aeroportului din Nisa si cu si mai multi tigani decat am vazut de cand vin la festival (pe strada cu gara sunt plantati din 10 in 10 de metri) si cand mi-am si dus buimaceala la „Midnight in Paris”, am inteles uluiala eroului.

Eroul e interpretat de Owen Wilson in, probabil, cel mai bun rol al sau de pana acum. Desi, la fel ca totii actorii din filmele lui Woody Allen, te lasa sa il vezi pe Woody Allen in spatele lui, Wilson e in stare nu doar sa gesticuleze la fel de mult si sa devina translucid (lasand maestrul sa-si faca numarul), dar are un soi de candoare pe care niciun regizor nu i-a exploatat-o pana acum atat de bine.

Prin el, ne miram si noi, nu doar Woody Allen. Cuuum? Sunteti Francis Scott Fitzgerald? Ce ati spus? Ernest Hemingway! Chiar??!! Ca alter ego al autorului, el este un scriitor in pana de inspiratie (ca Josh Brolin in precedentul film al lui Allen, „Vei intalni strainul din visele tale”/”You Will Meet a Tall Dark Stranger”, aratat la Cannes anul trecut) care merge cu logodnica sa (o Rachel McAdams blonda ca atatea eroine ale lui Woody Allen) la Paris.

Cineastul ne explica totul din primele minute, filmand orasul in diferite momente ale zilei. Mai intai ploua, pe urma se face frumos, apoi vine seara. Aproape ca intrevezi schema filmelor sale, in care cuplurile parcurg o perioada de transformari, intra in deriva, apoi se regasesc dar poate ca nu impreuna, ci fiecare pe sine.

Acum Woody Allen isi face filmul lui de dragoste pentru Paris, imaginand o poveste care ii e tipica si care nu poate sa nu contina in ea propriul germene de autoironie. Schema e veche. Cuplul nu e foarte solid. „Ne potrivim pe chestii mici”, spune impaciuitor personajul lui Owen Wilson, cu umorul neobosit al lui Woody Allen. „E adevarat ca ea vrea sa ramanem in America, iar eu as vrea sa raman la Paris, dar de pilda, la amandoi ne place bucataria indiana. Ma rog, nu toata.”

Pentru ca scriitorul Gil ar vrea sa scrie, dar ar vrea si sa fie convins ca vrea sa se insoare, intra intr-un soi de poveste fantasmatica in care, daca tot e sedus de perioada anilor 20, chiar intra in anii 20 si se imprieteneste cu numele mari ale epocii.

Contrastul dintre siguranta de sine a acestor personalitati si consternarea lui Gil da ecuatia perfecta in care evolueaza filmul. (Nu mai spun cum e tratat Gil de logodnica sa cand ii povesteste intalnirile sale nocturne.).

Iar adevarul e ca aparitia pe rand a marilor scriitori si pictori devine o joaca palpitanta, cu atat mai mult cu cat umorul care vine din frecarea epocilor e unul de calitate.

„Midnight in Paris” e filmul care seamana cel mai bine „Trandafirului rosu din Cairo” unde Woody Allen amesteca realitatea si cinemaul ducand povestea la esenta ei. Daca Mia Farrow se scufunda in 1985 in fantezie, intrand in filmul pe care il vede la cinema in fiecare zi (ca sa scape de realitatea brutala in care traieste), Owen Wilson e unealta prin care Woody Allen se scufunda in cultura cu armele celei mai populare arte.

De fapt, ceea ce livreaza el este tocmai imaginea pe care noi o avem despre F.Scott Fitzgerald si Zelda, Ernest Hemingway, Pablo Picasso, Gertrude Stein si ceilalti. Cu atat mai mult cu cat actorii le seamana perfect.

Opunandu-le acestor icon-uri personajul unui intelectual interpretat de Michael Sheen la care cultura e numai spoiala, Woody Allen nu scoate de aici doar umor, dar si te pune sa te gandesti (dar nu prea mult) unde a ajuns civilizatia imaginii, ce inseamna sa ai cultura si cum o gestionam azi.

Owen Wilson, Rachel McAdams, Kathy Bates (Gertrude Stein), Adrien Brody (Salvador Dali), Marion Cotillard, Lea Seydoux, Michael Sheen, Corey Stoll (Ernest Hemingway), Tom Hiddleston (Francis Scott Fitzgerald) anima aceasta comedie usoara in care primei doamne a Frantei, pe care Allen a cunoscut-o la un mic dejun semi-oficial, i se rezerva rolul unui ghid de la Muzeul Rodin, care se contrazice cu un personaj pe subiectul „cultural” „a fost Camille sotia sau amanta lui Rodin”.

Oricum, acest gen de discutii reprezinta discutiile pretins culturale din filmului, dar cu toata ironia lui Woody Allen, „Midnight in Paris” e lejer si luminos, şi nu mai are referintele la moarte din precedentul film al cineastului.

Ceremonie fara cuplul prezidential

Nesfarsite au fost aplauzele pentru Robert De Niro la ceremonia de deschidere a festivalului. Robert De Niro prezideaza in acest an juriul Competitiei Oficiale, nu doar ca recunoastere a dragostei pe care i-o poarta Cannes-ul inca de cand „Taxi Driver” a luat Palme d’Or-ul, dar si pentru a sarbatori 10 de existenta a Festivalului Tribeca, fondat de actor la New York.

Pe covorul rosu, pe scena si la conferinta de presa a juriului, Robert De Niro a facut impresia cuiva jenat ca atata lume ii da atentie, il aplauda si fotografiaza.

Nebunia nu pare inca sa fi inceput, desi vedetele au venit din prima zi – – printre ele Uma Thurman si Jude Law, care fac parte din juriul mare, sau Antonio Banderas, Melanie Griffith, Faye Dunaway, Salma Hayek, care au luat parte la ceremonia de deschidere.

In schimb, nu au venit nici Carla Bruni-Sarkozy pentru cele cinci minute in care joaca, nici presedintele Sarkozy. Acesta ar putea aparea zilele urmatoare (ar fi mai nimerit oricum) cand va avea proiectia filmului de fictiune despre ascensiunea sa politica, „La Conquete”, de Xavier Durringer.

Editia se anunta interesenta si nu doar pentru ca deja au fost aratate presei 20 de minute din „Puss in Boots”, spin-off-ul lui „Shrek” sau continuarea lui „Kung-fu Panda”, ci pentru ca 2011 aduce o Competitie Oficiala pe care suplimentul special al revistei franceze „Les Inrockuptibles” o numeste „mijlocie inalta” (cea de anul trecut a fost „mijlocie” simpla).

Despre aceste filme in zilele urmatoare, iar daca si apuc sa dorm putin, o sa fie si mai bine.

• HotNews.ro te tine la curent cu Festivalul de la Cannes. Citeste zilnic corespondentele Iuliei Blaga