Eul meu digital si dreptul fundamental la DELETE. Adica la uitare

Trec in revista spamul nou, de ieri, din posta mea electronica. Oferta e generoasa: motociclete de 7.500 de euro, toale de barbati, femei, copii, bijuterii, locuinte. Concedii de vis, sejururi in hoteluri de 5 stele, la preturi tot de vis. Zic ei, promotorii de pe net. Urmeaza un test de abilitate. Eu, pas. Apoi, unul de IQ. Pas parol, ca m-a pus pe ganduri. „Cine sunt eu si cine mi se potriveste?” vor sa-ti clarifice mediatorii unei „relatii amoroase de elita”, care sa se injghebe chiar pe website-ul lor. Nu stiu cum functioneaza, subiectul e prea fierbinte, te arzi usor. Pasez iar, caci stiu ca, pana la urma, tot cobai sau bun de plata esti.

Hits si shits

O madam trimite un mail cu titlul „Fa-te milionar cu doar 1 Euro”. Unele poze si grafici au fost blocate, pentru ca expeditorul sa nu-ti poata identifica PC-ul. „Klick aici, ca sa incarci pozele, sau aici, daca nu poti citi continutul mail-ului, sau aici, daca nu mai vrei sa primesti newsletter-ul”. Nu dau click, ca nu stiu peste ce dau, nu ma intereseaza ce vor sa-mi mai vanda si nici de dezabonare nu sunt chiar sigura.

„Ati primit aceasta instiintare, pentru ca v-ati inscris intr-un program promotional al …” Nu-i adevarat. Cu manuta si clickul meu propriu, nu m-am inscris nicaieri si nu inteleg de unde m-a pescuit firma cu adresa frantuzeasca. Ei, de unde … De prin internet, ca pe tot omul care se respecta si vrea sa fie in randul lumii. Sterg mesajul si vad altul. Ma ademenesc cu un fel de Viagra, probabil ca sexul inca nu mi l-au depistat. Click si Delete.

Trec mai departe, la „zburatori”. Ma imbarc pe spam-urile de la diverse motoare de cautare pentru zboruri ieftine. Si zbor, si zbor: de la Roma la Paris, de la Dubai la Rio. Gata, am zburat destul. Click, spamul aerian a aterizat ireversibil in eter, ca l-am sters. La mailul urmator, mi se pare ca nu vad bine: o Melanie nemteasca de la o firma de turism cheama la concediu (n.t. Urlaub). „Urlaubshits: Mallorca, de la 260 de euro in sus” suna oferta. E un Hit, sau e un Shit? Mailul e ambiguu, cel putin pentru mine. La gunoi cu el.

Urmatoarele oferte sunt de asigurari ieftine si credite fara dovezi de bonitate. Apoi, nelipsitele instiintari de castiguri. 500 de euro gratis da o pagina de jocuri de noroc, dar numai daca te inscrii la cazinoul ei virtual. Ar fi practic, poti bate tastatura si rula asii, in izmene si slapi. Nu-ti trebuie rochie de seara si nici frac, ca la un cazinou real. Dar si cazinoul virtual aterizeaza in cosul de gunoi, caci nu-mi place sa joc decat table, pe viu si fara miza in bani.

Al tau, pe veci

E greu sa-ti mai imaginezi, ca om al zilelor noastre, o viata fara computer, internet, posta electronica, socializare pe net. Poate ca acasa ai putea renunta la universul paralel, daca ai vrea. Unele joburi insa, te obliga sa intri in „virtualitate”. Internetul, cu bune si cu rele. Cele bune se stiu, societatea moderna e aproape imposibil de conceput in absenta rapidei informari, comunicari si a altor binefaceri pe care le ofera acesta.

Un rau este, insa, intruziunea necontrolata in sfera vietii private a utilizatorilor. Cel de-al doilea rau e stocarea unor masive baze de date personale, in folosul firmelor care cumpara profiluri de potentiali cumparatori. Ireversibil de rau e faptul ca Internetul NU UITA. O prostie spusa de cineva cu 10 ani in urma ramane imortalizata pe net. O fotografie sau un filmulet compromitator postate „aiurea”, chiar de protagonist, sau de un „binevoitor”, te pot insoti toata viata.

O fotografie veche de ani de zile a unei fete care a chefuit dupa bac ceva mai mult si doarme cu capul pe o masa plina cu doze goale de bere, ii ramane ca o stampila virtuala, pe frunte. Cineva a postat-o pe net. De cheful cel tare isi mai aduc aminte doar cativa colegi si prieteni. O stie tot leatul haladuitor in eter. Cand a incercat, dupa terminarea scolii, sa-si caute de lucru, tanara din Germania a dat peste firme care au cautat-o in internet si, dupa cum a povestit ea televiziunii germane, i-au refuzat solicitarea de job „probabil din cauza fotografiei postate pe net, din trecut”.

Acelasi lucru ar fi patit si unii detinuti care si-au ispasit pedeapsa, insa relatarile cu nume si prenume din presa despre faptele lor, eternizate in spatiul virtual, i-ar fi impiedicat sa-si reia viata sociala si profesionala normala, dupa eliberare.

Luna portilor deschise

Problema protejarii datelor personale si a „prescrierii” unor informatii si imagini stocate la infinit in Internet a ajuns pe masa de lucru a Guvernului german, fiind ridicat la rangul unei „trebi de stat”. Insa domeniul pare prea nou si prea sinuos, pentru decizii finale. In luna decembrie a anului trecut, fostul ministrul de interne german Thomas de Maiziere (CDU) prezenta un proiect de lege prin care firmelor private li se permitea in continuare „colectarea de date dupa voia inimii”, dupa cum apreciaza publicatia Spiegel.

Numai in ce priveste publicarea acestor date isi exprima rezervele fostul ministru de interne, acum ministru al Apararii. „Cu cat se aduna despre persoane private mai multe date, care sunt relationate si apoi publicate, cu atat creste pericolul unei lezari grave a sferei private. Avem nevoie aici de o delimitare, care sa fie insotita de sanctiuni clare si despagubiri materiale”, a declarat el. In principiu insa, de Maiziere sconta mai degraba pe o auto-reglementare benevola a firmelor care fac bani din colectarile, evaluarile si valorificarile a tot ce misca in Internet, considera publicatia sus-numita.

Si ministrul responsabil pentru protectia consumatorului, Ilse Aigner (CSU), s-a facut auzit in timpul dezbaterii despre legitimitatea activitatii de filmare a obiectivelor imobiliare private, prin operatiunea Google Street View din Germania. Acum, locul lui Google il ia Microsoft, care in luna mai va demara actiunea „Streetside” si nu intentioneaza sa dea dreptul locatarilor si proprietarilor sa refuze fotografierea sau filmarea caselor lor, anterior publicarii imaginilor in Internet.

In plus, in cadrul actiunii Streetside, vehicolele Navteq ar urma sa colecteze pentru motorul de cautare Bing al Microsoft nu doar fotografii, ci si „date din retelele de telefonie, de ex. adrese MAC de pe retelele WLAN”, dupa cum scrie Bild.de. 50 de orase si regiuni din Germania are in plan MS Streetside, incepand din 9 mai. Primele orase intrate in obiectivul „curiosului” colos electronic american sunt Nurnberg, Furth, Erlangen si Augsburg. http://www.bild.de/digital/internet/microsoft/google-streetview-besser-17297518.bto.html

„Big Brother is watching you”

Cu toate aceste ocazionale luari de atitudine, glasul politicienilor se ridica rar si scazut cand e vorba de protectia datelor personale ale cetatenilor. Mai sonora e vocea societatii civile si a unor ONG-uri pentru protectia consumatorului, care incearca sa-i tina pieptul lui Big Brother. Nici nu a banuit George Orwell, autorul romanului de anticipatie „1984”, cat de actual va fi si in secolul al XXI-lea. Sumbra sa predictie „Fratele cel Mare te vegheaza” s-a adeverit.

In scena finala a romanului, eroul sau e frant de vointa si golit de viata interioara. El isi ridica ochii cu adoratie catre portretul de pe perete al Dictatorului, tortionarul sau. Orwell anticipa, la scurta vreme dupa razboiul al doilea mondial, „omul transparent”, permanent observat, controlat si depersonalizat intr-o societate a viitorului, de tip comunist. Iata insa ca nici democratiile actuale nu-l dezmint.

In fiecare an, asociatia FoeBuD din Bielefeld acorda Premiile „Big Brother” din Germania. Pentru 2011, ceremonia a avut loc in 1 aprilie. „Si nu e o pacaleala”, mentioneaza site-ul oficial Bigbrotherawards.de. Daca se numeau Bigbotherawards (bother = a deranja, a supara) poate ca era mai potrivit, caci au suparat nu doar pe unii politicieni, ci si firma Daimler AG sau chiar vama germana.

Printre laureatii acestui premiu negativ, un fel de „Zmeura de Aur” pentru lezarea sferei private, s-au aflat Facebook Deutschland GmbH si Apple GmbH din Munchen. Justificarea premiului suna asa: „BigBrotherAward 2011 la categoria comunicatii se duce la Facebook Deutschland GmbH pentru scotocirea tintita a oamenilor in relatiile lor personale, in dosul unei fatade draglase a unei asa-zise oferte de gratuitate. Datele cumulate le stocheaza Facebook in SUA – acces permis serviciilor secrete. Stergerea lor nu e prevazuta”.

„Prin ‘Gaseste-ti prietenii’ si ‘Handy-App’, Facebook isi insuseste numerele de telefon si adresele de mail din baza de adrese a utilizatorilor. Butonul ‘Imi place’ de pe ofertele web straine tradeaza chiar si fara sa-l foloseasca, pe toti vizitatorii de pe Facebook. Cu Facebook se prolifereaza pe net un fel de ‘comunitate intercomunicanta’, in care oamenii sunt urmariti pas cu pas. Aici domneste bunul plac al unui concern si acesta castiga miliarde, calcand sistematic in picioare legea protectiei datelor personale”. http://www.bigbrotherawards.de/2011

Apple GmbH din Munchen este premiat pentru „luarea ca prizonieri a clientilor prin cumpararea de hardware scump si santajarea acestora sa agreeze conditiile lor de protectie a datelor. Cine si-a cumparat pe cateva sute de euro un iPhone la moda, vrea sa-l si foloseasca. Clientii n-au practic alta alternativa decat sa fie de acord, pentru a putea folosi cele 117 de site-uri afisate pe iPhone. In caz contrar, isi pot folosi aparatul doar ca sa telefoneze”.

„In retea, acolo e casa mea”

Daca pe multi oameni intruziunea in viata privata si conservarea la infinit a urmelor lasate de ei pe net ii deranjeaza, ii supara tare sau ii impinge chiar la procese, sunt altii, mai cu seama tineri, care stau cu placere „in pielea goala”, in vazul intregii lumi. Si nu doar atat. Sub motto-ul „Post-Privacy” se formeaza pe net un curent de opinie conform caruia „sfera privata clasica e o relicva a erei pre-digitale”. http://www.stern.de/digital/online/post-privacy-debatte-ist-privatsphaere-noch-zeitgemaess-1667312.html

Tonul l-a dat in Germania Julia Schramm, o tanara de 25 de ani si absolventa de stiinte politice, care a iesit in public cu aceasta afirmatie, atragand atentia agentiei de stiri dpa si a unor importante publicatii germane. „In momentul in care acasa ma loghez pe Facebook, ma livrez lipsei de control. Sfera privata nu mai exista, de fapt, in Internet. Traiesc in retea, acolo e casa mea”, a mai zis ea. E ca o evaziune din singuratatea si instrainarea de lumea reala, ar zice unii psihologi.

Schramm e membra a Partidului Piratilor si isi relationeaza optiunea cu o viziune sociala: „Noi suntem idealisti fara sperante si ne dorim o lume fara discriminare, in care nu e nevoie sa te retragi in viata privata”. Sunt voci care spun ca aceasta e o utopie. Iar altele, care o califica drept naivitate juvenila. Eu ma gandesc la cartea lui Orwell, pe care am primit-o imprumut in anii 80 si am citit-o cu sufletul la gura si perdelele lasate. De doua ori, in trei zile. Pe atunci, habar n-aveam de Internet.