VIDEO Cronica de film: "Animals United" – film european comercial cu un ochi la "Epoca de Gheata"

De cat simt al afacerilor ai nevoie ca sa iti propui sa faci un film de animatie care sa imite seria „Ice Age”? Pe ce cifre te sprijini cand te gandesti ca toate cohortele de copii si parinti sedusi de animalele confruntate cand cu inghetul, cand cu dezghetul in seria de peste ocean vor da navala si la filmul tau in loc sa revada DVD-urile seriei originale?

Si totusi, asa cum existenta pantofilor sport Adidas nu impiedica existenta pantofilor Abidas (diferenta de pret fiind, totusi, semnificativa), „Animals United” poate coexista bine mersi cu seria originala, chiar daca n-o sa faca nici o zecime din spectatorii seriei pe care o imita cu atata dezinvoltura.

Revelatia se produce din prima secunda, cand vedem un leu pe nume Socrates, tolanit lenes peste o piatra si discutand cu o mangusta care prefera sa se joace in loc sa munceasca. Ne dam seama in curand, desi banuieli existau inca de la vederea afisului, ca producatorii germani vor sa traga spuza pe batranul continent si ca prea multa originalitate n-o sa gasim aici, dupa cum n-o sa gasim nici umor.

De fapt, scenaristii nu au tras cu ochiul doar la „Epoca de gheata”. Trei vulturi pe-o craca discutand ca mosii si disputand o posibila prada sunt din „Cartea junglei” toata ziua.

La fel si o imitatie de Bagheera pe negativ, repede pusa la punct de un cocos galic al carui accent frantuzit il imita palid pe inspectorul Clouseau jucat de Steve Martin in „Pantera roz”. Un alt personaj seamana cu The Red Guy din „Cow and Chicken”.

Povestea e foarte subtire, dar are mult prea multe personaje a caror prezentare tine vreo 10 minute si e desfasurata succesiv, facandu-te sa te intrebi daca filmul nu e o insiruire de scheciuri fara legatura intre ele.

Logica nu are nicio treaba cu scenariul. Se vor regasi intr-un fel de echipa-soc de salvare a pamantului de necazurile pricinuite de oameni animale de pe continente diferite. Cum au ajuns impreuna nu mai conteaza.

Spectatorii de 3-4 ani, carora se pare ca le este destinat filmul, vor intelege astfel ca lumea e atat de mica incat un urs polar ratacit pe o mica banchiza se poate intalni in scurta vreme cu un cuplu de testoase din Galapagos si ca tot in scurta vreme vor ajunge cu totii in Africa unde vor face jonctiunea cu armata animaliera de acolo.

Iar marea victorie va fi daramarea unui baraj construit pentru un hotel zice-se ecologic si care condamnase la sete toate jivinele dimprejur. Titlul heirupist ascunde un film de propaganda ecologica, numai ca micii spectatori nu vor intelege decat ca oamenii sunt rai si ipocriti, si ca animalele danseaza – iar la final, dupa ce au castigat usor victoria din Africa, tropaie si spre New York, pentru a-si sustine cauza la ONU.

Lipsa de imaginatie a scenaristilor si fidelitatea cu care desenatorii imita personaje din alte filme te fac de cateva ori aproape sa-i ierti din pricina catorva momente cand atmosfera se anima si cu altceva decat cu imitatii.

Acestea sunt insa mai degraba un fel de fasciculatii – vezi si teaserul care cuprinde in prima sa parte unul dintre cele mai reusite momente ale filmului sau coincidentele care le ajuta pe animale sa-i invinga pe oameni -, pentru ca per ansamblu entuziasmul general e unul de zile foarte mici.

Veti regasi in film si animale incerte care se partaie de lesina oamenii, si nelipsitele animale mari cochete, cu mot in frunte si usor de sedus de catre fanfaroni de talie mica, sau cupluri longevive de testoase care vorbesc cu accent britanic.

Faptul ca toate se petrec in 3D nu da o dimensiune in plus platitudinii povestii, care se putea petrece la fel de bine si in 2D. „Animals United: Echipa trasnitilor” e o incercare de a face cinema european comercial cu replici autohtone ale ingredientelor de peste ocean. Gandul la capra vecinului a ucis orice farama de idee originala.

„Animals United: Echipa trasnitilor”/”Animals United” – de Holger Tappe, Reinhard Klooss. Voci: James Corden, Stephen Fry, Jim Broadbent, Vanessa Redgrave, Jason Donovan. Premiera romaneasca – 8 aprilie 2011