Criticul Alex. Leo Şerban pentru revista americană "Film Comment": „Există viaţă după Cristi Puiu?”

Publicaţia „Film Comment” a inclus trei filme româneşti în Top Ten-ul celor mai bune pelicule din 2010 care nu au fost distribuite încă în SUA. Într-un articol publicat în aceeaşi prestigioasă revistă editată de Film Society of Lincoln Center, criticul Alex. Leo Şerban caută direcţiile Noului Cinema Românesc, găsind că „semi-eşecul” „Aurora” e reprezentativ pentru tot ce e bun şi rău în filmul românesc.

În numărul pe lunile ianuarie şi februarie 2011, revista americană „Film Comment” a publicat un top de 50 de poziţii cuprinzând cele mai bune filme care au rulat pe ecranele americane în 2010, precum şi un top de 30 de poziţii cu cele mai bune filme din 2010 care nu au fost încă distribuite în Statele Unite. La vot au participat aproximativ o sută de critici americani.

Filmele româneşti „Aurora”, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” şi „Marţi, după Crăciun” ocupă locurile 5, 7 şi 10, România fiind ţara cu cele mai multe titluri în clasamentul filmelor care nu au rulat încă în sălile americane. Iată cum arată primele 10 poziţii ale acestui top:

1. „Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives” de Apichatpong Weerasethakul (Thailanda/Marea Britanie/Franţa/Germania)

2. „Film Socialisme” de Jean-Luc Godard (Elveţia)

3. „Poetry” de Lee Chang-dong (Coreea de Sud)

4. „Meek’s Cutoff” de Kelly Reichardt (SUA)

5. „Aurora” de Cristi Puiu (România)

6. „Mistérios de Lisboa” de Raúl Ruiz (Portugalia/Franţa)

7. „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” de Andrei Ujică (România)

8. „Le quattro volte” de Michelangelo Frammartino (Italia/Germania/Elveţia)

9. „Copie conforme” de Abbas Kiarostami (Franţa/Italia/Belgia)

10. „Marţi, după Crăciun” de Radu Muntean (România)

Clasamentul filmelor care au rulat deja în SUA este condus nu de „Reţeaua de socializare”/”The Social Network” , ci de mini-seria biografică a francezului Olivier Assayas, „Carlos”. Iată primele 10 poziţii:

1. „Carlos” de Olivier Assayas (Franţa/Germania)

2. „Reţeaua de socializare”/”The Social Network” de David Fincher (SUA)

3. „White Material” de Claire Denis (Franţa)

4. „Marioneta”/”The Ghost Writer” de Roman Polanski (Franţa/Germania)

5. „Profetul”/”Un Prophete” de Jacques Audiard (Franţa/Italia)

6. „Winter’s Bone” de Debra Granik (SUA)

7. „Inside Job” de Charles Ferguson (SUA)

8. „Ierburi sălbatice”/”Les herbes folles” de Alain Resnais (Franţa/Italia)

9. „Alle anderen” de Maren Ade (Germania)

10. „Greenberg” de Noah Baumbach (SUA)

În paginile revistei newyorkeze, criticul român Alex. Leo Şerban publică un eseu intitulat „Struggling with Paradoxes”/”Luptînd cu paradoxurile”, în care se referă la direcţia actuală din cinematografia română dată de succesele recente şi intrările în săli, dar judecând mai ales după evoluţia şefului de şcoală Cristi Puiu, ale cărui trei lungmetraje au jalonat Noul Cinema Românesc.

În opinia criticului, „Aurora” (pe care îl consideră un „semi-eşec”) e emblematic pentru că reprezintă „tot ce e bun şi rău în cinematografia română”. Iată, mai jos, argumentele.

„În ce priveşte forma, demersul său (n.red. – al lui Cristi Puiu) a devenit axiomatic: toţi cineaştii de valoare au împrumutat de la el (începând cu Mungiu şi terminând cu nou-veniţi ca Marian Crişan). În privinţa conţinutului, obsesia pentru ceea ce e personal şi intim a fost adoptată iarăşi de toţi, de la Corneliu Porumboiu şi Radu Muntean la Radu Jude şi Adrian Sitaru. Fireşte, aceştia lucrează diferit (au şi propriile lor poveşti de spus), dar tot poţi identifica puisme în filmele lor.”

• E nevoie „disperată” de un nou Cristian Nemescu

În contextul în care critica internaţională, ca şi cea română, elogiază în continuare Noul Cinema Românesc, Alex. Leo Şerban consideră că „Aurora” pare să fie o „fundătură” cu valenţe de test Rorschach:

„Există viaţă după Puiu? Aurora pare să fie o (să sperăm) temporară fundătură. Ce vrea să spună? Presupunerile noastre sunt la fel de încâlcite ca motivaţiile criminale ale eroului. Filmul funcţionează mai bine ca test Rorschach şi vorbeşte mai degrabă despre spectatori decât despre protagonist.”

Dacă „Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, i se pare lui Alex. Leo Şerban „mai puţin conceptual” decât „Aurora”, acesta văzând în fiecare film al celui mai prolific cineast al generaţiei sale o anunţare a filmului următor, criticul român face următoarea presupunere:

„În vreme ce cinemaul popular va continua să se răfuiască cu preferinţa românului obişnuit pentru programele de televiziune, soluţia stă în viitoarea generaţie de cineaşti. Învăţând mult de la predecesori (Puiu, Mungiu etc), aceştia sunt mai puţin radicali în sensibilitate şi au un ţel mult mai mainstream (indiferent ce ar putea asta însemna pentru România.).

S-ar putea, astfel, să fim martorii unui Nou Nou Val, unul mai interesat de genuri şi mai puţin înclinat spre formalism. Vremurile grele s-ar putea să se fi terminat, iar altele mai uşoare să înceapă curând. Cinematografia română are nevoie disperată de un nou Cristian Nemescu – blândul, jovialul, versatilul postmodern a cărui dispariţie prematură a lăsat prin California Dreamin’ o moştenire exemplară.”

Revista „Film Comment” e considerată una dintre cele mai serioase publicaţii de cinema din Statele Unite. Ea este editată de Film Society of Lincoln Center din New York, instituţie care organizează şi Festivalul de Film de la New York, manifestare necompetitivă şi elitistă care prezintă în fiecare an, într-o selecţie făcută pe sprănceană, cele mai reprezentative titluri ale momentului.

În 2010, festivalul a prezentat nu unul, ci trei lungmetraje româneşti: „Marţi, după Crăciun”, „Aurora” şi „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”.