Atletii cruzimii se arunca peste Craciunul nostru

Un barbat cocosat de probleme s-a aruncat peste linistea Craciunului nostru. Dar nu el, lipsit de vreo vina, este cel care ne-a facut tandari tihna pe care si-asa cu greu o gasim. Nu strigatul lui neinteles – “libertate” – este cel care va lasa urme pe apa memoriei noastre, ci vacarmul vrajitoarelor politice, excitatul sobor al declaratiilor alimentate de acest gest infiorator de trist. Atleti ai cruzimii s-au dovedit astazi a fi o buna parte a politicienilor romani.

Actul de a te arunca in gol de la o inaltime de cativa metri este o tentativa de suicid. Este un act anormal si iesit din ordinea firii care, in 95% dintre cazuri(sursa: Kaplan’s Synopsis of Psychiatry) , este asociat si cauzat de o boala. A asocia un astfel de gest cu un motiv inclus in celelalte 5 procente este nu doar o necugetare, ci dovada limpede a lipsei de umanitate, de minima cultura medicala si, cel mai important, de bunul-simt care ar trebui sa caracterizeze orice animal biped care poarta cravata. Orbiti insa de oportunitatea de a folosi acest prilej in sfartecarea politica, carnasierele parlamentare au inceput imediat sa baleasca vorbe. Mi-a fiert sangele de scarba, mi-a bubuit capul de indignare ascultandu-i pe cativa dintre acesti atleti ai cruzimii care au folosit tragedia unui om pentru a mai ingurgita cateva sulfuroase laturi politice.

Presedintele liberal, Crin Antonescu, a constatat imediat semnificatia gestului: “Populatia a ajuns la limita suportabilitatii”. Tot de la liberali, Diana Tusa isi umfla muschiul cruzimii: “E un gest extrem indus de niste masuri extreme. Romanii sunt la capatul puterilor, nu mai pot sa reziste”. Desi inca nu cunosteau numele acestui

Un risc suicidar crescut asociat cu „tentative suicidare reale” prezinta barbatii peste 45 de ani, someri, divortati sau vaduvi, care sufera de depresie si fac parte dintr-un mediu familial conflictual. Printre fanteziile specifice ideatiei suicidare se numara dorinta de razbunare, de pedepsire, de sacrificiu sau de evadare.

Kaplan & Sadock

barbat, carnasierele politice incepusera sa discute resorturile motivationale din spatele unei tragedii individuale. Revoltatoare a fost si comparatia social-democratului care, invitat la o televiziune de stiri, a comparat evenimentul de astazi cu sacrificiul lui Liviu Babes, pictorul care protestand impotriva comunistilor s-a autoincendiat in 1989 pe partia de la Brasov. Diferenta dintre cele doua evenimente este atat de mare si evidenta incat imi este jena sa o argumentez.

Dar nici asa-zisii comentatori nu s-au lasat mai prejos. Bogdan Chireac face o declaratie halucinanta: “E nevoie de un sacrificiu uman pentru a se atrage atentia asupra unui regim pe cale de a deveni criminal”. Ma intreb de la ce tzatza monstruoasa au supt astfel de oameni si cat de otravit le-a fost laptele? Cum sa te folosesti cu atata cinism de o intamplare atat de greu de explicat si atat de tragica precum o tentativa de suicid? Mai mult,

Specialistii diferentiaza intre tentativa suicidara si actul suicidar. Primii sunt cei pentru care acest act este o solicitare a atentiei, „suicidul demonstrativ”, specific personalitatilor impulsive. Acestia nu constientizeaza riscul vital enorm la care se expun prin actul lor. Actul suicidar este caracteristic depresiei si este un „suicid real”, avand adesea un deznodamant fatal.

actionand ca o turma smintita, parlamentarii puterii au decis sa treaca imediat la vot. Nici macar cateva ore de pauza. Profitand de retragerea din sala a Opozitiei (ar fi fost doar o binevenita manifestare a decentei fara crudele declaratii care au insotit-o), motiunea de cenzura a cazut. Mesajul subliminal transmis: ce tragedie, dar in tot raul gasim si-un bine. Elena Udrea, prinsa la colt de presa, abia a reusit sa indruge cateva cuvinte, in timp ce Victor Ponta cu al sau “Nu ne putem face ca nu s-a intamplat nimic si sa continuam” a fost la o secunda de a se prabusi in troaca cruzimii colegilor sai. Tineretea, care in unii conserva urme de umanitate, e cea care probabil l-a salvat.

In mijlocul acestei haite amorale m-a surprins Emil Boc prin prima sa reactie: “cel mai important este sa salvam viata acestui om”. Premierul parea a fi sincer socat de intamplare si astfel s-a nascut replica lui spontana si omeneasca. Care a fost rolul lui Emil Boc in luarea deciziei de a continua votul fara pauza nu stiu inca si nici nu as vrea sa aflu. Doar pentru a mai contabiliza inca un atlet al cruzimii in echipa deja formata?

Atitudinea corecta a venit insa din partea unuia dintre cei mai neadecvati parlamentari la mlastina politica. Theodor Paleologu a spus in fata microfoanelor ca este vorba despre “un gest disperat, izolat, tragic, regretabil si ar fi deplasat sa facem comentarii, ar fi nepotrivit sa exploatam din vreo parte acest gest”. De-ar fi fost singurul care sa deschida gura…

Asa insa, va marturisesc ca sunt dezarmat. Am certitudinea ca putem lupta si cu criza economica, si cu politica irationala, si cu microbul coruptiei, chiar si cu lenea. Dar nu stiu cum putem lupta impotriva unor oamenii pentru care “umanitatea” e un cuvant intraductibil. Ce zi trista e astazi: il asteptam pe Mos Craciun in casa si ne-am trezit colindati la televizor de atletii cruzimii.