Tim Lynch, contractor privat in Afghanistan: SUA nu vor pleca de-aici prea curand * Daca as fi roman, as ramane in continuare alaturi de americani deoarece voi castiga credibilitate

In urma cu doar cativa ani, mai multi comentatori extrem de optimisti afirmau ca Afghanistanul va deveni, foarte curand, o destinatie turistica populara, o „Elvetie a Asiei centrale”. Chiar si Lonely Planet aderase la acest entuziasm, publicand in 2007 un ghid turistic despre tara devastata de razboi. La noua ani de la invazia fortelor americane, Afghanistanul pare insa ca nu va iesi prea curand din zodia conflictului care a facut, pana in prezent, peste 75.000 de morti, zeci de mii de raniti si pagube de miliarde de euro. Tim Lynch, un fost puscas marin american aflat de peste cinci ani in Afghanistan, vorbeste pentru HotNews.ro despre razboiul fara sfarsit, de ce aliatii nu castiga conflictul si ce solutii au SUA pentru a iesi onorabil din “cosmarul afgan”.

Adrian Novac: Cum ai caracteriza situatia actuala din Afghanistan?

T.L.: Situatia se inrautateste cu cat noi stam mai mult aici. Din punct de vedere al securitatii, nu exista nicio indoiala ca, in fiecare an, talibanii si alte grupari insurgente devin tot mai puternici si lupta in mai multe locuri, cu mai multi luptatori.

In ceea ce priveste scena politica, guvernul lui Hamid Karzai este unul corupt, pradator si un esec total, astfel incat, in acest moment, putem observa un numar din ce in ce mai mare de „guverne din umbra” care administreaza chestiunile civile la nivelul districtelor.

De asemenea, in acest an, pentru prima data, am vazut si ca talibanii au executat angajati din serviciile medicale, de care nimeni nu se atinsese inca din timpul razboaielor impotriva sovieticilor. Nu ma indoiesc ca situatia se degradeaza cu cat noi stam mai mult aici.

A.N.: Ai petrecut mult timp pe teren, in Afghanistan. Ce este diferit astazi, comparativ cu primele zile in care te-ai aflat acolo?

T.L: Principala diferenta este legata de populatia locala. Cu cinci ani in urma, cand am mers aproape in intreaga tara, reactia locuitorilor fata de noi era mereu aceeasi: zambete largi si o admiratie sincera pentru ca eram aici. Acum insa, rar gasesti o comunitate unde oamenii sa fie cel putin la fel de prietenosi. Copiii nu ne mai inconjoara ca inainte, adultii nu mai sunt deloc interesati sa discute cu noi, iar guvernele locale si consiliile shura nu mai au incredere atunci cand le vorbim despre proiecte de asistenta.

A.N.: La inceput, razboiul parea sa mearga bine pentru americani si aliatii lor, insa, in ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Care sunt lucrurile care submineaza conflictul din Afghanistan: sprijinul pakistanez si iranian pentru miscarea talibana, sentimentul anti-razboi tot mai crescut, alocarea de resurse militare si de reconstructie cu precadere spre Irak (in detrimentul Afghanistanului), zonele de peste granite, in Pakistan, in care se refugiaza teroristii?

T.L.: Toate cele de mai sus submineaza eforturile noastre. La inceput, cand am invadat Afghanistanul, aparatele si echipajele noastre Search and Rescue au fost stationate pe teritoriul iranian. Dar orice forma de cooperare cu Iranul a disparut de mult, din momentul in care ei au fost inclusi in „axa raului”.

Incercarea amatoare a actualului nostru presedinte de a incepe un dialog a fost respinsa imediat de catre mulahi, iar Departamentul de Stat a spulberat orice sansa de a ne apropia de poporul iranian atunci cand n-a reusit sa-i ofere vreun sprijin in timpul uriaselor proteste din Iran, de anul trecut.

Invadarea Irakului afecteaza, fara indoiala, operatiunile din Afghanistan, dar acesta (n.red. razboiul din Irak) nu mai este in prezent o problema. Cea mai mare problema (asa cum a fost inca de la inceput) o reprezinta adapostul pe care Pakistanul il ofera talibanilor si retelei Al Qaeda. Este imposibil sa combati revolta dintr-o tara atunci cand inamicul tau are acces imediat la astfel de adaposturi.

Potrivit presedintelui Obama, obiectivul nostru declarat este acela de a ne asigura ca Al Qaeda nu va mai putea niciodata sa lanseze un atac terorist din Afghanistan. Am reusit acest lucru in 2001, insa in prezent Al Qaeda este mai in siguranta, mai bine organizata si are mai multe posibilitati in adapostul sau actual, cel din Pakistan, decat a avut oriunde in Afghanistan. Nu exista niciun motiv pentru ei sa se intoarca aici – mancarea e mizerabila, drumurile sunt toate facute praf de explozii – si tu ai sta in Pakistan daca ai avea ocazia.

Permitand Pakistanului sa scape desi a jucat la ambele capete, am facut ca lupta din Afghanistan sa fie lipsita de sens (potrivit propriilor noastre obiective declarate). In acelasi timp, am creat un monstru parazit in interiorul Pakistanului, care este capabil, in viitorul apropiat, sa provoace un razboi civil sangeros.

A.N.: De fiecare data cand un soldat roman este ucis sau ranit in Afghanistan, oamenii se plang din cauza „unui razboi care nu este al nostru”. Cum i-ai putea convinge ca este un razboi ce merita luptat?

T.L.: Care razboi merita purtat? Este o intrebare-capcana, pentru ca e usor sa raspunzi ca, atunci cand te gandesti la dramele umane pe care le provoaca, niciun conflict nu merita luptat. Eu pot sa inteleg pentru ce am inceput acest razboi si de ce v-ati alaturat noua.

Partea functionala a acestei lumi nu poate tolera dereglari ale sistemului la o scala uriasa, asa cum s-a intamplat la 11 septembrie 2001. Vorbesc aici despre lovitura importanta data pietelor economice mondiale, nu de pierderea de vieti omenesti – tinand cont de natura atacului, ea a fost din fericire scazuta.

Acum, cand suntem deja in al noualea an de razboi si continuam sa luptam, este mai dificil sa-i convingem pe aliatii nostri sa ramana. Statele Unite vor ramane, deoarece in joc se afla prestigiul nostru national. Daca as fi Romania, as ramane si eu, deoarece sprijinirea americanilor ar trebui sa imi aduca extra credibilitate si ajutoare suplimentare. Am spus „ar trebui” si nu „va” aduce deoarece Departamentul nostru de Stat este atat de disfunctional incat e greu sa stii ce vor face in continuare.

A.N.: CNN a publicat recent un articol in care se afirma ca, dupa noua ani, expertii nu vad un sfarsit prea apropiat al razboiului. Mai mult, fostul sef al echipei CIA insarcinata cu prinderea lui Osama ben Laden (n.red. asa-numita Alec Station), Mike Schauer, a declarat ca „am cucerit Kabulul, insa nu am castigat Afghanistanul”. Cata dreptate au ei?

T.L.: Au dreptate in legatura cu sfarsitul deloc apropiat al conflictului, insa gresesc in legatura cu razboiul pe care nu-l castigam. Am castigat in mod decisiv in 2001, dar „am pierdut pacea”. Aceasta tara a fost mai mult sau mai putin pasnica timp de cativa ani dupa aceea, insa am inceput sa pierdem teren atunci cand eforturile noastre de reconstructie si de creare a unui guvern central au esuat.

A.N. E acest razboi similar cu cel pe care sovieticii l-au luptat in anii ’80? Cum vezi conflictul de-acum?

T.L.: Razboiul actual nu e deloc asemanator cu cel purtat de sovietici, deoarece sovieticii luptau impotriva unei populatii afgane unite. Noi avem o libertate de miscare completa in nordul tarii (desi si aceasta regiune aluneca incet spre noi conflicte armate) si avem avantajul ca incercam sa-i ajutam pe afgani sa-si reconstruiasca tara. Astfel am castigat multi prieteni in randul populatiei afgane. Cu toate acestea, daca toti afganii incep sa gandeasca ca vom pierde si vom pleca, am putea sa ajungem sa ne luptam cu toata populatia – si atunci va fi la fel cum a fost cu sovieticii: un razboi real.

A.N.: Ce crezi tu ca simt afganii obisnuiti fata de soldatii americani, romani sau ai celorlalte tari prezente in Afghanistan?

T.L.: Nu stiu cati dintre afgani cunosc diferenta dintre americani si aliatii nostri din ISAF. Toate unitatile militare prezente aici pun mare pret pe protectia tupelor si evitarea riscurilor, acestea nefiind prioritati pentru insurgenti.

Afganul obisnuit vede soldati internationali doar atunci cand acestia merg pe drumuri in vehicule militare blindate si poarta armurile acelea de protectie. Nu se gandesc insa prea mult la asta si ar fi mult mai fericiti daca soldatii nostri ar merge in bazare si ar cheltui bani, interactionand intr-o masura mai putin ostila.

Conflictul in cifre

• Razboiul din Afghanistan a inceput la 7 octombrie 2001, dupa ce armatele americana si britanica au lansat Operatiunea Enduring Freedom (OEF), ca raspuns la atentatele teroriste din SUA, de la 11 septembrie.
  
• Fortele coalitiei internationale si cele de securitate afgane au pe teatrul de razboi peste 400.000 de oameni, in timp ce numarul insurgentilor (talibani, Al Qaeda si alte grupari rebele) se ridica la circa 93.000.
• Numarul trupelor aliate ucise se ridica la peste 2.100, la care se adauga alti 1.700 de contractori privati. Alte mii de soldati americani si straini au fost raniti.
• Fortele de securitate afgane au inregistrat peste 6.000 de morti si un numar neprecizat de raniti. In acelasi timp, pierderile estimate ale insurgentilor se ridica la peste 30.000 de morti si arestati si mii de raniti, insa numarul nu este cunoscut cu exactitate.
• Numarul civililor morti in conflict se apropie de 30.000, sustin unele surse independente.
  
• Congresul american a aprobat pana in prezent circa 345 de miliarde de dolari pentru razboiul din Afghanistan. In mai 2010, presedintele Barack Obama a cerut Congresului inca 33 de miliarde de dolari pentru finantarea celor 30.000 de soldati trimisi pe teatrul de razboi in acest an. De asemenea, el a solicitat un ajutor de doua miliarde de dolari pentru programe de ajutor si pentru a finanta operatiunile civile din Afghanistan.
• Anul trecut, bugetul Guvernului de la Londra pentru conflictul din Asia Centrala a fost de peste 3.7 miliarde de lire sterline.

A.N.: Pakistanul a fost deseori cel mai bun aliat al SUA impotriva retelei Al Qaeda, chiar si atunci cand teritoriul sau a oferit adapost pentru miscarea terorista. Care crezi ca este rolul pe care armata si serviciile de informatii din Pakistan le joaca in acest razboi?

T.L.: Armata pakistaneza incearca in primul rand sa evite sa fie batuta prea tare in FATA si NWF din zona tribala autonoma. Pakistanul nu vrea sa aloce un numar prea mare de trupe in zona, cand oficialii pakistanezi sunt convinsi ca India ramane principalul lor adversar.

Serviciul secret pakistanez (ISI)are o agenda diferita, sustinand in mod activ atat talibanii cat si Al Qaeda.

Guvenul pakistanez pare sa fie incapabil sa aduca sub control armata si serviciul ISI, asa incat, ceea ce vedem noi in Pakistan este o catastrofa derulata cu incetinitorul.

Nu vad cum lucrurile ar putea vreodata sa mearga bine pentru Pakistan daca noi ne vom retrage si le vom taie ajutorul militar. Exista pakistanezi influenti si puternici care constientizeaza si ei acelasi lucru, de aceea au acceptat un pachet de ajutor militar urias, promitand sa elimine luptatorii insurgenti din Waziristan. Vom vedea daca o pot face cu adevarat, insa iti pot spune ca este dificil de creat si mentinut o infanterie buna. Pakistanezii nu au infanteristi buni.

A.N.: Fostul ofiter CIA Robert Baer a declarat in urma cu cateva luni ca Afghanistanul reprezinta „o mare belea”” si ca razboiul trebuie dus cu „mijloace anti-insurgente eficiente. Conflictul de acolo nu poate fi luptat cu tancuri Abrams si avioane F-16”. Care e opinia ta?

T.L.: Sunt de acord cu el. Avem prea multe trupe care opereaza doar pe soselele din tara, vin din FOB-uri (forward operating base) si nu traiesc langa afgani, pentru a le aduce cu adevarat securitate. Exista putine forte speciale americane care fac asta, la fel cum o fac si puscasii marini in sud. Insa oriunde altundeva, soldatii fac naveta de la bazele lor spre locul bataliei in vehicule militare blidate, lucru care ii izoleaza fata de oamenii pe care trebuie sa-i protejeze cu adevarat. Realizeaza astfel foarte putine lucruri.

A.N.: Baer a afirmat, de asemenea, ca o strategie de asasinate bine realizate impotriva liderilor talibani ar putea fi exact lucrul de care e nevoie pentru „a schimba mersul lucrurilor in Afghanistan”. Si Bob Woodard vorbeste in noua sa carte „Obama’s Wars” despre unitatile numite Counter-terrorist Pursuit Team ce realizeaza operatiuni in Afghanistan si Pakistan impotriva Al Qaeda si a talibanilor. Crezi ca o astfel de strategie ar putea da roade?

T.L.: Incercarea de a-ti invinge dusmanul decapitandu-i conducerea este o misiune neproductiva care, din punct de vedere istoric, nu functioneaza niciodata. Americanii cred ca au spart aceasta traditie cu ajutorul tehnologiei care le permite sa ucida liderii dusmanilor destul de repede si in numar suficient de mare pentru a provoca dezintegrarea retelei. Nazistii au fost capabili sa distruga miscarile de rezistenta nou formate si prea putin coordonate din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar in procesul de eliminare a liderilor i-au ucis si pe restul membrilor. Este singurul exemplu din istorie care imi vine in minte: asasinarea liderilor a dus la eliminarea miscarilor respective.

A.N.: Casa Alba isi revizuieste strategia legata de Afghanistan, incluzand se pare si idea de negociere cu lideri importanti ai talibanilor, prin intermediul unor terti. Negocierile cu talibanii sunt o strategie buna? Ce perspective exista pentru un dialog politic productiv cu talibanii?

T.L.: Nu vad niciun motiv pentru ca talibanii sa negocieze cu buna credinta, insa sa discuti cu ei nu e o idee rea. Au fost rare momentele in care o autoritate centrala din Kabul a guvernat aceasta tara; atunci cand a facut-o, a reusit doar dupa ce liderul respectiv a ucis 10-20 de mii de oameni pentru a le demonstra ca vorbeste serios. Cand vom pleca de-aici, va trebui sa existe un fel de acord de cooperare care ii va aduce la un loc atat pe talibani si pe vechii lor adversari din Alianta Nordica, precum si pe lorzii razboiului siiti din vest si pe uzbecii din nord.

• s-a retras din United States Marine Corps dupa 22 de ani de serviciu activ * a intrat in US Navy in 1979, petrecand sase ani ca sanitar in unitatile de puscasi marini * in 1985 a intrat in programul USMC Officer Candidate Course, dupa ce si-a completat studiile in business administration * absolvent al Roger Williams University * timp de 16 ani a fost ofiter de infanterie, retragandu-se din activitate in 2000 * a lucrat in Afghanistan atat ca manager de program pentru asistenta, cat si ca contractor de securitate, inclusiv pentru forta de securitate care pazea Ambasada SUA * este fondatorul Free Range International, despre care afirma ca este o mica firma de consultanta si un blog informativ * de la crearea FRI, a lucrat in aproape toate provinciile afgane * spune despre el ca a fost binecuvantat cu o sotie iubitoare si intelegatoare, copii minunati, o mica ferma cu doi cai pe care nu apuca niciodata sa-i vada sau sa-i calareasca si cu cel mai lenes caine Aussie Cattle * sustine pe blogul sau ca este „grozav de mandru” de timpul petrecut in randul puscasilor marini si de USMC insa „nu sunt prea mandru de ceea ce facem in Afghanistan” – Timothy P. Lynch, Free Range International

A.N.: Ce lectie am invatat de pe urma razboaielor din Irak si Afghanistan? Trebuie sa ne pregatim pentru conflicte similare in viitor sau va trebui sa le evitam?

T.L.: E o intrebare dificila. Trebuie in mod evident sa modificam modul in care ne derulam programele de asistenta pentru dezvoltare, precum si felul in care ne construim armata. Problema este ca, in organizatii atat de mari, schimbarile nu se produc niciodata decat in situatia in care ele inregistreaza un esec de proportii al misiunii lor principale. Nu vom vedea acest lucru aici, in Afghanistan, asa ca ma indoiesc ca vom fi martorii vreunei schimbari sau ca vom invata vreo lectie din asta.

A.N.: Presedintele Obama a promis ca „trupele noastre vor incepe sa vina acasa” din vara anului 2011. E o data acceptabila? Ce anume fac soldatii americani pentru a avea succes in Afghanistan si a incepe sa se retraga?

T.L.: Data anuntata de presedinte nu a fost o miscare prea desteapta. Nu exista indicii ca soldatii vor pleca de-aici prea curand. Astfel incat sunt de parere ca data anuntata va trece fara sa aduca schimbari semnificative pentru soldatii nostri aflati pe teatrul de razboi.

Nu cred ca presedintele si conducerea sa militara pregatesc trupele noastre pentru un succes. Asta ar presupune o misiune clara, care poate fi legata de un plan militar, ce defineste un sfarsit clar al misiunii respective. Noi nu avem o astfel de conducere si de aceea nu suntem pregatiti pentru succes.

A.N.: Care crezi tu ca sunt cele mai bune variante pentru Afghanistan? Cum se poate ca acest razboi sa se termine nu doar rapid, ci si „asa cum se cuvine”?

T.L.: Razboiul nu se poate termina „asa cum se cuvine” daca se va finaliza rapid. Sa-i infrangi pe talibani, lasand in acelasi timp in spate un guvern central functional, va echivala pentru noi cu decenii de angajamente in Afghanistan.

A.N.: Cat de important este razboiul din Afghanistan comparativ cu alte prioritati strategice ale SUA?

T.L.: Nu reusesc sa-mi dau seama cum Afghanistanul este o prioritate strategica pentru noi. Cred ca ar fi trebuit sa ne retragem rapid dupa ce i-am inlaturat pe talibani, in 2002. Dar acum suntem aici si, sa plecam sub conditii care implica faptul ca am fost infranti, nu ar fi in mod clar in interesul nostru strategic. Asa incat suntem aici si nu vom pleca nicaieri prea curand.

• Citeste mai multe despre Tim Lynch si vezi relatarile sale din Afghanistan pe blogul Free Range International.

​