Basescu si demisia lui Blaga. Fapte si interpretari

Fostul ministru de Interne, Vasile Blaga, putea sa-si salveze mandatul, ratand, cu fiecare iesire publica, sansa evitarii conflictului institutional major cu seful statului. Reactia slaba, sub asteptari in raport cu gravitatea evenimentelor de vineri, 24 septembrie, l-a costat, in final, functia. In mod vizibil, Traian Basescu l-a menajat de la debutul crizei generate de protestul politistilor in uniforma, acuzati ca au incalcat legea, desi sunt primii chemati sa o respecte, subminand astfel autoritatea statului. Presiunile exercitate sambata si duminica, prin gesturi extreme, nu l-au vizat direct pe Blaga, fiind fortate demisii in esalonul doi de la comanda Ministerului de Interne. Marile intrebari, fara un raspuns clar, sunt: de ce fostul ministru a preferat sa-si apere generalii cu pretul propriei demisii si care va fi rolul sau politic pe viitor – in interiorul sau in afara PDL?

Rezumate in detalii semnificative, faptele sunt clare: vineri, 24 septembrie, un grup de 6000 de protestatari organizati de Cartel Alfa, un sindicat ceva mai serios decat restul, organizeaza un protest in Piata Victoriei. Intre functionari si alti sindicalisti din administratie, cateva mii de politisti in uniforma scandeaza in fata Guvernului: Hotii, Guvernul la puscarie, Blaga la puscarie, se intorc cu spatele la guvern si ridica degetul mijlociu, defileaza cu o pancarta cu premierul Emil Boc desenat cu penis in loc de nas. In jurul orelor 12.00, parasesc Piata Victoriei si pleaca intr-un mars neautorizat spre Palatul Cotroceni. Trupele de jandarmi nu intervin. Protestul degenereaza in gesturi si scandari obscene, isi arunca chipiele peste gardul Administratiei Prezidentiale, culminand cu „iesi afara, javra ordinara”.

Abia sambata, presa avea sa afle oficial ca Traian Basescu nu se afla in Palatul Cotroceni, nici in Bucuresti.

Si ministrul de Interne, Vasile Blaga, pleaca, vineri, din Bucuresti. Ziua protestului il gaseste la Targu Mures, unde participa la Adunarea Generala a Asociaţiei Municipiilor din România (AMR). Absenta sa din Capitala – intr-un moment cand prezenta sa era obligatorie, fiind vorba de un protest organizat de angajatii din ministerul pe care-l conduce – nu poate fi justificata de un eveniment minor in comparatie cu gravitatea evenimentelor de la Palatul Cotroceni. In mod normal, serviciul secret din ministerul de interne (DGPI) trebuia sa-l fi informat pe Blaga ca exista riscul ca protestele sa degenereze. Daca n-a fost, atunci era obligat la intoarcere sa-l demita, in secunda doi, pe seful DGPI. Daca a fost, si totusi a plecat, atunci avem un urias semn de intrebare asupra loialitatii ministrului fata de propriul guvern.

De la Targu Mures, Blaga se limiteaza la avertismente mult prea blande. Ameninta liderii sindicali ca vor raspunde legal, le aminteste politistilor ca au de respectat niste reguli si ii roaga frumos sa-si faca datoria. Evita sa condamne ferm ilegalitatile comise de politistii in uniforma. In plus, ofera explicatii confuze cum ca sindicalistii sunt obisnuiti sa mearga la stapan, ca si cum le gasea o scuza pentru deplasarea ilegala la Cotroceni. In tot acest timp, televiziunile de stiri insista pe un mesaj corect: politisti in uniforma incalca legea, o imagine de stat intrat in semi-anarhie.

Buldogul fara dinti

Vasile Blaga revine la Bucuresti vineri seara. Noaptea si-o petrece la minister, conform propriilor spuse, iar sambata la pranz face turul presei. Din nou, reactii slabe, sub asteptari, desi oamenii de rand condamna vehement protestul politistilor, calificandu-l degradant. Simplii cetateni, care isi manifesta indignarea pe forumuri, asteapta masuri exemplare din partea ministrului de Interne. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, acordat sambata la orele 13.00, Vasile Blaga adopta mai departe o pozitie suspect de ingaduitoare fata de politistii care au manifestat vineri.

In loc sa le condamne comportamentul in termeni fara echivoc, Blaga le gaseste circumstante atenuante, chiar daca politistii au strigat Blaga la puscarie si l-au desenat pe seful guvernului cu penis in loc de nas: „Iar in fata Palatului Victoria, unde aveau tot dreptul sa manifeste intre anumite ore, nu ridic nici o obiectie nici vis-a-vis de ce au strigat, oamenii la suparare pot sa strige tot ce doresc, sa-si arate nemultumirea, dar din moment ce au pornit in mars neautorizat spre Palatul Cotroceni, de data asta lucrurile nu mai sunt in regula”.

Atat in interviul pentru HotNews.ro, cat si in toate celelalte interventii televizate, Blaga nu anunta demiteri, spune ca nu se gandeste la demisie si adopta strategia seducerii sistemului, promitand cresteri salariale de la 1 ianuarie 2011. O reactie mult prea slaba din partea unui ministru de interne poreclit Buldogul, cu reputatie de om ferm si dur.

Gesturi extreme

Abia sambata seara, dupa orele 17.00, presedintia are prima reactie oficiala la evenimentele petrecute cu o zi in urma. Presa afla „pe surse” ca presedintia a renuntat la serviciile ministerului de interne, informatie explicata oficial, a doua zi, de seful statului.

Intr-o scurta declaratie de presa, Traian Basescu formuleaza, duminica, 26 septembrie, un cap de acuzare grav impotriva celor 6000 de protestatari: „au subminat autoritatea statului român şi instituţiile statului român”. Detalii aici In plus, anunta ca renunta la „prestatiile Ministerului de Interne” la escorta Politiei rutiere” si critica Jandarmeria: „Singurii care au încălcat legea au fost salariaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Şi nu mă refer aici numai la poliţiştii care au manifestat, ci şi la jandarmii care nu au aplicat legea, au negociat-o cu sindicaliştii”.

In interventia de sambata seara, presedintele nu face nici cea mai mica aluzie la responsabilitatea ministrului de Interne. Ea se poate subintelege, desigur, dar daca i-ar fi dorit demisia, seful statului n-ar fi ratat probabil ocazia sa-i reproseze in mod public un fapt de netagaduit: absenta din Bucuresti, fuga de responsabilitate. N-a facut-o, ceea ce indica faptul ca Traian Basescu, prin interventia sa, a pus presiune pe Vasile Blaga sa opereze de indata la demiteri in esalonul doi. Nici duminica, cand mai multi ministri se intalnesc la Palatul Victoria, demiterile asteptate nu se produc. Ca element de presiune suplimentara, premierul Emil Boc anunta, proaspat intors in tara de la un eveniment extern, ca renunta si el la serviciile politiei rutiere.

Incercand sa-l imite iarasi pe Traian Basescu, Emil Boc tradeaza lipsa de autoritate. In calitate de sef al Guvernului, deci al ministrului de Interne, primul ministru trebuia sa dispuna adoptarea unor decizii, avand parghii institutionale pe care seful statului nu le detine. Presiunile ca Vasile Blaga sa taie capete in esalonul doi cresc, dar demiterile tot nu se produc. Duminica seara apar informatii pe surse ca lui Vasile Blaga i se cere in mod explicit sa-i demita pe sefii Jandarmeriei, Politiei rutiere si Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta. Blaga refuza.

O demisie care nu explica nimic

Luni, 27 august, la trei zile de la izbucnirea unei crize institutionale grave, comparata in mod simbolic cu o mineriada la scara mai mica a uniformelor impotriva statului, Vasile Blaga demisioneaza de la Ministerul Administratiei si Internelor.

Vizibil emotionat, ceea ce contrasteaza iarasi cu imaginea de politician aspru, calit si cicatrizat, Blaga rosteste la orele 11.00 o demisie din care nu se intelege destul de clar de ce demisioneaza, totusi, inainte sa-i sanctioneze pe subordonatii sai care au tolerat acte incalificabile de indisciplina. Chiar si dupa demisie, un numar impresionant de lideri l-au aparat in mod public, considerand ca demisia nu era necesara.

Prin urmare: A fost o actiune premeditata, gandita pentru a forta demiterea lui Vasile Blaga, descris de unii drept ultimul adversar cu greutate al presedintelui din interiorul PDL? Daca Traian Basescu dorea sa-l elimine din Guvern putea sa o faca la remaniere, la fel cum a procedat in cazurile Videanu sau Berceanu. A exploatat seful statului o eroare comisa de Vasile Blaga ca sa-i forteze plecarea? Daca fostul ministru actiona corect din punct de vedere institutional, seful statului nu avea ce sa-i reproseze.

A plecat deliberat Vasile Blaga din Bucuresti in ziua protestului, la buna intelegere cu Traian Basescu, intr-un fel de regie complicata a propriei iesiri din Guvern? Prea complicat, demisia lui Videanu arata ca se poate iesi la fel de onorabil, infinit mai simplu. Pare mult mai plauzibila varianta unei erori politice comise de un politician experimentat, care se incapataneaza sa-si apere generalii intr-o cauza pierduta.

A plecat deliberat Blaga din Bucuresti tocmai pentru ca STIA ca va iesi prost? A fost un mic act de tradare? O tentativa de puci? Ca sa obtina ce, in final? Din acest motiv si-a protejat oamenii cu pretul demisiei sale? Ce-l leaga pe Vasile Blaga atat de tare de cativa generali, incat sa-i mentina in functii cand toate regulile institutionale impuneau demiteri la varf? A dat dovada de slabiciune sau era legat de maini si nu putea proceda altfel?

Fara raspunsuri clare, episodul demisiei sale nu va fi deplin lamurit.

Inca o data: daca Blaga opera demiteri in esalonul doi, azi era ministru la Interne. Daca sambata gasise o lista lunga de argumente sa ramana in functie, inclusiv invocarea obiectivului major, aderarea la spatiul Schengen, e de presupus ca ele puteau fi valabile si luni.

Eroul Blaga si castigatorul din umbra

Oricat a incercat sa-l salveze Traian Basescu, sa-l prezinte ca pe un erou care a salvat onoarea patata a politistilor si a Ministerului de Interne, ca pe unicul om responsabil, capabil de gestul elegant al demisiei, Vasile Blaga iese din scena, si din acest episod, la fel ca in 2008 cand a pierdut alegerile in Capitala, ca invins, nu ca invingator. A lipsit de la mica mineriada a politistilor ca generalul ascuns in portbagaj la mineriada, episod mentionat de seful satului, luni seara, la predarea stafetei catre cvasi-anonimul Traian Igas, figura perfect inofensiva, dar venita pe filiera Arad, perfect devotata sefului statului.

Cert este ca, de pe urma acestei mutari, personajul politic care castiga cel mai mult este Elena Udrea, marele sau adversar din Guvern. Intre Blaga si Udrea se duce un razboi aproape la vedere, miza lui fiind controlul de facto al partidului si al resurselor.

De ce l-a menajat si pupat pe obraji pe Blaga? Prea multe istorii personale intre cei doi. Basescu ii datoreaza si primul si al doilea mandat. Traian Basescu a solicitat in mod imperativ un raport complet pe tema evenimentelor de vineri, 24 august, care sa fie prezentat in sedinta CSAT de joi, 30 septembrie. Va reusi Vasile Blaga sa-si pastreze oamenii din esalonul doi la comanda ministerului, utilizand alte parghii politice? Vom afla mai multe despre manipularea politica a liderilor sindicali? Seful statului s-a declarat in mod repetat deranjat de caracterul politic al manifestatiilor, nu de mitingul in sine. Mai clar: raportul care urmeaza sa fie prezentat in CSAT ar trebuie sa lamureasca ceva esential: au fost o simpla eroare, incapacitate administativa, slabiciune institutionala in timpul preotestelor politistilor sau am avut de-a face cu acte deliberate si premeditate de destabilizare politica, cu un act de agresiune fara precedent impotriva Guvernului, planuit din interior, pe scur, cu un puci?

Printr-o operatiune sofisticata, mediatica si politica, de rastalmacire a unui episod clar, fostul ministru se trezeste asezat pe un soclu nemeritat. E o pozitie din care va putea capitaliza politic in interiorul PDL? Va face asta? Care va fi rolul sau in partid de acum incolo, dincolo de pozitia formala de secretar general al PDL, al doilea om in parid? Isi doreste sefia PDL, are suficienta anvergura si viziune de lider, sau rolul sau ar trebui limitat la organizarea si disciplinarea cazona a filialelor? Se viseaza premier in primavara? Va bascula spre PSD si PNL, partide care il apreciaza pentru o anumita apetenta spre compromis?

Ca de obicei in politica romaneasca, un lider si un ministru cu calitati indiscutabile, dar si cu vulnerabilitati majore si o anumita inclinatie spre negocieri subterane, sfideaza legile gravitatiei politice atunci cand comite o eroare majora. I se deschid noi si variate perspective. Pica in sus.