VIDEO Cronica de film: "Shrek pentru totdeauna" – Adio, dar raman cu tine

Dupa principiul „Daca n-ar fi, nu s-ar povesti”, ultima parte a seriei il pune pe Shrek in fata propriului neant. Capcaunul bovaric se mobilizeaza insa si schimba proverbul in „Daca n-ar fi, tot s-ar povesti”. Filmul a avut premiera americana in 21 mai (s-a lansat in 3D si IMAX 3-D), situandu-se acum pe locul 7 in topul weekendurilor si pe 5 in topul saptamanal. La noi intra in 16 iulie. Avanpremiera a avut loc in 1 iulie, la IMAX-ul din Cinema City – AFI Palace Cotroceni.

Alaturi de „Ice Age”, „Shrek” e probabil cea mai indragita franciza de animatie, succes pe care il datoreaza combinatiei de umor, inventivitate, inocenta, eroi simpatici si referintelor nu doar la basme ci si la melodii celebre si alte repere din realitatea noastra. Datorita acestei combinatii fanii sunt de toate varstele. Regizat de Mike Mitchell (care a debutat cu comedia „Un gigolo de doi bani”/ „Deuce Bigalow: Male Gigolo”), „Shrek Forever After” sau „The Final Chapter” era initial programat sa faca legatura cu „Shrek 5”, ceea ce nu se va mai intampla, cei de la DreamWorks Animation razgandindu-se catre sfarsitul anului trecut.

Probabil ca „Shrek al treilea”/”Shrek the Third” va ramane astfel cel mai nereusit film din serie, lucru reflectat atat in incasari cat si in cronicile de intampinare. Ultima parte a seriei, anuntata ca fiind ultima cu mult inaintea premierei – pentru a crea un orizont de asteptare inmuiat de aburii nostalgiei -, a avut pana acum cronici mai bune decat precedentul film. Gaselnita scenaristica poate, daca o iei la puricat, sa se dovedeasca ilogica, dar cine sta sa-si bata capul?

Pentru ca „Shrek al treilea” se termina cu happy end, era nevoie de o samanta de neoranduiala pentru a avea o noua poveste. Samanta gasita e cat se poate de buna. Shrek si Fiona au acum trei capcaunei, si la casa lor din padure toate zilele sunt la fel. Daca pe Fiona nu o deranjeaza repetarea acelorasi operatii (aceasta banalitate fiind un element de siguranta in viata de familie), Shrek ajunge in curand sa se sastiseasca de prea mult bine.

Trailerul filmului

Cand e pus sa urle, lucru pe care nu-l mai facuse de mult (degeaba ii cer oamenii autografe pe furci, zilele cand baga spaima in toti sunt foarte, foarte departe), Shrek ajunge sa-i spuna Fionei ca ii e dor de viata de dinainte de a o salva din turn. Marturisirea e auzita de Rumpelstiltskin, care pune la cale o intalnire cu Shrek pentru a-i propune un targ: ii va da o zi de odinioara, din viata de capcaun adevarat, in schimbul unei zile cand Shrek era atat de mic incat nici nu-si mai aminteste de ea.

Fraier, Shrek semneaza. Dar faustianul Rumpelstiltskin (cu accent british si peruci asortate ocaziilor) ii ia tocmai ziua in care s-a nascut, lasandu-l condamnat la extinctie: cand ziua se va sfarsi, el va disparea cu totul, iar Rumpelstiltskin va prelua pentru totdeauna regatul Far Far Away. Ce e simpatic in aceasta noua poveste e faptul ca readuce personajele cunoscute in pozitii noi, aratand ca in orice situatii s-ar cunoaste, cei intre care exista afinitati vor sfarsi prin a se gasi si iubi. In noua dimensiune, Donkey si Motanul Incaltat nu-l cunosc pe Shrek si sunt relativ sceptici la adresa lui cand il intalnesc, dar in scurt timp vor prinde drag de el.

Cu Fiona lucrurile se petrec, normal, putin altfel. Cand afla ca singurul lucru care poate distruge contractul cu Rumpelstiltskin e „True Love’s First Kiss” („primul sarut al iubirii adevarate”), Shrek se va harnici sa caute pretexte s-o sarute pe printesa – de aici o sursa buna de umor. Fireste ca la inceput Fiona nu va sta ca proasta la pupat si nici nu va cadea in plasa cosurilor cu cadouri. Ea va trebui cucerita, ceea ce va mobiliza resursele de generozitate, curaj si solidaritate ale capcaunului.

Pentru ca nu sunt livrate in pastile vizibile, bunele sentimente difuzeaza discret si eficient. Copiii chitaie la aproape toate fazele din film, empatizeaza cu naivul Shrek, glumetul Donkey si umflatul Motan Incaltat (ajuns acum un fel de Garfield), se distreaza cand le vad pe vrajitoarele nasoase zburand pe maturi sau cand armata de capcauni mult mai solizi ca Shrek incep sa danseze, vrajiti de Flautul fermecat – dar si inteleg printre randuri ca marele atu al eroilor acestui film e faptul ca se au unii pe altii.

Cea mai spectaculoasa transformare e totusi cea a Fionei, care arunca in aer pasivitatea feminina din basme. „Unde ai fost pana acum? Te-am asteptat in turnul ala de mi-a venit rau. A trebuit sa ma salvez pana la urma singura”, ii spune ea cu obida (dar demn) lui Shrek, facandu-l pana la urma sa inteleaga ca nu el o salvase pe Fiona cand o salvase, ci ea l-a salvat pe el.

Emanciparea Fionei o ridica pe aceasta la rangul unei revolutionare de care asculta o armata intreaga de capcauni. Un fel de Ana Ipatescu a mancailor verzi. O Xena implinita nu prin lupta, ci prin iubire. Sa recunoastem ca, daca Fiona ar fi ramas cu fizicul de manechin si nu cu sunculitele atarnand peste costumul decupat de luptatoare, n-ar fi fost nici pe 25% la fel de simpatica. Slava Domnului ca n-a devenit feminista – ar fi stricat basmul. Desi e pe propriile picioare, ea nu se poate salva definitiv decat tot prin iubire.

Da, filmul este foarte agreabil, desi poate nu la fel de haios ca primele doua parti. Chiar daca are mai putine momente muzicale si iti ofera mai putine ocazii de a rade in hohote, el te tine cu zambetul pe buze, avantajul lui fiind acela ca intriga nu e rigida, ca replicile sunt vii si ca personajele sunt foarte bine schitate (la propriu si la figurat), fiindu-ti simpatice chiar si cele negative.

Exista totusi un mare neajuns: filmul ii da prea putin spatiu de manevra Motanului Incaltat. Ce pacat ca apare doar de cateva ori! (Poate in restul timpului manca.).

„Shrek pentru totdeauna”/”Shrek Forever After” , regia Mike Mitchell, voci: Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Kenny Rogers, John Hamm, Craig Robinson. Premiera romaneasca 16 iulie 2010