Corespondenta de la Cannes: Radu Muntean si Cristi Puiu, rasfatati de critica internationala

Cele doua filme romanesti prezentate pana acum la Cannes se bucura de cronici preponderent pozitive in presa straina de specialitate. Aseara a avut loc si petrecerea romaneasca, de la care echipa filmului „Aurora” a lipsit, fiind prezenta la propria-i petrecere. Ceilalti romani de la Cannes s-au intretinut la un pahar de vin la restaurantul Rado Plage, in timp ce afara se umpleau saci cu nisip pentru a preveni efectele unei a doua furtuni, dupa cea de saptamana trecuta.

„Impresionante filmari din mana si o superba folosire a ecranului lat” sunt in opinia revistei „Variety” cele mai notabile elemente ale filmului lui Radu Muntean, „Marti, dupa Craciun”. Cronica semnata de Jay Weissberg mai remarca „dialogurile exceptional de naturaliste”, desi cam multe, imaginea remarcabila a lui Tudor Lucaciu, precum si „excelentul mestesug” care recomanda filmul pentru selectionerii festivalurilor.

„Asa cum a facut si in Boogie, Muntean se rupe de perceptia generala asupra filmului romanesc, oferind solide personaje middle-class ale caror vieti sunt cu nimic diferite de cele ale majoritatii europenilor. Acest lucru creeaza o universalitate fericita, care ii permite autorului sa gaseasca un sol fertil intr-un mediu banal, prin povestea unui barbat obisnuit care se intreaba daca (si cum) sa-si schimbe viata” – Jay Weissberg, Variety.

Pentru Jay Weissberg, cea mai reusita scena a filmului e cea a marturisirii, chiar daca ea se petrece la o ora dupa ce incepe filmul, remarcand felul in care Muntean „sustine scena, fara sa taie, coregrafiind posturile cuplului si respectand profilurile si, respectiv, lumina, dandu-le in aceleasi timp ocazia actorilor sa-si gaseasca ritmul.”

Nemultumirea lui Jay Weissberg se refera la faptul ca personajul lui Mimi Branescu nu e suficient de bine construit si ca Muntean nu s-a concentrat mai mult pe cele doua personaje feminine – cele doua actrite care le interpreteaza, Mirela Oprisor si Maria Popistasu, descurcandu-se mai bine in opinia sa – decat Mimi Branescu.

In „Screen International”, filmul lui Radu Muntean are iarasi o cronica pozitiva, desi criticului Dan Fainaru i-a displacut faptul ca povestea nu e prea originala si ca nu iti da senzatia de urgenta care sa scuture publicul. „Interpretarile foarte bune si sensibile ale lui Mimi Branescu, Mirela Oprisor si Maria Popistasu, imaginea minimalista si fluenta – dar dialogul super-abundent -, ar fi trebuit sa duca la o drama emotionala puternica, ascunsa in spatele banalitatii evenimentelor, dar din pacate acest lucru nu se intampla decat prea tarziu.”

Totusi, criticul remarca din nou ca in momentul marturisirii, „intr-o serie de secvente foarte bine regizate si interpretate, povestea ia foc, desi publicul e scutit de cea mai dureroasa etapa, cea a divortului, care ar trebui sa aiba loc dupa finalul filmului.”

Filmul lui Radu Muntean are in schimb o primire rece din partea publicatiei „The Hollywood Reporter” , care sub semnatura Natashei Senjanovic considera ca filmul nu e „nici original, nici impresionant”, prevestind ca nu va avea viata lunga nici la televiziune, nici pe DVD, desi va avea ecou in festivaluri. „Actorii sunt buni, dar au putine de facut, lucru care uneori pare bizar. (…) Partea voyeuristica e atat de putin exploatata incat, daca n-am sti ca Paul are o aventura, actiunea de pe ecran ni s-ar parea foarte putin importanta.(…) Din punct de vedere tehnic, Muntean si operatorul Tudor Lucaciu folosesc aparatul de filmat cu mare clasa. Regizorul ii permite unui actor sa iasa din cadru si sa continue sa vorbeasca in vreme ce urmareste reactiile altui actor, pentru ca apoi sa nu mai revina la el.”

Actorul Cristi Puiu exprima o „furie inghetata”

„Aurora”, de Cristi Puiu, prezentat in 14 mai tot in sectiunea „Un Certain Regard”, are o cronica foarte buna in revista „Variety”, semnata de acelasi Jay Weissberg. „Aurora nu se preocupa de motivele din spatele crimelor, ci mai degraba priveste cu un ochi neutru deciziile din spatele acestor acte. Filmul este o insiruire a deciziilor si actelor care vin o data cu aceste hotarari decat a consecintelor lor. Este un film rece (si lung), dar fara indoiala opera unui maestru. Totusi, e putin probabil ca filmul sa aiba un mare succes de public. Aurora va fi cu siguranta luat prin festivaluri si cinematografe de arta, desi sprijinul criticilor e posibil sa nu fie la fel de solid ca alta data.

Umorul negru din Moartea domnului Lazarescu a disparut si sunt putine lucrurile care l-ar putea face pe erou simpatic spectatorilor. Autorul a dorit probabil ca eroul, pe care il interpreteaza impresionant, sa fie usor de recunoscut, si poate sunt mai degraba mecanismele care ne impiedica sa ne identificam cu un asemenea personaj. Puiu pare mai putin preocupat de ideea de a placea decat de nevoia de a spune o poveste anume, iar spectatorii rabdatori vor avea destul material la care sa reflecteze, impreuna cu recunoasterea talentului si a fortei de impact a filmului.”

Jay Weissberg a apreciat si performanta actoriceasca a lui Cristi Puiu, despre care spune ca „proiecteaza o atmosfera de furie inghetata care e pe cat de ingrijoratoare, pe atat de credibila.”

Pe de alta parte, cotidianul „Le Monde” vorbeste despre „nebunia frumoasa” a lui Cristi Puiu ca titlul pentru un interviu cu cineastul roman, pentru a titra intr-un text despre filmele lui Puiu si Muntean ” „doua plonjeuri inghetate in realismul intunecat al cinemaului romanesc”. Jacques Mandelbaum scrie in acest text: „Revelarea de catre festival a acestui nou cinema romanesc are totusi nevoie de un public avertizat. Spiritul acestor filme a stiut sa seduca prin realismul sau trivial, critica neiertatoare a neregulilor din sociatete, gustul pentru dezastrul macabru si sensul absurdului.

Daca e sa ne luam dupa aceste doua noi filme, acesti diavoli de romani n-au renuntat la realismul lor intunecat, dar au redus in schimb umorul suprarealist care le permitea pana acum sa-si atenueze amaraciunea. Acest lucru da filmelor lor o radicalitate si mai puternica.”