Despre duplicitate, minciuna si impietrirea inimii: cateva consideratii

Investigarea dosarelor fostei Securitati continua sa produca deceptii, surprize, ba chiar mici revelatii. Ce utilitate mai au aceste descoperiri facute in privinta biografiei unor oameni decedati? Merita oare sa masuram, aproape la fiecare pas, cotele decaderii umane din breasla scriitorilor, bunaoara, atunci cand ofiterii-anchetatori si nomenclaturistii epocii socialismului tarziu continua sa-si primeasca pensiile dolofane? Nu e aceasta rasturnare sistematica a ierarhiei vinovatiilor chiar opera ironica a Securitatii?

Nu e era important ca lista informatorilor sa fie mai putin discutata decat lista tortionarilor – impenitenti in genul unui Nicolae Plesita sau Gheorghe Enoiu? Raspunsul la aceste intrebari nu mi se pare deloc simplu.

Mai intai, sa spunem ca societatea civila si tanara generatie crescuta in libertate n-a avut niciodata asteptari de la marii lideri ai Partidului si ai Securitatii? Nimeni nu s-a asteptat ca Ion Iliescu sa condamne comunismul ori ca generalul Nicolae Militaru sa propuna innoirea Armatei romane. Putini au sperat ca “Apelul catre lichele” lansat de Gabriel Liiceanu sa-si faca resimtit efectul. Nimeni n-a crezut ca Adrian Paunescu va deveni peste noapte un admirator al luptatorilor din munti si ca va saruta, intr-un gest epocal de smerenie, mainile tarancii Elizabetei Rizea din Nucsoara.

In schimb, mediile anticomuniste ale anilor 1990 cautau cu disperare modele: nu doar figuri ca marele Corneliu Coposu, venit din labirintul politic al Romaniei interbelice; nu doar dizidenti ca Vasile Paraschiv – admirabila figura a rezistentei muncitorilor. Tinerii, mai ales, doreau sa emuleze modele formate in republica literelor. De aceea, multi si-au tinut respiratia atunci cand Alexandru Paleologu si-a marturisit pacatul colaborationismului in cunoscutele dialoguri cu Stelian Tanase.

Timpul a trecut si s-a dovedit ca, dupa 1989, gesturile de asumare a culpei au fost rare. Dezonorat cativa ani din pricina relatiei de complicitate cu organele Securitatii Statului, Alexandru Paleologu a ales totusi calea expierii prin marturisire. A facut un patrunzator tablou al compromisului.

Fara sa fie un erou ca Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu n-a cautat circumstante atenuante si n-a dus cu el minciuna in mormant. Pentru scaderile sale din timpul procesului lotului Pillat, stim ca filozoful Constantin Noica a plans, ca si Petru dupa lepadarea lui Iisus… Chiar si dupa iesirea din inchisoare, fragilul Constantin Noica – cel care purta cu el mereu o pernita pentru a-si menaja ranile lasate din timpul torturii – nu a incetat sa ceara iertare apropiatilor sai. Remuscarile erau un semn al umilintei. Temnitia nu i-a facut pe toti mai buni, dar nimeni n-a iesit din puscarie fara o cunoastere mai adanca a inaltimilor si a scaderilor de care omul este in stare, mai ales la confruntarea cu ideologia urii si mecanica demonica a violentei revolutionare.

Au existat si somitati ale lumii culturale, artistice sau religioase care, fara sa fi facut neaparat puscarie, au ales alta strategie de confruntare a trecutului: mai intai, tergiversarea – in speranta ca adevarul despre trecut nu va iesi niciodata la suprafata (sa ne amintim de rezistenta unor voci ale seniorilor PNTCD fata de forma initiala a legii lui Ticu-Dumitrescu). In al doilea moment a aparut negarea documentelor din arhiva Securitatii, refuzul incapatinat de-a admite si de-a asuma vinovatia.

Un reflex de lasitate sau o amnezie paradoxala, insotita de fobiile senectutii (cazul Balaceanu-Stolnici)? Greu de spus. In sfarsit, cand livrarea publica a unor secrete inavuabile a devenit iminenta, atunci au existat si marturisiri deschise – poate tardive, poate oblice, dar nu mai putin niste marturisiri (vezi cazul scrisorii istoricului Sorin Antohi catre Cotidianul in toamna lui 2006).

Aceasta tipologie presupune, asadar, nuante. Judecata morala nu poate exista in afara acestor gradatii scopul lor nu este sa relativizeze raul delatiunii, ci sa contextualizeze. Nu poti confunda pozitia plina de semetie si invartosare a fostilor colaboratori ai Securitatii care, si mai departe, continua sa pontifice in fata multimilor (cazul Dan Voiculescu) si decizia tardiva, insa perfect decenta, a celor care au ales sa se retraga din spatiul public (cazul Mona Musca ori Carol Sebastian).

Tulburarea produsa de cazul Adrian Marino pleaca de la absenta oricarei sovaieli din asprele judecati rostite de profesorul clujean la adresa contemporanilor sai. Nu duplicitatea in sine socheaza – ea a fost constatata in situatia atator oameni de notorietate. Nu surprinde nici macar reflexul negationist – refuzul explicit de-a admite pacatul delatiunii, probat de atatea documente.

Rascolitor, cu adevarat, este cultul minciunii in absenta regretelor. Nu ne uimeste faptul ca, fiecare dintre noi, poate trai momente de ratacire ori de flagranta contradictie. Surasul matinal si spasmul nocturn – iata posibilitati de coexistenta afectiva in matca naturii noastre cazute.

Micile ipocrizii cotidiene sau marea drama a dezbinarilor launtrice, povestea dedublarilor, abisalitatea tradarilor in iubire sau in prietenie, nemarginirea inselarii de sine, fantasmele egolatre, strategiile perverse de auto-intreptatire retorica – toate aceste ne sunt cunoscute fie prin experienta vietii, fie printr-un contact intim cu marea literatura (de la manualele de introspectie ale stoicilor, trecand prin apoftegmele parintilor desertului si pana la fabuloasele romane psihologice rusesti din secolul XIX). Parabola lui Jekyll & Hyde nu este cu totul straina de vietilor noastre, luate fiecare cu portiile lor de exceptional sau de banalitate.

Pacatul cel mai mare nu este asadar duplicitatea punctuala, ci indarjirea retrospectiva, talmacita de maestrii spirituali ai Rasaritului crestin in termeni de “impietrire a inimii” (sclerokardia).

Echivalent subtil al nesimtirii, aceasta patologie este evidenta in cazul inteligentelor reci, trufase, vanitoase. Inversunarea poarta la vedere un ochi necrutator, spranceana ascutita, sentinta abrupta si placerea denuntului pausal. Cel indarjit se delimiteaza obsesiv – nu are umilinta de-a cere sfaturi sau de-a cere ajutorul; nu consimte la “practici medievale” precum spovedania; nu se regaseste in pacatele meschine ale multimilor; nu accepta nevoia de vindecare pe care cei saraci cu duhul o cer in genunchi.

Si dixerimus quoniam peccatum non habemus, nosmetipsos seducimus, et veritas in nobis non est (I Ioan 1, 8).Impietrirea inimii, pe scurt, este simptomul agravant al auto-suficientei. Drapata in retorica superioritatii, constiinta morala asurzeste in fata apelului celorlalti. Aroganta unei agende publice exclusiviste si nevoia de-a construi o imagine imaculata, in exterior, ajungea sa sufoce exercitiul privat al sinceritatii si al onestitatii. Ca atare, delatiunea ajunge sa fie ascunsa si fata de sot ori sotie.

Adrian Marino pretindea sa le vorbeasca tuturor celor cu care intra in contact de la o imaculata inaltime deontologica. A sanctionat in stanga si dreapta, a deplans scaderile intelectuale ale colegilor ori deficitul de eruditie al unei culturi inclinata catre frivolitati, eseistica si can-can. A dispretuit experientele tari ale celor care, la confruntarea cu limita, au trait convertiri intr-o cheie mistica profunda.

Mizantropul Adrian Marino a sanctionat cu suprema severitate acte pe care caritatea, compasiunea sau pur si simplu mila Domnului le-ar fi judecat cu mai multa ingaduinta. Paradoxul superioritatii morale revine: cei inaspriti in relatia cu sinele propriu ajung sa ofere celorlalti o mai grabnica dezlegare, decat cei care raman concesivi cu propriile lor greseli dar se dovedesc necrutatori cu aproapele.

Iata de ce, cred, singuratatea lui Adrian Marino se propune ca un neasteptat studiu de caz in dosarul eticii discursului public post-comunist.

Nota:Mihail Neamtu este director stiintific la Institutul pentru Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc

Despre duplicitate, minciuna si impietrirea inimii: cateva consideratii

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”