Note pe marginea raportului Oxford Analytica: Basescu si modelul Putin

„Basescu este, probabil, atras de „modelul Putin” din Rusia: crearea unei miscari politice in fata careia toate celelalte sa paleasca si care sa il asigure ca va continua sa detina puterea din umbra”, se arata intr-o analiza publicata pe data de 8 martie 2010 de prestigiosul think-thank britanic Oxford Analytica, studiu intitulat „Jocurile politice deturneaza atentia de la probleme economice”. Potrivit raportului OXAN, care are ca punct de plecare tentativa schimbarii lui Mircea Geoana de la sefia Senatului, Traian Basescu are un obiectiv limpede: „doreste sa obtina o majoritate de doua treimi in Parlament si sa exercite puterea si dupa incheierea mandatului”, insa planul sau ar avea, in opinia analistilor britanci, putine sanse din cauza volatilitatii politice.

HotNews.ro va prezinta cele mai importante pasaje din raportul OXAN publicat pe 8 martie 2010, intitulat „Jocurile Politice deturneaza atentia de la economie”.

• Geoana, care a pierdut deja pozitia de sef al Social Democratilor, aflati in opozitie, lupta pentru supravietuirea sa politica. Motiunea este un nou pas in privinta obiectivului pe termen lung al Presedintelui Traian Basescu, de a-si consolida puterea personala in defavoarea tuturor partidelor politice. (Nota HotNews.ro: urmeaza o trecere in revista a  primului mandat)

• Basescu a invatat din greselile lui. Totusi, nu sunt semne ca ar urma sa-si schimbe viziunea care, desi nu a fost niciodata formulata intr-o maniera exhaustiva, este destul de clara. Principalele ingrediente ale „proiectului Basescu” sunt: crearea unui sistem politic in care presedintele este singurul jucator important; reducerea rolului Parlamentului la cel de activator al puterilor prezidentiale; si inlocuirea vechilor oligarhi, conectati la fostul sistem comunist, cu oameni de afaceri bogati care se supun autoritatii sale.

• Urmatorii pasi. Masurile luate de Basescu dupa realegerea lui, in decembrie, indica faptul ca acest proiect este continuat in forta: Reforma constitutionala. Constitutia este general acceptata ca avand neajunsuri grave. Impartirea puterii intre cele doua camere ale parlamentului – Senatul si Camera Deputatilor – este inca neclara, in pofida unui amendament constitutional introdus in 2003. Solutia lui Basescu este abolirea totala a Senatului si reducerea numarului de locuri in Camera Deputatilor. Intr-un referendum desfasurat anul trecut, electoratul a aprobat propunerile presedintelui. Totusi, rezultatele referendumului nu sunt obligatorii; parlamentul trebuie, acum, sa aplice reforme constitutionale. Basescu incearca sa-l inlature pe Mircea Geoana ca presedinte al Senatului in speranta unei accelerari a proiectului sau, in pofida faptului ca cei mai multi parlamentari inca se impotrivesc propunerilor sale. (…)

• Divizarea opozitiei. In schimb, Basescu se concentreaza acum pe promovarea unor rupturi in randul oponentilor sai. Spre sfarsitul lunii trecute, un grup de senatori si deputati apartinand opozitiei PSD s-au declarat, brusc, independenti; ei sunt pe cale sa formeze o noua grupare, aparent de stanga, sub conducerea ministrului Apararii Gabriel Oprea, care a fost pregatit pentru acest rol de catre presedinte. Posibila inlaturare a lui Geoana, care a candidat impotriva lui Basescu in alegerile prezidentiale, are, de asemenea, drept scop sa determine noi rupturi in randurile opozitiei.

• Obiectivul lui Basescu este limpede: doreste sa obtina o majoritate de doua treimi in Parlament. Aceasta i-ar permite sa aduca amendamente Constitutiei tarii, sa slabeasca parlamentul si sa se asigure ca va continua sa exercite putere si dupa incheierea mandatului. Speculatia ca Basescu ar putea cauta sa inlature interdictia constitutionala prin care presedintii nu pot avea mai mult de doua mandate consecutive este, probabil, exagerata: el stie ca promovand un astfel de amendament ar provoca proteste zgomotoase. Totusi, Basescu este, probabil, atras de „modelul Putin” din Rusia: crearea unei miscari politice in fata careia toate celelalte sa paleasca si care sa il asigure ca va continua sa detina puterea din umbra.

• Perspective. Totusi, succesul este putin probabil: Volatilitate politica. Desi partidele de opozitie ale tarii sunt demoralizate, puterea ramane prea dispersata. Oponentii lui Basescu sunt, de asemenea, inventivi. Teodor Melescanu, un fost ministru de Externe si membru PSD, tocmai a anuntat ca doreste sa ocupe un post ramas liber la Curtea Constitutionala, care e numita de Parlament. Acesta este un semn ca jocurile constitutionale pe care le joaca Basescu pot fi jucate si impotriva lui.

• Probleme economice. In timp ce continua batalia politica, economia continua sa sufere. PIB-ul a scazut cu 7,1% in 2009, iar datoria publica este in crestere rapida: doar anul trecut a crescut cu 33,0%. Mai rau, cea mai mare parte a acestei datorii este pe termen scurt. (…) Cu toate acestea, datorii estimate la 30 miliarde de euro trebuie achitate pana la sfarsitul anului, iar golul anticipat nu poate fi acoperit fiscal. Drept urmare, este foarte probabil ca economia sa revina curand in prim-planul vietii politice din Romania.

• CONCLUZIE. In prezent, in discutiile de la Bucuresti atentia se indreapta spre sanatatea presedintelui. Se zvoneste ca ar fi bolnav. Acest lucru in sine este un indiciu cat de personalizata a devenit politica in Romania. Totusi, proiectul politic Basescu se va dovedi, probabil, efemer si, distragand atentia elitei de la provocarile economice majore, va intarzia si mai mult revenirea lenta a Romaniei la crestere.

Nota: Multumim reprezentantilor Oxford Analytica pentru textul pus la dispozitie, din care HotNews.ro a fost autorizat sa publice pasaje.

Comentariul HotNews.ro: Raportul OXAN surprinde esenta bataliei politice de la Bucuresti la inceputul celui de-al doilea mandat al presedintelui Basescu, prezinta mizele sale reale si le analizeaza, in mod corect, prin filtrul crizei economice. Analiza OXAN pare sa supraliciteze insa reputatia lui Traian Basescu de regizor total al vietii politice. „Basescu e in toate” reprezinta mai degraba un mit alimentat in special de opozitie, dar n-avem nici o dovada clara, vreun indiciu serios care sa probeze ca seful statului e direct implicat si in constituirea grupului independentilor, si in divizarea opozitiei, si in inlaturarea lui Mircea Geoana de la sefia Senatului.

Cel putin in cazul turbulentelor din opozitie, cele doua Congrese au dovedit ca luptele interne pentru putere sunt reale, nu artificiale, ca PSD si PNL se macina in interior in primul rand din cauza ambitiei personale a unor lideri sau din cauza diferentei de viziune: unii care vor la putere, altii spera sa reziste mai departe in opozitie. Aici, opozitia a reusit sa se divizeze singura, poate chiar peste asteptarile lui Traian Basescu. Evident ca seful statului sau PDL au incurajat si beneficiat din plin de miscarile centrifuge din PSD si PNL, dar ar fi absurd sa ne imaginam ca divizarea opozitiei este opera unui singur om.

Pentru Traian Basescu, cum corect sesizeaza OXAN, obiectivul cel mai important este construirea unei majoritati de doua treimi in Parlament pentru a-si putea impune reforma Constitutionala. Dar sugestia ca Traian Basescu urmeaza modelul Putin, care presupune ca seful statui vizeaza functia de premier dupa incheierea celui de-al doilea mandat la Cotroceni, pare iarasi un cliseu, repetat obsesiv de opozitie. In spatele cliseului gasim putine fapte care sa puna semnul egal intre Basescu si Putin.

Basescu sustine oficial ca nu va mai face politica dupa ce va pleca de la Cotroceni. La fel de adevarat este ca retragerea sa completa pare improbabila. Apetenta sa pentru functii executive este o certitudine, insa nu stim astazi daca Traian Basescu isi doreste cu adevarat sa exercite puterea la capatul celui de-al doilea mandat.

In ce priveste consolidarea puterii, Romania a ajuns intr-o situatie aparent fara iesire. Statul incepe sa devina nefunctional, administrativ si birocratic este supradimensionat, hipercentralizat si greoi, sistemul de justitie e aproape gripat si ineficient.

Blocajul mecanismelor institutionale este, in contextul crizei, o drama si pentru investitori dar si pentru viitorii someri rezultati din procesul de reforma. Prins in chinga unei Constitutii depasite, statul bate pasul pe loc. Or, reformele profunde trebuie sa treaca in mod fatal de Parlament iar Constitutia ar trebui sa revizuita radical, dincolo de simpla reducere a numarului de parlamentari si trecerea la unicameralism. Or, tot in mod fatal, fara o adeziune de doua treimi in Parlament, reforma constitutionala moare.

Din acest punct de vedere, intre proiectul lui Basescu si modelul Putin de autoritarism discretionar, de democratie dirijata, care presupune un control total asupra institutiilor fundamentale, inclusiv asupra justitiei, exista totusi diferente majore. Ca sa poata reforma ceva, Basescu are nevoie de realizarea unei mase critice favorabile in Parlament. Paradoxul e ca pe masura ce se realizeaza, demersul sau e subminat de comparatia cu „modelul Putin”.

Altfel spus, cu cat incearca sa fie mai reformist, cu atat pare mai dictator. In rest, e foarte posibil ca proiectul lui Basescu sa includa si scopurile identificate de OXAN in numar de trei: crearea unui sistem politic in care presedintele este singurul jucator important; reducerea rolului Parlamentului la cel de activator al puterilor prezidentiale; si inlocuirea vechilor oligarhi, conectati la fostul sistem comunist, cu oameni de afaceri bogati care se supun autoritatii sale. Vointa sa reformista si vointa sa de putere merg mana in mana.

Concluzia OXAN pare cat se poate de realista: planurile lui Basescu au mari sanse sa esueze, in contextul crizei economice si pe fondul unei majoritati politice instabile. Ea risca sa se amplifice iar guvernul risca o erodare rapida, pe o sustinere volatila in Parlament. Problemele economice ar putea ingropa temele politice, iar totul pare sa depinda acum de modul in care Guvernul Boc va gestiona criza economica.

In ansamblu, raportul Oxford prezinta premise corecte, dar exagereaza rolul lui Traian Basescu in manipularea vietii politice romanesti. Raportul asuma pozitiile subiective exprimate de opozitie, se bazeaza prea putin pe fapte, analiza fiind construita pe speculatii si insinuari iar comparatia cu modelul Putin pare lipsita de orice fundament.