Tactica si strategie in campania lui Crin Antonescu  

Crin Antonescu a oferit, joi, electoratului o mostra a cum ar fi trebuit sa arate in mod normal campania sa. Un atac direct, precis si bine calibrat la adresa principalului sau adversar: “Mircea Geoana, someaza Antonescu, trebuie sa ne spuna daca a solicitat sprijin din partea Moscovei, in campania electorala”. Desigur, acesta este tonul just, aceasta este pozitionarea corecta. Dar la cat de lipsiti de inspiratie au fost consilierii sai pana acum, nu ar mira ca foarte curand sa descoperim ca iesirea de ieri nu a fost decat o singulara intamplare fericita. Un accident conjunctural pe fundalul unui torent de greseli tactice inspirate de o colosala eroare strategica.

Antonescu, om politic deloc lipsit de talent, ar fi meritat, fara indoiala, o campanie mai buna. Incompetenta strategilor ce i-au desenat campania l-a privat nu numai de intrarea in turul doi dar si de satisfactia de a sti ca – fie si in infrangere- si-a jucat cartea cum trebuie. Fapt este insa ca Antonescu a fost dus in ring, asezat cu spatele la adversar si pus sa se lupte cu iluziile si umbrele. Sa explicam.

Eroarea fundamentala a fost una elementara. Cei ce l-au ghidat in teren au citit gresit natura arenei strategice in care urma sa opereze si prioritatile ce decurg din aceasta. Toate datele si toate interpretarile spuneau un lucru: Challenger-ul lui Traian Basescu este Mircea Geoana. Crin Antonescu este challenger-ul challenger-lui. Corolarul acestei observatii este aproape tautologic. Ca sa ajungi sa te lupti cu Numarul 1, trebuie sa treci de Numarul 2. Challenger-ul challenger-ului trebuie sa-l invinga intai pe Numarul 2. Abia apoi se va putea concentra pe batalia finala. Fiecare pod trebuie trecut la vremea sa. Fiecare tur are logica sa. Logica turului intai este diferita de logica turului doi.

Altfel spus, Antonescu a fost introdus in teren si setat sa se lupte direct cu Numarul 1, Traian Basescu. Asta in vreme ce problema sa prioritara era Numarul 2, Mircea Geoana. Daca lasi la o parte pasiunile personale si electorale si gandesti la rece, este o observatie jenant de simpla.

Dar ce a fost in mintea strategilor liberali este neclar. Este naiv sa crezi ca daca iti inchipui ca (si te porti ca si cum) vei juca finala, o vei si juca. Adica sa crezi ca simpla atitudine de viitor finalist care vocifereaza impotriva Numarului 1, va schimba dinamica electorala. Privind retrospectiv, impresia este ca strategii lui Antonescu au crezut in fantezia ca liberalul se prezinta pur si simplu publicului ca principalul adversar al lui Basescu si asta va fi suficient sa-l treaca in turul 2, fara niciun efort de dislocare a challenger-ului de facto, Geoana. Azi, cu o saptamana inainte primei runde, au ocazia sa-si reconsidere fanteziile.

Urmarea practica a fost ca tot efortul candidatului Antonescu a ajuns sa fie focalizat aiurea. Aceast lucru nu numai ca nu i-a facut rau Presedintelui dar l-a si ajutat, permitandu-i sa-si comaseze toti adversarii cu Geoana si sa-i puna pe toti, nediferentiat, sub un capac, la categoria “si altii”. Aparent paradoxal dar perfect logic, atacurile la unison la adresa lui Basescu venite de la Numarul 2 si Numarul 3, nu au facut decat sa consolideze pozitia challengerului de facto, Mircea Geoana. Putem vedea acum si mai bine cum se coreleaza aceasta interpretare cu toata povestea cu alinierea in spatele lui Iohannis.

Rezultatul final a fost materializarea scenariului optim dorit de Presedinte: anume de a-l aduce in turul doi pe Geoana, un candidat mult mai confortabil pentru el decat ar fi fost Antonescu. Culmea este ca acum mai bine de doua luni Alina Mungiu-Pippidi a si explicat, intr-un comentariu scurt, aceasta logica, subliniind problema comasarii tuturor challenger-ilor sub o umbrela usor de contracarat de Traian Basescu.

Una peste alta, apare evident ca strategia lui Antonescu pentru turul intai trebuia sa fie una de diferentiere iar eforturile sale trebuiau sa fie in proportie de 70% orientate catre Numarul 2 si doar in proportie de 30% catre restul (inclusiv Numarul 1). Mai mult, pornind de la adagiul “adversarul adversarului meu este aliatul meu”, liberalul trebuia sa speculeze toate atacurile pe care Numarul 1 le executa asupra Numarului 2 si apoi sa se pozitioneze in vederea exploatarii lor si a erodarii acestuia din urma. (Adica exact ceea ce face acum Basescu vis-a-vis de atacul lui Antonescu la Geoana privind vizita in Rusia).

In concluzie, strategii lui Antonescu au uitat un lucru elementar: anume ca jocul electoral are doi pasi. Ca sa poti sa joci pasul doi, trebuie sa treci de pasul unu. Prin urmare, si-au pus omul sa joace o sceneta a turului doi cand el se afla in plina piesa a turului intai. Dupa toate calculele, adevaratul obiectiv al candidatului liberal trebuia insa sa fie dizlocarea lui Geoana din pozitia de Numar 2. N-a facut-o. Evident ca atacurile lui Antonescu la adresa social democratului ar fi facut ca Basescu sa intre probabil si mai usor in turul doi. Dar pana la urma, care ar fi fost problema? Acum Basescu intra oricum, iar Antonescu nu. E mai bine asa?

Putem continua explicitarea cazului ad nauseam. Dar lucrurile sunt deja clare. Avem in fata toate datele unui esec strategic de proportii epice. Un studiu de caz demn sa intre in manuale. Ar mai fi ceva de spus? Poate doar trei lucruri.

Primul este o intrebare: Mai poate echipa lui Antonescu sa recupereze? Teoretic – da. Practic – improbabil. Nu numai ca ar trebui sa recalibreze din mers masinaria de campanie dar ar avea nevoie de o schimbare de conjunctura in mediul electoral – ori aceasta din urma depinde de factori ce in mod normal nu stau in controlul unui staff de campanie, oricat de bun ar fi el.

Al doilea este o certitudine: Indiferent de rezultatul final, strategii lui Antonescu intra in istorie. Daca trec de turul intai, pentru ca vor fi instrumentul unui miracol divin. Daca nu, pentru ca vor oferi generatiilor viitoare un exceptional studiu de caz in incompetenta electorala.

Al treilea este un mister: Cum a putut o persoana inteligenta precum Antonescu sa accepte o strategie atat de evident absurda? Vorbim aici de incompetenta consilierilor? Vorbim de un caz de sabotaj venit din interiorul campaniei? Exista si o a treia alternativa: Daca de fapt campania sa nu este decat un flanc al unui front mai larg ce are in spate un stat major avand in control si campania lui Mircea Geoana? Acceptand aceasta ipoteza indrazneata, intrebarea devine: a fost o idée buna aceasta segmentare pe doua flancuri care iata, ii ofera lui Traian Basescu exact challenger-ul pe care si l-a dorit pentru turul doi?

O nota finala: Este anticipabil ca la citirea unor analize precum cea de mai sus, reactia instinctiva a tinerilor penelisti insarcinati cu “operatiunile in spatial virtual” sa fie aceea de a ataca mesagerul. Este naiv si neproductiv. Eu unul il simpatizez pe d-l Antonescu (cred ca ne si cunoastem personal) si regret ca nu a fost ajutat sa-si joace cartea cum trebuie. Dar nu mesagerul ci mesajul conteaza. Iar mesajul este simplu: Ca Antonescu sa joace in turul doi, trebuie sa treaca de turul intai. Punct. Iar acest obiectiv nu va fi atins decat printr-o schimbare radicala de strategie. Avand loc in ceasul al doisprezecelea, aceasta reasezare strategica se cere, evident, dublata de post si rugaciune.