Interviu cu un mester hartier: “Sper ca maculatura va pieri!”

Ne insoteste peste tot: la toaleta, la masa, cand invatam si cand ne casatorim. E atat de prezenta incat nici nu o mai observam. Dar undeva, intr-un subsol, Razvan Supuran si-a dedicat viata hartiei. In atelierul lui hartia infloreste, se spala sau se sculpteaza. Va muri sau va continua hartia sa traiasca? Raspunsul la aceasta intrebare si povestea ultimului mester hartier al Bucurestilor, in interviul Hotview.

Vlad Mixich: Razvan, am vazut ca ai imbracat in intregime in hartie cabina de proiectie de la Muzeul Taranului Roman. Ce ti-a venit?

Razvan Supuran: Cabina e un obiect care era deja prezent in interiorul curtii interioare a Muzeului Taranului Roman. Era un obiect pe de o parte prost facut, dar cu o utilitate extraordinara, adicatelea din el efectiv se proiecteaza filme. Prost facut in sensul ca erau 6 cartoane puse cap la cap si rezulta un cub din care, printr-o ferestruica, iesea filmul.

Dar urat. Al naibii de urat. Am construit un gand despre cubul asta. L-am tot socotit si mi-am dat seama ca pot sa incerc pe el o tehnica anume: turnarea hartiei pe un volum. Asta e o reteta de hartie pe care pur si simplu am nascocit-o. Am folosit 50 kg de rasina de brad culeasa de moti, direct de pe copacii de sub muntele Valcan.

HARTIA E FOARTE GENEROASA!

V.M.: Deci hartia se face dupa reteta ca si mancarea?

Razvan Supuran: Exact. Orice hartie se compune printr-o reteta care este gandita catre cea mai buna folosinta posibila. Adica, daca vrem o hartie pentru scris atunci avem nevoie de o suprafata lucioasa, putin absorbanta, daca vrem hartie pentru impachetat trebuie sa fie dura, aditivata. Toate aceste tipuri de hartii sunt tipuri de retete: amestecarea celulozei cu niste ingrediente care sa-i ofere hartiei calitatile necesare.

– S-a nascut in 1977 la Brad, in judetul Hunedoara. A inceput sa munceasca inca din adolescenta, in agricultura. In 2003 a absolvit Facultatea de Filozofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

– Intre 1999 si 2004 a lucrat ca jurnalist, meserie la care a renuntat pentru a deveni hartier. Razvan Supuran este initiatorul proiectului “Atelierul de Carte” de la Muzeul Taranului Roman, in care sunt organizate cursuri de hartie manuala, legatorie si tipar manual.

– Razvan experimenteaza tehnici de instalatie si colaj intre hartia manuala si alte materiale. Definitiveaza retete originale pentru mulaj, turnare si sculptura in hartie. Hartia manuala fabricata de Razvan este integrata in sala “Hrana” a proiectului Horia Bernea de la MTR.

– A publicat poezie si proza in mai multe volume colective. In prezent, este in curs de aparitie, la editura MTR, volumul colectiv “Cicatricea”.

Carte de vizita Razvan Supuran

Rasina ofera hartiei duritate si rezistenta foarte mare la umiditate si vant, lipirea foarte buna de suprafata cabinei si in plus o nuanta anume. Pentru ca rasina nu e incolora, ci are o stralucire. Cand bate soarele pe cabina, aceasta prinde o stralucire sidefie venita de la rasina.

V.M.: Cum ai descoperit reteta asta?

Razvan Supuran: Din erorile inerente unui proces apar uneori lucruri frumoase. Mi-am dat seama ca hartia poate fi folosita in volum, nu doar plan. Noi percem hartia doar ca suport pentru transmiterea informatiei. Asta face parte din dezvoltarea unui limbaj pe care incerc sa-l donez hartiei.

Daca stam sa intelegem hartia simplu, istoriceste, vedem ca s-au parcurs trei perioade: in etapa pre-industriala hartia se facea din deseuri textile si apoi din vegetale, in etapa industriala au inceput sa se taie copacii si sa se prelucreze o materie bruta cantitativ, pentru eficienta.

Cea de-a treia etapa este definita de aparitia Internetului. Din acest moment hartia nu mai este o necesitate ca suport de transmitere a informatiei. Si atunci putem anticipa un eveniment pe care l-am putea numi moartea hartiei din punct de vedere al suportului de transmitere al informatiei.

V.M.: Te sperie posibilitatea aceasta a disparitiei hartiei?

Razvan Supuran: In prezent cei care efectiv folosesc hartia ca depozit de date, fie ca e vorba de o contabilitate sau de un text literar, sunt o mana de oameni. Functionarii, administratorii, acei multi care manipuleaza hartia nu fac altceva decat sa o duca dintr-un loc in altul.

Ei nu stau sa citeasca sau sa inteleaga sau sa recreeze de pe ea lucrurile pe care hartia le transporta. Si aceasta bucata mare sper sa piara. Avem internetul pentru transmiterea informatiei. Asta nu inseamna ca vreau sa moara cartea sau sa dispara bibliotecile. Ci strict in sensul maculaturii.

Razvan Hartier Foto: HotNews.ro

V.M.: Si atunci ce vom face cu hartia?

Razvan Supuran: Poate ca hartia moare, dar am putea incerca sa facem altceva cu ea, sau din ea. Poate deveni hartie-obiect, poate deveni obiect in sine. Nu mai e musai sa fie planeitate ci poate fi gandita in volume. Asa cum se poate vedea pe cabina si asa cum se poate vedea pe aici, prin atelier, unde sunt diverse incercari de turnaturi si chiar de sculptura in hartie. Hartia e foarte generoasa pentru ca poate avea foarte multe texturi. Uite aici e un buchet de ghiocei din hartie, facut de cine stie cine, aici in atelier.

CARE ESTE ADEVARATA CULOARE A HARTIEI?

V.M.: Vad ca fumezi tigari “Plugarul”…

Razvan Supuran: E “Carpati”-ul moldovenilor. Sunt foarte bune, sunt aduse din Republica Moldova. Au un tutun foarte bun moldovenii, foarte gustos, nu sunt bagate multe chimicale in el.

V.M.: Care e reteta din care se face foita tigarilor “Plugarul”?

Razvan Supuran: Sunt facute aproape la fel ca si hartia pentru carte, doar ca tipul de presare este diferit. Daca te vei uita in contralumina la o foita de tigara ai sa vezi niste dungi paralele. Acelea sunt date din presarea cu un anume cilindru care are niste denivelari. Aceste diferente de presiune asigura o rezistenta crescuta la rupere. Fiind presate foarte tare, cantitatea de celuloza e condensata foarte mult. Celuloza este aproape curata, deci arde foarte bine si e si rezistenta.

V.M.: Celuloza curata e cea mai buna pentru hartie?

Razvan Supuran: Din punctul de vedere al mestesugului hartierului nu e un lucru bun sa fie celuloza curata. Celuloza curata este sugativa, se rupe foarte usor, se umezeste foarte, e foarte absorbanta, nu poti scrie pe ea. Pentru a obtine alte tipuri de hartii, hartierul trebuie sa compuna retete. Compozitia retetelor, pe structura materialitatii date de celuloza, asigura diferite posibilitati de folosinta.

Albitorii folositi pentru ca hartia sa iasa alba sunt teribili de toxici

Razvan Supuran

V.M.: Ce culoare are hartia?

Razvan Supuran: Celuloza in sine are culoarea lemnului. Hartia bruta este bej, ca lemnul. Asta e si in functie de tipul de materie prima folosita pentru ca si copacii, intre ei, sunt diferiti ca nuante. Apoi poate fi facuta hartie si din alte vegetale, pentru ca orice vegetal contine celuloza. Celuloza este sistemul osos al vegetalului. Dar albitorii folositi pentru ca hartia sa iasa alba sunt teribili de toxici, de contra naturii.

“AM TRAIT MANCAND PAINE USCATA. LA PROPRIU”

V.M.: Care e cea mai buna hartie pe care ai avut-o in mana?

Razvan Supuran: Din pacate putine hartii manuale mi-au trecut prin mana. In Romania sunt foarte putine locuri in care se mai face hartie manuala. La inceputul acestui an, un batran pictor a intrat la mine in atelier si mi-a spus ca a aflat de hartia de aici de la diversi oameni, care i-au spus ca ar putea sa gaseasca ceea ce cauta in acest atelier. El cauta o hartie pe care o vazuse cu 20 de ani in urma, intr-o expozitie la New York.

Era o expozitie cu gravuri renascentiste, inclusiv Michelangelo. Lui i-a ramas in cap acea hartie pe care erau facute gravurile. Era o hartie gri, mi-a descris-o. Doua ore mi-a povestit doar despre hartie, nu despre gravuri, si a raspuns intrebarilor pe care i le puneam ca sa pot deduce ce reteta s-a folosit pentru hartia aceea. Era o hartie gri, foarte fina, cu o suprafata foarte neteda. Asa simplu mi-a povestit hartia asta. Tot intrebandu-l am reusit sa deduc o reteta pe care nu o stiam. Am pus cenusa de foc, strecurata, in hartia cu pricina.

Mi-am dat seama ca cenusa ii ofera acea delicatete si rezistenta in timp, pentru ca cenusa este un conservant foarte bun pentru hartie. Asa am compus hartia care pana la urma a devenit o expozitie, la sala Dalles, a acestui pictor. Asta e cea mai buna hartie care mi-a trecut prin mana…

V.M.: Pare fascinant sa reusesti asa ceva… Unde ai invatat asta?

Razvan Supuran: A fost norocul meu. Eu nu stiam sa fac hartie cand m-am apucat de mestesugul asta. Am vazut in atelierul unui prieten de la Cluj cum se face hartie. El este cel mai bun hartier occidental in viata: Laci Mathias. Am lucrat cu el doar doua luni. Stateam la presa ca sa se scurga hartia sa poata fi pusa la uscat si, inerent, am vazut si alte lucruri. Dar nu am apucat la Laci sa invat sa fac hartie.

Am inceput in balconul garsonierei mele, mi-am construit o sita si o cadita si am inceput sa fac hartie

Razvan Supuran

Cand am inceput, in Bucuresti, efectiv sa fac hartie aveam niste premise: stiam ca imi trebuie celuloza, cateva site, sa gasesc o modalitate de presare si sa o usuc cumva. Cam atat stiam. Am inceput in balconul garsonierei mele, mi-am construit o sita si o cadita si am inceput sa fac hartie. Din balcon am ajuns in mai multe subsoluri si am inceput sa-mi construiesc atelierul…

V.M.: Cu gandul sa ce?

Razvan Supuran: Cu gandul sa fac lucruri pe care incepusem sa le visez vazand cum se face hartia.

V.M.: Era un gest romantic?

Razvan Supuran: Nu. Era un gest de revolta fata de lucrurile la care decisesem sa renunt (Razvan a fost jurnalist la MediaPro) si fata de… Cum sa-i spun ca sa nu sune deja romantic? Sistemul asta in care traim si in care mai degraba ne vindem decat sa vindem ceva. Mai degraba suntem ganditi decat gandim, cum spunea Claude Karnoouh. Si a inceput reconstructia unui vis, nascut de nicaieri.

V.M.: Se poate trai ca hartier in Romania?

Razvan Supuran: Trei ani am facut hartie fara sa vand nimic. Am trait mancand paine uscata, la propriu, si fumand chistoace. Fara gluma. N-am vandut nici macar o bucata de hartie. In clipa in care am stiut ca hartia mea e buna, m-am dus cu ea in diverse locuri: “uite domnule, fac asta! Vrei?”. Facand asta si aratand, lumea a aflat si asa au inceput sa apara comenzile care imi permit sa traiesc linistit si sa pot face hartie mai departe.

Hartie manuala facuta de Razvan Supuran Foto: HotNews.ro

V.M.: Care e diferenta dintre hartia manuala si cea industriala?

Razvan Supuran: In primul rand, hartia manuala are un anume tip de textura care nu poate fi nici macar imitata de hartia industriala. Hartia manuala are neregularitati care nu pot fi obtinute industrial. Hartia manuala este mult mai buna decat cea industriala pentru anumite folosinte. De exemplu hartia pentru gravura.

Pentru ca hartia manuala potenteaza prin aspectul ei imaginea gravurii. Mai mult, in hartia manuala se pot insera lucruri: de la petale pana la nisip. O bucata de hartie A4 facuta cu nisip are un kilogram. Sunt feluri de a fi ale hartiei care sunt generate de intentia de facere. Niciodata intr-o fabrica de hartie nu te vei gandi la ce urmeaza sa fie folosita hartia pe care o fabrici.

HARTIERUL NU ESTE UN UCIGAS DE COPACI

V.M.: Cine sunt clientii tai?

Razvan Supuran: Exista niste nise din categorii foarte diferite. Firme care fac invitatii mai speciale, diplome, felicitari, pana la pictori sau gravori. De la editori de carte care uneori vor sa aiba o carte obiect pana la oameni care vor sa scrie o scrisoare, una, care sa fie pe o hartie dedicata intentiei lor de a scrie.

V.M.: Ce faci tu e o arta sau un mestesug?

Razvan Supuran: Mestesug. Sigur. Facatorul de hartie, hartierul… nici nu exista numele acestea. Astea sunt aproape metafore. Nu exista nici o breasla a hartierilor pentru ca de-a lungul timpului au fost foarte putini si sunt din ce in ce mai putini. Nu e vorba aici de o boema a faurarului. Din pacate, atat de putin este cunoscut acest mestesug, incat in zona indivizilor cu aplecare intelectuala se pot naste reactii de genul “boemei”.

Nu exista nici o breasla a hartierilor pentru ca de-a lungul timpului au fost foarte putini si sunt din ce in ce mai putin

Razvan Supuran

V.M.: Daca ai avea o fiica de maritat cu cine ai marita-o: cu un hartier sau cu un avocat?

Razvan Supuran: Daca fata mea ar fi tot hartier atunci i-as spune sa se duca cu avocatul… (rade in barba). De fapt nu asta-i raspunsul. Nu ocolesc raspunsul direct ci vreau sa-l imbrac intr-o poveste care s-a intamplat tot in atelier. La sfarsitul anului trecut, la usa mi-a batut o fata. Ne stiam din vedere. Stia despre mine ca fac hartie.

Mi-a spus simplu: “Razvan am renuntat la alte lucruri. Ma inveti sa fac hartie?”. Sigur, i-am spus. Uite aici, stam, muncim cot la cot, doar ca trebuie sa fii consecvent, atat. Dureaza ani de zile sa inveti, sa ti se formeze manualitati, deprinderi. Si a zis: “e bine”. Ea este fata cu care o sa fie o fata a mea. In acest moment, daca ea ar spune “m-as duce cu un avocat mai degraba decat sa raman cu un hartier”, as intelege un singur lucru: ca dupa un timp petrecut in atelier a ajuns sa stie clar daca vrea sau nu sa faca asa ceva. Asadar, fiica mea isi va da raspunsul singura.

V.M.: Care este hartia pe care ai fabricat-o si de care esti cel mai mandru?

Razvan Supuran: Este si prima hartie pe care am descoperit-o din intamplare. O hartie pe care mi-o ceruse un prieten ca sa-si faca bilete de intrare la un concert pe care-l organiza. Isi dorea hartie manuala, foarte dura, cu pete rosii dar necolorata. Puteam sa fac o hartie alba si sa o colorez dar asta ar fi fost un compromis, nu ar mai fi fost facere in sine.

Am cautat vreo luna tipuri de retete, de coloranti, de elemente pe care sa le inserez in hartie, pana cand am varsat din greseala o anume vopsea in amalgamul pe care-l pregateam pentru incercarile astea. Prin uleiul pe care-l continea s-a coagulat in pete pe hartie si tot astfel a devenit si foarte dura. Iata cum a iesit facatura. Mai are ceva special aceasta hartie: ea se poate spala. E o hartie lavabila.

V.M.: Nu-mi vine sa cred…

Razvan Supuran: E la propriu o hartie pe care poti sa desenezi ceva si cade mancarea pe hartie si o pateaza si atunci poti sa o speli. Dupa aceea ramane curata si o poti folosi din nou.

V.M.: Exista niste retete secrete de hartie pe care le pazesti cu strasnicie?

Razvan Supuran: Sunt deschis catre oricine vrea sa faca hartie. De aceea si tin, la Muzeul Taranului Roman, ateliere de facut hartie la care au venit, pana acum, peste o mie de oameni sa invete sa faca hartie. Totusi este un pic emfatic spus asa: nu devii efectiv hartier venind la atelierul asta, dar inveti tehnicile de baza si vei putea face hartie manuala acasa, in cea mai simpla forma a ei.

Si de acolo depinde doar de tine sa inveti sa faci hartie. Din multimea asta de oameni au fost unii care au venit dupa o luna, doua, cu hartii facute de ei si despre care a trebuit sa-i intreb: cum ai gasit reteta asta? Invata-ma, e randul tau sa ma inveti. E un mestesug pe care il dau mai departe.

V.M.: Razvan, tu ca hartier nu esti un ucigas de copaci?

Razvan Supuran: Nuuu. Pentru ca folosesc foarte putina hartie facuta din celuloza industriala. In perioada asta hartia se face din trei surse de materii prime: celuloza industriala, deseul de hartie si celuloza facuta manual. In afara de celuloza industriala, celelalte doua nu sunt ucigatoare, sunt normale, sunt firesti. Materia mea prima sunt deseurile de hartie. Caci noi producem cumplit de multe deseuri de hartie. Din o mie de tone de hartie produsa zilnic, 60% se arunca, se transforma in deseu.

V.M.: Vad ca ai aici un Oracol…

Razvan Supuran: Da, l-am facut pentru un eveniment si i-am rugat pe toti cei care au trecut pe la taraba mea sa-l completeze.

V.M.: Tu ai raspuns la intrebarile din Oracol?

Razvan Supuran: Mmm…nu, n-am apucat.

V.M.: Sa te intreb atunci: ce este tiparul?

Razvan Supuran: E una dintre cele mai bune intrebari. Tiparul in sine nu e altceva decat punerea in forme date a unor lucruri. Tiparul este ceea ce m-a facut pe mine sa pot completa oracolul acesta.

V.M.: Hartia ce este?

Razvan Supuran: Cred ca e cel mai bun sandvici facut din ganduri.

Hirtia e cel mai bun sandvici facut din gandur

Razvan Supuran

V.M.: Cartea ce este?

Razvan Supuran: Cartea? E camara pe care o avem pentru iernile grele cand nu ne mai ajunge doar un sandvici.

V.M.: Si prima intrebare din Oracolul tau: cine esti tu?

Razvan Supuran: Eu sunt Razvan hartier.