Exchange cu bodyguard. Cum sa iei teapa la schimb valutar, pazit de lege

Abia aterizat in tara si lacom de multdoritul concediu, totul pare roz, te inmoaie caldura verii de acasa. O ciorba de burta si o bere, iti sopteste stomacul. Dai fuga la primul oficiu de schimb valutar din preajma, sa schimbi ceva euro. Referinta euro/ron e beton, peste 4,21. Cu 8 banuti mai mult ca la banca. Dupa ce-ti numeri ronii primiti la schimb, iti trece cheful de bere, caci tocmai realizezi ca ai luat prima teapa de concediu in Romania.

Cum vine treaba la Arad, la Exchange-ul de la nr. 24, de pe bulevardul central rebotezat Revolutiei, dupa cotitura istorica din 89: pe panoul stradal e afisat cursul de referinta valabil pentru vanzare si cumparare de valute, al BNR. Sub neutrala inscriptie EXCHANGE sunt afisate alte cursuri, cel de cumparare pe „la genunchi”, mult sub nivelul privirii orizontale a clientului.

Intrebi angajata oficiului de schimb daca cursul de schimb corespunde si comisionul e 0%, ti se raspunde afirmativ. Dai banii si actul de identitate, ti se returneaza ultimul insotit de un formular de accept, varat pe jumatate in cutia rulanta de sub geamul chichinetei unde are loc tranzactia. Foarte interesant: cutia nu ruleaza complet, ci prinde jumatate din formular dupa geam, parvenindu-ti doar jumatatea cu semnatura.

Incerci sa o tragi afara, nu se misca decat cu greutate, risti sa o rupi. Iti activezi buna credinta, caci doar esti intr-o tara civilizata, europeana, si esti obisnuit sa te increzi in informatia confirmata de functionarul unei institutii acreditate bancar. Fals! La Exchange-ul de pe Revolutiei din Arad se aplica zicala „daca semnezi, sa nu te miri”. Ai semnat formularul intepenit pe jumatate in cutie, necitindu-i tot continutul, ti-ai semnat propria delapidare.

La 200 de euro schimbati la un curs EXCHANGE de 3,47, casa de schimb marcheaza 35 de euro in plus. Clientul, tot atatia in minus. Poti sa rogi frumos sau batand cu pumnul in tejghea anularea buletinului de schimb si restituirea banilor platiti, tot aia e. Functionara e neclintita. Acceptul de schimb valutar e irevocabil desi, in orice tara civilizata o tranzactie bancara sau comerciala prevede un termen legal, indeobste 2 saptamani, de revenire asupra ei.

Vrei sa vorbesti cu seful. „Unde sa vorbiti cu el, in Bulgaria?” vine replica. Ti se mai arata cu degetul, spre documentare, o droaie de hartiute prinse pe peretele unui spatiu de 1 metru patrat, in care abia stai in picioare lejer, daramite sa mai faci lecturi scrise cu minuscule. Ti se mai spune pe un ton ratoit ca daca nu-ti convine, sa suni la Protectia Consumatorului sau sa faci reclamatie la Politie.

Bodyguarzii vegheaza

Incep sa am vaga banuiala ca in comportamentul profesional al angajatei firmei S.C. Comtours Exchange S.R.L. cu capital social 200 de roni si sediul in Timisoara B-dul Take Ionescu exista lacune. Sa fie insa doar lipsuri la nivel de angajata? Prin cap imi trec alte cuvinte, mai dure: „japca”, bataie de joc”, inselaciune organizata”. Nu le dau glas, caci oricum n-am timp. Vociferarile de la tejghea au atras in discutie cei doi agenti de paza (la banci e indeobste unul singur!) si o multime de curiosi de scandal.

Scandal in sine n-are loc, caci bodyguarzii vegheaza. Insa, se pornesc discutii cu lumea: doua doamne au patit-o si ele, cu sume mai mici. In Arad, presa a scris si de „mari pagubiti”: Maura Ianos a sesizat Politia si Oficiul Judeţean al Protectiei Consumatorilor la sfarsitul lunii aprilie. „Femeia a apelat la serviciile unei case de schimb valutar din centrul orasului ca sa schimbe 7.350 de euro in lei. A purtat discutii cu vanzatoarea, au convenit de comun acord ce suma trebuie sa primeasca, dupa care i s-a dat cu 6.000 lei mai puţin decat era stabilit“ scrie adevarul.ro din 28 aprilie 2009. Aceeasi publicatie afirma ca „Inspectorii Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului sustin ca numarul persoanelor inselate la casele de schimb valutar este in continua crestere“.

Alta persoana inselata, la sfarsitul anului trecut, „a primit cu aproape 3.000 de lei mai putin decat se astepta, de la o casa de schimb valutar. Clienta a lesinat, iar trecatorii curiosi au facut scandal la usa casei de schimb valutar. Aradeanca avea 3.000 de euro, pe care spera sa primeasca in schimb aproape 12.000 de lei. Cand s-a vazut in mana cu doar 9.000 de lei, femeia a lesinat. Casiera s-a scuzat, explicand că a facut schimbul la cotatia valabila pentru cecurile de calatorie“ scrie Gazeta de Sud din 15 octombrie 2008.

Reclamatiile depuse la Oficiul Pentru Protectia Consumatorului (OPC) sunt cu miile. Cate dintre ele au fost solutionate in favoarea clientului, e greu de spus. Caracatita schimbului valutar gen „alba-neagra“, din Romania, pare a avea sute de capete, care cresc pe masura ce unele se taie. Afacerea are iz de inselatorie organizata. Cu complicitate institutionala?

Televiziunea romana anunta saptamana asta, sub un titlu „victorios“, ca „ Nu vom mai vedea de acum inainte oameni care plang in hohote in fata caselor de schimb valutar sau pe care ii ia salvarea de acolo pentru ca i-au lasat puterile“ PRO TV citeaza promisiunea celor de la Protectia Consumatorului, care au lucrat la noi reguli ce intra in vigoare marti. Inspectorii vor sa vada comisionul inclus in curs si panouri exterioare de o singura culoare in toata tara cu litere sau cifre suficient de mari“.

Se pare ca a inceput frectia de vara la piciorul de lemn, cu „operatii estetice“, in locul unor masuri legislative radicale. „In cursul lunii aprilie 2009, comisarii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor au verificat 426 de operatori economici, care efectuau operatiuni de schimb valutar, constatandu-se abateri privind informarea corecta, completa si precisa a consumatorilor la 378 dintre acestia. Astfel, au fost aplicate 171 avertismente, iar incalcarile grave ale legislatiei au fost sanctionate cu 207 amenzi contraventionale, in valoare de 734.600 lei. La 76 dintre operatorii economici controlati s-a dispus masura opririi temporare a prestarii serviciului pana la remedierea deficientelor“, comunica ANPC in 26 mai.

Practici paguboase

Ei si? La masuri noi, tot noi, cu tertipuri si mai noi. Gazeta de Cluj demasca inca din 2006, practicile paguboase pentru client ale doua retele de schimb: SC Saralex SRL, cu sediul in Bucuresti si SC Exchange Group SRL, cu sediul in Timisoara. „Filipov Todor Filov, administratorul SC Exchange Group SRL, cu sediul in Timisoara, pe strada Paul Chinezu nr. 7, apt. 1, a fost contactat de catre reporterii Gazetei de Oradea” la momentul anchetei de presa citate. Si Observatorul aradean (Felicia R. Gheorghe) scria in 2005, despre firma numita: „Cu mare greutate am aflat ca patronul este un bulgar, Filipov, care a dat si da in continuare tepe de acest gen celor care schimba valuta in firmele sale. (Ultima reclamatie vizeaza o suma imensa in euro, schimbata fara ca persoana sa stie de comision!)“. Sa fie acelasi patron din Bulgaria, pe care nu l-a putut chema la telefon angajata casei de schimb Comtours Exchange srl, cu patania din 7 iulie a.c.?

Despre Saralex, Buna Ziua Ardeal scria, preluat de Hotnews ca „Alexandru Podgoreanu, patronul unui lant de case de schimb valutar, a incercat de mai multe ori sa faca presiuni asupra OJPC Cluj. De la “ungerea buzunarelor” si pana la intimidarea cu avocati si cu numele de familie pe care il poarta, patronul Saralex Grup a incercat toate variantele de persuasiune pentru a-si pastra in activitate firma atat de profitabila”.

In 10 ianuarie 2009, forumista „blue“ scrie pe net: „Acum un an un prieten imi povestea cum a fost inselat de Saralex, casa de schimb valutar. Azi, 10 ianuarie 2009 am fost eu inselata cu 400 lei de aceeasi firma, la alta casa de schimb valutar. Daca intr-un an de zile nu s-a intamplat nimic cu aceasta firma si inca exista tipul acesta de tepe “legale” inseamna ca toate impozitele pe care le platesc statului sunt doar pentru a putea beneficia de aroganta celor care fac legi. Somn usor, Saralex va vegheaza somnul!“

Matricea inselatoriei bazate pe neatentia si buna credinta a clientului a inspirat, de cativa ani incoace, o serie de case de schimb valutar, peste tot in tara. Desi orasele de frontiera sunt mai afectate, fenomenul are raspandire nationala. Autoritatile locale, politia si Protectia Consumatorului au mainile legate, in fata evidentei: in primul rand, toate aceste firme au autorizatii de efectuare de tranzactii cu bani, in speta de convertire a valutelor, emise de Banca Nationala a Romaniei. In Germania, aceste autorizatii se emit exclusiv institutiilor bancare. In al doilea rand, se pare ca legea care reglementeaza schimbul valutar, cu toate operatiile sale estetice, are lacune.

Un fenomen la nivel national

Despre acestea, am stat de vorba saptamana trecuta cu consilierul presedintelui Consiliului Judetean Arad, Teofil Gradinaru. „Lucrurile sunt clare: fenomenul exista la nivel national. La Arad el e mai pregnant,deoarece Aradul e un oras de frontiera, cu un aflux mai mare de cetateni straini. Fiecare cetatean strain care intra printr-una dintre cele 3-4 porti de intrare dinspre Uniunea Europeana, incearca sa aiba si moneda tarii respective. Din moment ce chiriile sunt mari si casele de schimb exista, inseamna ca ele au, din punct de vedere economic, un beneficiu. Din pacate, acest beneficiu este pe seama cetateanului simplu, care dincolo de diferenta de pret intre cumpararea si vanzarea de valuta, este inselat de anumite afisaje cu acoperire legala, dar care produc gauri in buzunarul sau. Am putea sa-i spunem chiar inselatorie legalizata, din moment ce exista permisivitatea legii ca omul de rand, cand vine sa schimbe valuta, sa plece cu mult mai putini bani decat crede ca merita sa primeasca in functie de cursul valutar dat de BNR, respectiv de piata. Exista o obisnuinta a celor care practica cursuri de schimb diferentiate, de a-si angaja firme de paza, tocmai pentru a preintampina scandalurile ulterioare. Practic, prin angajarea preventiva a unei firme de paza, firmele stiu ca se afla la limita legalitatii“.

„Suferim la nivel de lege, in ce priveste schimbul valutar“ continua consilierul CJ Arad. „Singura modificare prin care s-a incercat sa se aduca o solutionare a acestor inselatorii a fost ca beneficiarul sa primeasca un formular prin care el este de acord sa faca schimbul valutar in conditiile oferite de firma. Din pacate, unii cetateni nu citesc cu atentie acel formular cu specificatia ratei de schimb mult mai mici. Aceasta e scrisa marunt, intr-un mod care e trecut cu vederea. Aceste inselatorii cu iz legal se petrec pentru ca angajatii caselor de schimb valutar, obligate sa emita acest formular, o fac in asemenea mod incat profita de naivitatea, lipsa de vigilenta si, uneori, graba celui care schimba valuta.

Solutia ar fi ca aceste tertipuri sa fie interzise prin lege si cred ca alesii nostri sa aiba un proiect de lege prin care sa se interzica acesta inselatorie. Protectia Consumatorului clacheaza in fata legii. Lipseste reactia legiuitorului. Presiunea oamenilor inselati exista, insa nu e constanta. Majoritatea lor clameaza doar doua-trei zile, apoi se impaca cu ideea. Daca ar fi un efort sustinut asupra parlamentarilor, cred ca acest lucru ar putea fi schimbat..

Au fost cazuri mediatizate la nivelul televiziunii centrale care s-au lasat cu scandaluri, vatamari corporale, proese. Din pacate, legea permite, in absenta unor specificatii exacte, sa se petreaca astfel de inselatorii: afisajul unui curs valutar care se refera la cecuri de calatorie, si care nu se aplica atunci cand cetateanul schimba bani lichizi, si cea de-a doua, practicata la sume, unde apare un curs valutar uniform valabil si pentru cecuri de calatorie si pentru bani lichizi, doar cu litere mici se specifica: acest curs valutar se aplica la sume de schimb ce depasesc,de regula, 20.000 de euro. Din pacate, aceste inselatorii dau masura modului inventiv prin care romanul reuseste sa supravietuiasca“ conchide Gradinaru.

Ieri s-a facut public „Ordinul ANPC nr. 448/01.07.2009 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara activitati de schimb valutar“ si care prevede in anexa „modelul panoului unic“ de afisaj al cursurilor de schimb. Mi-e greu sa cred ca aceasta initiativa, in sine laudabila, va pune capat inventivitatii unor snapani.