Cronica de film: „Repo! Opera genetica”

Regizat de autorul a trei „Saw”-uri, Darren Lynn Bousman, opera rock „Repo” ajunge vineri pe ecranele romanesti, avand agatate de coada cronici preponderent negative si combinatia inedita de Paris Hilton, Sarah Brightman si maruntaie scoase cu mana. Faptul ca e interzis spectatorilor sub 18 ani il face si mai dezirabil, dar interesul nu se pastreaza pana la final.

„Repo! The Genetic Opera” s-a numit initial „The Necromerchant’s Debt” si a fost o opera rock cu care autorii, Darren Smith si Terrance Zdunich, au avut suficient succes cat sa fie stimulati sa o modifice si sa o extinda.

Au fost adaugate noi cantece (filmul numara peste 60!). A fost clarificat subiectul. Pe urma, din opera rock reprezentata pe scena, „Repo! The Genetic Opera” a devenit film, sub bagheta lui Darren Lynn Bousman, care i-a dat lui Terrance Zdunich rolul pe care il interpretase si la teatru.

Simplificat, filmul este un horror SF a carui actiune pune o mica drama de familie pe fundalul transplantului de organe devenit in 2056 industrie si al operatiilor estetice care dau la fel de multa dependenta ca drogurile.

Adolescenta Shilo, a carei mama a murit, afla ca tatal ei, despre care stia ca e medic si ca incearca sa-i trateze boala de sange, lucreaza de fapt ca Repo Man, recuperator al organelor celor care n-au avut bani sa-si plateasca transplantul la timp.

Seful lui este Rotti Largo (interpretat de Paul Sorvino), un influent om de afaceri care a iubit-o odinioara pe mama lui Shilo si care are trei copii care l-au dezamagit si carora nu vrea sa le lase averea: un coleric, un dependent de operatiile estetice si o fiica dependenta si de operatiile estetice, si de droguri.

Paris Hilton, in rolul acesteia din urma, nu se face de ras. In notele de productie, regizorul marturiseste ca ar fi tras ea de el sa o primeasca la probe. Regizorul nu credea ca o poate interpreta pe Amber pana cand n-a vazut-o cu textul in mana.

Prezenta lui Paris Hilton poate sugera ca aceasta are umor. Amber e o rasfatata atat de plictisita de viata ei incat isi schimba mereu infatisarea pentru ca la un moment dat fata sa-i cedeze si sa-i pice (literalmente).

Daca filmul poate fi urmarit cu oaresce detasare si nu printre degete este pentru ca isi afiseaza inca din start intentia parodica. Faptul ca victimele mai si canta cand Repo baga mana in ele si scoate o inima cu cod de bare pe ea are darul sa te indeparteze de spaima.

Daca la inceput sangele curge in benzile desenate introductive, el va curge pe urma si „pe bune”. Dar atunci nu-i mai intelegi rostul.

Pentru ca filmul nu are un subiect suficient de consistent cat sa-i justifice oroarea si nici nu adanceste drama pana in plaselele filosofiei unui viitor care se hraneste din cadavre. Nici personajele nu-ti intra sub piele. Muzica e rock, e adevarat, dar nu e nemaipomenita.

Mai interesante sunt scenografia si imaginea. Daca nu pot salva filmul, macar ne fac sa intelegem ca au existat compartimente care au functionat foarte bine. Filmull e kitsch horror pentru ca asta era materialul, si asta e.

Sarah Brightman o joaca pe primadona Blind Mag, prietena a mamei lui Shilo, care a semnat un targ periculos cu Largo in schimbul ochilor (pusi in evidenta de niste gene interminabile, ca niste picioare de paianjen).

Ea e protagonista, alaturi de interpreta lui Shilo, Alexa Vega, in cea mai reusita scena a filmului. Te trec fiori cand Mag proiecteaza cu ajutorul ochilor imaginea holografica a mamei lui Shilo in fata acesteia. E singurul moment al filmului in care muzica are dramatism si intra in armonie cu imaginea, si cand ai senzatia unui moment pe care ai vrea sa-l tii minte.

In rest, ai de ce sa te intrebi – si n-ai fi primul – la ce bun acest film.

Trailerul e aici.

„Repo! Opera genetica”/„Repo! The Genetic Opera” – regia Darren Lynn Bousman, cu: Alexa Vega, Paul Sorvino, Anthony Stewart Head, Sarah Brightman, Paris Hilton, Bill Moseley, Ogre, Terrance Zdunich. Premiera romaneasca – 10 iulie 2009