VIDEO Partidul Comunist Roman, la 88 de ani

La 8 mai 2009, raposatul Partid Comunist Roman ar fi implinit 88 de ani. Mitinguri, spectacole muzical-coregrafice, stadioane pline cu pionieri, soimi ai patriei si utecisti, secera si ciocanul la putere – toate acestea marcau fiecare zi de 8 mai, pentru partidul unic, mereu invingator. Zi libera in mod oficial, de 8 mai rasunau cantecele de slava in cinstea partidului si conducatorului iubit.

Ca inaintea oricarei sarbatori oficiale, pe rafturile magazinelor stocurile cresteau timp de cateva zile, scazand amploarea cozilor cu care romanul era atat de obisnuit. Ziarele titrau cu litere rosii titluri in cinstea ocaziei, iar fruntasii in munca si comunistii de nadejde receptionau cu mandrie decoratii in piept.

Lumina-i steagul nostru-n zare,

De grele lupte povestind,

De grele lupte proletare,

Ce-n cant de slava se aprind…

Comunismul in fasa. Cum a inceput totul

Potrivit Raportului final al Comisiei conduse de Vladimir Tismaneanu, aparitia Partidului Socialist-Comunist, redenumit curand Partidul Comunist din Romania (PCdR), este rezultatul scindarii Partidului Socialist in timpul Congresului de la Bucuresti din mai 1921. Totusi, istoriografia comunista a prezentat scindarea ca fiind primul congres al PCR.

Imediat dupa fondare, gruparea s-a afiliat la organizatia Komintern – Internationala a III-a, creata de Lenin in 1919, ce reunea toate partidele de orientare socialista, comunista, bolsevica. Internationala a III-a recunostea Manifestul Partidului Comunist ca platforma–program a miscarii internationale comuniste, orientata catre actiuni, scopuri si mijloace violente: ura de clasa, abolirea proprietatii private, crearea unui partid unic, centralizarea mjiloacelor de comunicare si transport si a finantelor, confiscarea bunurilor dusmanilor de clasa si miscari sociale violente in general.

Ca atare, desi istoria formarii PCR este studiata superficial si in zilele noastre, formatiunea nu poate fi tratata decat ca o organizatie de tip terorist, nascuta dintr-o ideologie explicit violenta, cu scopuri si mijloace violente, dedicata unei practici sociale violente cu caracter antistatal si antipatriotic, potrivit Raportului Tismaneanu.

In 1924, PCdR a fost interzis de guvernul liberal, care l-a acuzat de „actiuni anti-romanesti”, demonstrandu-se ca actiona in interesul Moscovei. Doua decenii, pana in august 1944, partidul a ramas in ilegalitate si nu a numarat mai mult de 2.000 de membri (in timpul celui de al doilea razboi mondial, numara mai putin de 1.000 de membri). Dintre acestia, potrivit unor date din 1930, romanii ar fi reprezentat 23% din membri, maghiarii – 26%, evreii – 18%, rusii, ucrainenii – 10%, iar bulgarii – 10%.

Cine au fost secretarii generali ai partidului:

(Sursa: wikipedia)

Gheorghe Cristescu (1921–1924);

Elek Köblős (1924–1927);

Vitali Holostenco (1927–1931);

Alexander Stefanski (1931–1936);

Boris Stefanov (1936–1940);

Stefan Foris (1940–1944);

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945–1954);

Gheorghe Apostol (1954–1955);

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1955–1965);

Nicolae Ceausescu (1965–1989).

Cand si unde au avut loc congresele:

(Sursa: wikipedia)

Primul congres: mai 1921 – Bucuresti;

Al II-lea: octombrie 1922 – Ploiesti;

Al III-lea: august 1924 – Viena, Austria;

Al IV-lea: iulie 1928 – Harkov, URSS;

Al V-lea: decembrie 1931 – Gorikovo, URSS;

Al VI-lea: februarie 1948 – Bucuresti;

Al VII-lea: decembrie 1955 – Bucuresti;

Al VIII-lea: iunie 1960 – Bucuresti;

Al IX-lea: iulie 1965 – Bucuresti;

Al X-lea: august 1969 – Bucuresti;

Al XI-lea: noiembrie 1974 – Bucuresti;

Al XII-lea: noiembrie 1979 – Bucuresti;

Al XIII-lea: noiembrie 1984 – Bucuresti;

Al XIV-lea: noiembrie 1989 – Bucuresti.