Maria Dinulescu: "Astept pe cineva care sa ma ajute sa creez o cariera, nu sa ma vanda repede si pe nimic"

Tocmai s-a intors din Argentina unde, la Festivalul de film independent de la Buenos Aires, a fost distinsa cu Premiul de interpretare feminina. E al doilea premiu de interpretare pe care il ia pentru „Pescuit sportiv”, dupa cel de la Salonic, impartit cu Ioana Flora.

– Ce inseamna un premiu de interpretare pentru un actor?

Cand primesti un premiu mare inseamna ca toata echipa de filmare a fost excelenta. Cand primesti un premiu de interpretare inseamna ca toata echipa de filmare te-a ajutat sa fii excelent in acel rol. Majoritatea filmelor mele au primit recunoasteri foarte mari, dar cand primesc Premiul pentru cea mai buna actrita parca inteleg mai concret ca sunt pe drumul cel bun.

– Cum a fost primit filmul la Buenos Aires? Ce reactii ai vazut &auzit?

Pai, a fost sala full de spectatori, iar la intrebari si raspunsuri au ramas pentru inca 30 de minute 70% dintre oameni. Asta inseamna foarte mult daca ne gandim ca in mod obisnuit raman 30%- 40%. Deci filmul a fost foarte bine primit. Acuma sa vedem daca o sa fie si distribuit. Trebuie sa faci si bani cu el.

– Spuneai inaintea interviului ca in acest an n-ai stat nici doua saptamani in Bucuresti. Care au fost locurile pe unde ai calatorit cu „Pescuit sportiv”?

Am inceput anul in Austria, m-am mutat apoi in Palm Springs, unde filmul a castigat Marele premiu al sectiunii „New Vision”, am ramas la Paris o saptamana unde am facut premiera la Centrul de Arta Moderna Georges Pompidou, am plecat apoi la Toronto unde am cunoscut niste tineri extraordinari care organizeaza acolo festivalul de film romanesc ToRo.

De acolo m-am intors la dragostea mea, Parisul, m-am dus apoi pana la Miami unde m-am bronzat si de unde era sa nu ma mai intorc datorita unui zbor de avion dificil, am ajuns totusi la New York unde am prezentat „California Dreamin'”, am facut o oprire in Toronto unde m-am reintalnit cu acei tineri care mi-au devenit prieteni foarte dragi.

Pe urma am mers la Buenos Aires unde am primit Premiu pentru cea mai buna actrita si am stat o zi la plaja in Uruguay. Ce pot sa imi doresc mai mult? Poate sa ma intorc pe platoul de filmare si sa mai fac si bani, nu doar sa cheltui.

– Cat de important e pentru tine sa calatoresti o data cu filmul?

E foarte important pentru ca dobandesti foarte multa informatie. Cunosti realmente culturi diferite si intelegi concret de ce anumiti oameni aleg anumite contexte. In ceea ce priveste filmul este important sa descoperi care este valoarea ta in ansamblul cinematografiei actuale si ce reprezinti tu, Romania, in lume.

Oamenii de cinema pe care ii cunosti in aceste festivaluri te ajuta sa simti pulsul si directia cinemaului de azi si asta nu e putin lucru cand te gandesti ca a-ti cunoaste prezentul e punctul de plecare catre orice performanta.

– Cum l-ai cunoscut pe Guillermo Arriaga?

In aceste festivaluri nu urmaresc niciodata sa ma intalnesc cu anumiti oameni. Incerc sa port conversatii normale despre viata si dorinte fara ca sa intreb cine este sau ce face persoana in respectivul festival. Cei cu care am chimie raman, ceilalti merg la vizionat filme.

Am descoperit cu fiecare noua experienta a festivalurilor ca cei mai simpli, modesti si inspirati oameni sunt cei de mare clasa. Cand am descoperit la Palm Springs ca cel cu care discutam era scenaristul lui „Babel”, Guillermo Arriaga, am fost bucuroasa si nu m-am mirat deloc.

Quentin Tarantino, Wim Wenders si nu mai zic de cativa regizori ramasi pe lista scurta a nominalizatilor la Oscar, pe toti i-am cunoscut ca pe niste oameni normali care simt nevoia sa traiasca prin cinema. Sansa pe care am primit-o devenind actrita este una imensa.

– Ai timp la un festival sa te plimbi, sa stai prin muzee etc.? Iti place sa faci ceva in mod deosebit?

Incerc sa vad doua-trei filme pe zi. Daca e un oras mai interesant, vad numai cate unul si nu scap niciodata Muzeul de arta contemporana si nu renunt sa merg la filarmonica sau la opera.

Imi place sa cunosc cat mai mult din arta acelui spatiu. Altfel, sunt turistul perfect. Nu imi scapa nimic destinat turistilor. Mananc pe paine orice informatie pe care nu pot sa o dobandesc decat in tara respectiva.

– In filmul lui Adrian Sitaru faci cel mai bun rol al tau de pana acum. Ce indicatii ti-a dat regizorul despre personajul tau?

A fost o munca deloc usoara, dar imi place sa ma gandesc numai la acest rezultat. Sitaru este regizorul care m-a invatat rabdarea si atentia fata de celalalt. Simt ca acestea sunt unele dintre cele mai importante lucruri pe care le-am dobandit prin acest rol.

– Ce perceptie mai exista in afara asupra filmului romanesc?

Suntem pe picior mare in strainatate. Gratie lui Mungiu, Mitulescu, Puiu, Porumboiu (intr-o ordine aleatorie), cinemaul romanesc este extrem de bine primit. Cand spui ca vii din Romania, ti se deschid toate usile. Adica oamenii devin atenti la tine, iar tu trebuie sa ai ceva de spus. Filmul lui Sitaru a fost ceea ce se astepta dupa aceste mari succese.

Si eu ma intrebam daca o sa fie o mare pauza sau cineva o sa straluceasca iar. Surpriza a fost sa fie chiar filmul nostru cel care sa ofere continuitate aprecierii de care se bucura Romania la cele mai mari festivaluri de film din lume.

– Ai avut timp in ultimele luni sa te hotarasti asupra viitorului film pe care il vei face?

Din pacate, filmul pe care trebuia sa il realizez in Irlanda s-a nascut in perioada crizei finaciare. Intr-o ora am o discutie pentru un nou proiect si o sa vedem ce o sa se intample. Asa ca urati-mi noroc!

– Ai fost deja de mai multe ori in SUA. Nu te vor la Hollywood?

Am un regizor si un impresar care se tin de mine de mai multe luni, dar vreau sa nu ma grabesc sa semnez cu cineva. Imi e frica de semnaturi.

Plus ca, pentru a ma convinge cineva sa semnez, ar trebui sa ma faca sa inteleg ca nu vrea sa ma vanda ca pe un anumit soi de carne numai unui anumit soi de client, ci ca pe o carne care poate sa fie proaspata, mai cu zgarci sau fara, si chiar mucegaita uneori. Astept pe cineva care sa ma ajute sa creez o cariera, nu sa ma vanda repede si pe nimic.

– Unde mergi in perioada urmatoare?

O sa vedem ce se intampla cu San Francisco si Istanbulul. La Munchen am deja prieteni, dar pentru moment mi-e frica de avion, asa ca am sa stau putin pe acasa, sa mai lucrez.