Romania – Serbia 2:3 sau moartea unei pasiuni

In copilarie, in anii in care clanul Becali facea bisnita cu bilete in fata la cinematograful Patria iar George Copos isi facea veacul prin Partidul Comunist Roman, imi amintesc cum ascultam in fiecare week-end etapa la Radio Romania Actualitati si ma bucuram enorm de fiecare victorie a echipei nationale formata pe atunci din Hagi, Popescu, Lacatus, Petrescu si altii, jucatori care in anii ce au urmat aveau sa formeze ‘Generatia de Aur, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.

Anii treceau, echipa nationala a devenit tot mai buna, Romania a inceput sa conteze in fotbalul mondial iar pasiunea mea pentru acest sport crestea pe masura ce victoriile asupra unor adversari puternici se inmulteau, totul culminand cu parcursul de legenda pe care Hagi & co l-au avut la Mondialul din `94 atunci cand doar ‘capul’ lui Andersson din prelungirile cu Suedia ne-a privat de o semifinala cu Brazilia.

Din acel moment, valoarea echipei nationale a inceput sa scada incet dar sigur, la fel si pasiunea mea pentru fotbal. Jucatorii care evoluau in campionatul national se transferau in strainatate dupa primele goluri marcate iar fratii Becali isi sporeau averea cu fiecare jucator transferat.

Performantele din cupele europene ale echipelor romanesti de club au devenit mediocre si sub-mediocre, numarul spectatorilor la meciuri s-a redus drastic insa, pe masura ce fotbalul romanesc devenea tot mai mult o umbra a ceea ce a fost odata, steaua lui Gigi Becali devenea tot mai luminoasa iar conducatorii echipelor au devenit mai importanti decat jucatorii.

Fotbalul s-a manelizat, ‘vedetele’ din teren au devenit tot mai fitoase si mai lipsite de valoare, scandalurile de coruptie tot mai dese iar eu nu mai urmaream aproape deloc acest fenomen.

Dar cum Romania ca natiune are uneori noroc cu carul, pe la inceputul anilor 2000 se parea ca o noua generatie de fotbalisti crescuti in mizeria campionatului intern dar perfectionati in campionatele puternice din Europa, va calca pe urmele Generatiei de Aur iar locul cuplului Popescu-Hagi va fi luat acum de Mutu-Chivu.

Din pacate a fost doar o iluzie iar sambata am trait o mare si ultima dezamagire. Datorita infrangerii cu Serbia, echipa nationala nu numai ca a pierdut calificarea la Mondialele din 2010 dar actuala generatie de fotbalisti milionari care obisnuiesc sa petreaca mai mult timp prin cluburi decat la antrenament a irosit ultima sansa de a mai demonstra ceva.

Iar eu, desi probabil ca voi continua sa urmaresc meciurile echipei nationale, o voi face fara nici un fel de pasiune.

Astept urmatoarea generatie.

Comenteaza pe Khris, un ‘blog cu atitudine’.