Romania mafiotilor

Scandalurile, atat politice cat si cele economice, din ultimele saptamani anunta intrarea Romaniei intr-o noua zodie, cea in care ultimele inhibitii si pudori sunt date la o parte, iar mafiile se lupta pe fata pentru controlul tarii. Ceva similar s-a petrecut si in Rusia, in 1997, cand dupa alegerile prezidentiale din 1996, castigate de Boris Eltin, sprijinit de o coalitie formata din cei mai bogati oameni de afaceri, coalitie organizata de Boris Berezovski, a inceput „razboiul oligarhilor”, declansat de privatizarea principalei firme de telefonie fixa din Rusia. Pe fondul crizei economice generate de preturile scazute la hidrocarburi, confruntarea dintre oligarhi a paralizat intregul aparat de stat, adancind crahul financiar in care s-a prabusit Rusia in august 1998.

In Romania anului 2009, crima de la Brasov a relevat amploarea crizei de sistem. Doctori, procurori, judecatori si-au dat mana pentru a trimite in libertate un criminal periculos, pe Serghei Gorbunov.

Politia din Brasov, langa sediul careia acesta se antrena, stia probabil de existenta lui, de vreme ce dupa atacul asupra casei de schimb, soldat cu moartea a doua persoane, a pus la dispozitie un portret robot care semana izbitor de mult cu Serghei Gorbunov. Parea suspectul de serviciu, livrat prompt de politie la presiunea opiniei publice.

Numai ca Gorbunov are, se pare, un alibi solid si martori care afirma ca, la ora la care s-a efectuat jaful, el se afla in sala de antrenament. Ramasi fara principalul suspect, politistii si procurorii au trebuit sa admita ca, cel mai probabil, criminalul se afla inca in libertate. Pe langa povestea in sine a crimei, in acest caz socheaza felul in care angajatii de la penitenciar, medicii, judecatorii, procurorul din Craiova, apoi politistii din Brasov, cu totii au creat o situatie intolerabila care demonstreaza ca institutiile statului lucreaza impotriva cetateanului.

Iar cand acest lucru devine evident pentru o tara intreaga, principala grija a celor din sistem este sa sara unii in apararea altora, intarind suspiciunile de mituire si facand ca distinctia dintre mafioti si cei care ar trebui sa ne apere de ei sa para mai degraba una dintre faptuitor si complicii sai.

Daca informatiile din presa sunt doar intr-o mica masura corecte, rezulta ca pentru functiile de conducere din Ministerul Administratiei si Internelor s-au batut interfete ale partidelor (in cazul de fata, PSD) cu lumea crimei organizate. Daca sunt corecte intr-o masura mai mare acele informatii, in acest caz, pentru functia de secretar de stat la ordine publica ar fi fost „in carti” veritabili infractori.

Ca politia, SRI, alte servicii au fost si poate mai sunt populate de personaje dubioase nu e un secret pentru nimeni. Securitatea si militia din care provin aceste personaje, pe langa faptul ca faceau politie politica, actionau ca niste structuri ale crimei organizate, controland retele de distributie ale diverselor marfuri, retelele de prostitutie, retelele „schimbatorilor de valuta” etc.

Pe scurt, erau un fel de mafii mai mari. Dupa decembrie 1989, sistemul de ordine publica si serviciile secrete nu s-au curatat de infractori, pentru ca in acest caz ar fi trebuit desfiintate si reinfiintate cu alti oameni aceste structuri, cum s-a intamplat in Polonia, Cehia etc., ci vechile cadre au infestat intreg corpul social, politic si economic al Romaniei, infiltrandu-si oamenii peste tot, asa cum s-a intamplat in Rusia sau Ucraina.

Acest proces a fost bine descris in mai multe episoade din filmul documentar Rusia criminala (Kriminalnaia Rossiia) realizat si difuzat de canalul de televiziune NTV, cu peste un deceniu in urma. Numai ca filmul relata despre evolutia diverselor directii ale KGB sau ale GRU in vremea tranzitiei din Rusia. Este socant sa vezi acest proces petrecandu-se, la vedere, intr-o tara membra a NATO si a UE. Este socant sa vezi in 2009, in Romania, scandaluri legate de furtul de arme din depozitele Ministerului Apararii (cazul Ciorogarla), scandaluri parca trase la indigo dupa cele din perioada sovietica.

Nu mai putin socanta este disputa in jurul celebrului serviciu secret al MAI. Aceasta indelungata cearta pare sa confirme cele mai negre previziuni privind anchete juridice la comanda, ascultari mai mult sau mai putin legale ale telefoanelor, santajul cu dosare practicat impotriva politicienilor si oamenilor de afaceri si intruziuni in politica. Altfel, ce rost ar avea toata disputa, care a facut victime importante: Gabriel Oprea, Virgil Ardelean, Liviu Dragnea. Poate ca acum, cu revizuirea Constitutiei, sa se introduca in legea fundamentala prevederea potrivit careia mai intai se numesc sefii serviciilor secrete si doar dupa aceea ministrii. Lucrurile ar fi atunci mult mai clare. Macar terminam cu iluziile, odata pentru totdeauna.

Saptamana trecuta, bucuria hotararii favorabile Romaniei, pronuntata de Curtea Internationala de Justitie de la Haga, a fost umbrita de dezvaluirea faptului ca hidrocarburile din platoul Marii Negre, reale sau imaginare, au fost deja concesionate spre exploatare firmei Sterling, contractul fiind incheiat in mare graba de guvernul Tariceanu.

Acest caz a prilejuit o veritabila isterie mediatica, de pe urma careia controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, patronul trustului media Realitatea-Catavencu, s-a ales cu numirea de catre guvernul Emil Boc, in fruntea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, a unui apropiat de-al sau, Gelu Maracineanu. Toata aceasta desfasurare mediatica sugereaza ca in Romania au mai ramas destule rezerve minerale de praduit de catre oligarhi.

Razboaiele dintre clanurile care si-au impartit tara, cata vreme sunt purtate prin intermediul ziaristilor mercenari, pot parea benigne pentru viitorul Romaniei. Insa lucrurile nu stau deloc asa. Am fost martor la alte doua razboaie intre oligarhi, in Rusia, in 1997 si 1999. Rezultatele sunt coplesitoare.

Aceste razboaie, pe fondul coruptiei generalizate, al absentei reformelor reale, al crizei din justitie, in conditiile unei crize morale profunde, au compromis capitalismul, au compromis elita politica si economica, au compromis media, in intregul ei. La conducerea statului au trecut atunci serviciile secrete, iar nationalismul a devenit ideologie oficiala.

Nota: Text preluat cu acordul Revistei 22