Confesiunile lui Jerome Kerviel

Jerome Kerviel, traderul banuit ca ar fi dat o gaura de 4,9 miliarde de euro bancii Societe Generale, a fost audiat ieri in finalul procesului intentat de banca. Potrivit Le Parisien, care invoca discutii private intre reporterul specializat pe probleme juridice si traderul francez, acesta din urma a marturisit cateva din “secretele” meseriei de trader. Mai jos, cateva fragmente.

«In biroul unde erau traderii e un fel de omerta; nu discutam niciodata despre strategiile noastre intre noi, dar incercam sa aflam fiecare despre celalalt cum isi face treaba. Ii mai intrebi pe colegi “Esti bulgare sau frumusel?”. Adica “Pierzi sau castigi?”, in limbajul nostru. Eu de pilda aveam in fata 7 ecrane de computer, fiind inconjurat de colegi. Eram 6 insi in biroul din front office, acolo unde se iau pozitiile si imparteam un spatiu foarte mic. Ordinele de vanzare sau cumparare erau date la telefon. Nu ramanea scris nimic. Totul se petrecea in spatiu virtual.

E aiurea sa vina acum cineva si sa spuna ca nu stia nimic din ce faceam acolo.

Din august si pana in decembrie, am castigat in fiecare zi. Asta iti da o oarecare obisnuinta si te face sa uiti sumele care sunt in joc. O zi buna pentru un trader inseamna un profit de 30.000 € – 40 000 €. Pentru un trader obisnuit, repet asta. Eu castigam insa mult mai mult. Cand aveam castiguri de un million de euro pe zi, mi se parea ca n`am castigat mare lucru. Riscam ca un tacanit, recunosc asta. La sfarsitul anului, cand am tras linie, am vazut ca adunasem 1,4 miliarde de euro pentru banca mea. Sigur, pentru cei din Trezoreria SocGen era o suma foarte buna. Am acoperit din ea sumele pierdute de colegii mei, ajunsesem o vedeta printre ei. Acum vin si spun ca ei habar nu aveau cat castigam. Mi se pare ca asist la un bal al ipocritilor.»

«Jackpotul atentatelor din Londra»

«Cea mai buna zi de trading din toata istoria Société générale a fost 11 septembrie 2001. Stiu asta de la unul dintre managerii mei. Castigurile, in ziua aceea au fost colosale. Stiind asta, am facut un experiment similar in ziua atentatelor din Londra, din iulie 2005. Cu cateva zile inainte am pariat pe scaderea cotatiilor Allianz. In ziua atentatelor, mai intai a fost o pana de curent. Foarte rapid, actiunile Allianz au inceput sa scada. Multi au spus ca la mijloc n`ar fi fost o pana de curent din senin, ci ca ar fi fost provocata. In fine… Pe urma au ajuns la noi informatiile legate de atentate. In momentul acela toti au inceput sa piarda bani, mai putin eu. In cateva secunde am facut pentru banca 500.000 de euro. Asta inseamna jackpot.

Dupa cateva minute de bucurie intensa, m`am oprit. Am inteles ca eram in situatia celui care se bucura cand se arunca cu bombe in oameni. Pur si simplu mi s`a facut deodata rau si am vomitat numai gandindu`ma la ce anume provoaca profiturile noastre.»

«Munca unui trader e destul de tehnica. Sigur ca e importanta si intuitia pe care o ai, dar esentialul muncii consta in calcul, ecuatii, modele matematice si economice. Datele de care dispui sunt valabile pentru o perioada finita de timp si trebuie sa speculezi cat mai bine asta. Cand parametrii dintr`o economie se schimba, refaci toate ecuatiile.» La inceputul lui 2008, piata s`a schimbat radical. Recunosc ca mi`am pierdut simtul realitatii in materie de riscuri. Dar asta e viata de trader. Castigi enorm sau pierzi totul in doar cateva secunde. Eu am pierdut.»

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.