"Yes Man" – Ce face Jim Carrey cu un "nu" in brate

„Yes is the new no” – auzim in comedia care din 9 ianuarie a intrat pe ecranele romanesti. Fara a risca sa ne prindem urechile in duble negatii, ne multumim sa spunem ca da, filmul lui Peyton Reed e foarte amuzant. Da, da, da. Mergeti sa-l vedeti!

Adaptare a unei carti apartinand scotianului Danny Wallace, „Yes Man – Un cuvant poate schimba totul” beneficiaza de o „baza de lucru” rezistenta – o poveste credibila. Un barbat tanar, Carl, e atat de blocat in nefericirea sa incat respinge toate lucrurile noi pe care i le ofera viata.

Nu vrea petreceri, nu vrea sa se vada cu prietenii, nu vrea sa-si incheie doliul dupa sotia de care s-a despartit de trei ani. Nu vrea decat sa fie lasat in durerea lui unde egoul infloreste asa linistitor in imaginea victimei.

Negativismul lui Carl nu putea gasi un mediu mai bun decat Jim Carrey, care, atunci cand i se ofera mai mult decat o monocorda partitura comica, devine de-a dreptul „scary”. E printre putinii comici de azi care au reusit in timp sa faca loc, prin grimase si accese isterice, nervurilor incinse ale unui erou aproape tragic.

(L-am vazut inainte de Craciun la talk-show-ul lui Jay Leno, promovand acest film. Nimic mai trist decat un comic iesit din costumul personajului. Jim Carrey canta, dansa si se scalambaia, cauta poante la fiecare replica, dar spectacolul trada o imensa fragilitate si nesiguranta.)

Carl insa n-are nicio problema. Pune stampila cu „respins” la toate cererile de credit venite la biroul unde lucreaza si se ambitioneaza sa umble cu „nu”-ul in brate, prefacandu-se ca-i e bine pana in ziua in care intalneste un fost coleg de scoala. Acesta incepe prin a-i lua ochii cu viata extraordinara pe care o duce – libertate, calatorii in cele mai periculoase zone ale lumii -, pentru a-i vinde pontul cu entuziasmul dubios al unui comis-voiajor de noi religii.

Intrat fara chef in terapia da-ului, care presupune nu doar sa nu mai folosesti negatia, dar si sa nu mai refuzi nici o cerere care ti se face sau rugaminte primita, Carl se bucura initial de norocul incepatorului pentru a-si da seama la momentul potrivit ca ideea nu e sa spui „da” ca papagalul, ci sa crezi ceea ce spui.

Iar cand intreaga terapie isi dovedeste subrezenia, eroul e deja cu un pas in arca. Va fi salvat pentru ca va fi descoperit intre timp lectia vietii care se rezuma in principal la a ramane deschis.

Terapia e un prilej extraordinar pentru poveste de a inflori ca o crizantema pe repede-inainte. Deschizand portita provocarii, Carl e asediat de cereri tot mai elucubrante si, avertizat ca norocul il paraseste daca le refuza, ajunge sa accepte inclusiv avansurile vecinei sale insistente – o mamaita de-a dreptul pedofila, dar simpatica.

De aici sumedenie de ocazii comice, tratate de regizor cu dezinvoltura.

Filmul nu devine vulgar, dimpotriva, pastreaza in permanenta un soi de detasare care vine din convingerea ca stie ce spune – nimic mai hranitor decat sentimentul ca incepi sa traiesti si ca de azi viata incepe sa te ajute ocrotindu-ti noua libertate prin coincidente miraculoase.

Asa ca nu are prea mare importanta daca alegi sa faci cursurile de zbor, sa inveti coreeana, sa canti intr-o trupa care are cinci fani, sa faci fotografii in timp ce alergi sau sa sari cu coarda elastica.

Jim Carrey n-a vrut sa fie dublat la aceasta secventa, dar studioul nu l-a lasat sa sara decat in ultima zi (ca sa se vada cu filmul terminat haha!), asa ca in secventa in care Carl face bungee jumping si mai are si replici cu capul in jos, fiti siguri ca e chiar Jim Carrey.

„Yes Man – Un cuvant poate schimba totul” – de Peyton Reed, cu: Jim Carrey, Zooey Deschanel, Fionnula Flanagan, Terence Stamp. Pe ecranele romanesti din 9 ianuarie. 104 minute