Sa candideze ca independenta: mustele nu umbla cu roiul

Facts: Mona Musca n-a spus inca nimic. N-a spus daca va candida pe listele PD-L, independenta sau deloc. Stim doar de la Gheorghe Stefan ca aproape ar fi convins-o sa candideze intr-un colegiu din Neamt. Tot Pinalti l-a curtat pe Mitica Dragomir, refuzat ulterior de PD-L. Mai stim de la Emil Boc ca, spre deosebire de cazul Mitica, PD-L ar accepta-o pe liste. In rest nu stim mai nimic, sursa zero tace, dar tara spumega. Dar daca va candida de pe pozitii de independenta? N-ar fi mai simplu?

Opina indulgentilor din PD-L este ca faptele ei bune cantaresc mai greu decat faptele rele in balanta judecarii carierei sale de om politic. Tot ei considera ca Mona Musca a platit destul in plan politic, suferind un meritat oprobiu public, totusi disproportionat in raport cu pacatele sale: a turnat si a mintit. Cele doua pacate, la ordinea zilei printre politicienii romani, sunt mai greu de iertat unui om care clama deunazi onestitate si o inalta statura morala. Ei, indulgentii, considera totusi ca Mona Musca nu este exilata pe veci din politica si ca, la fel ca in dreptul penal sau civil, o greseala se poate rascumpara printr-o sanctiune. Tot ei cred ca si-a ispasit pedeapsa: a demisionat din Parlament, s-a retras din viata politica activa, s-a acoperit de rusine si umilinta. Acum, gata!

Opinia intransigentilor este ca partidul incalca mari principii ridicate la rang de stindard de Traian Basescu si de insasi Mona Musca: condamnarea comunismului, legea lustratiei, dreptate si adevar. Ei, intransigentii din sfera intelectualilor de dreapta, cred ca aceste valori vor fi spulberate de revenirea unui anti-simbol pe listele PD-L. Recuperarea Monei Musca ar amplifica dezamagirea si confuzia. Tot ei pledeaza pentru condamnarea pe viata a politicianului Musca, fara drept la apel, amnistiere sau reabilitare. Deceptia lor este prea mare ca sa mai poata ierta, consecventa lor nu accepta nuante.

Opinia pragmaticilor este ca PD-L nu risca nimic in plan politic recuperand un om considerat de valoare. Tot ei, pragmaticii, sustin ca Mona Musca inca aduce voturi, ca se bucura de popularitate si ca poate fi recuperata fara probleme pe o scena politica dominata de personaje complet amorale si cu grave probleme penale. Prin urmare, ce o impiedica sa candideze? De ce doar in cazul ei se aplica standarde iacobine, iar in cazul altora, ca Voiculescu sau Ghise, gradul de toleranta este extrem de mare?

Dar, inapoi la facts: n-avem inca o declaratie din partea Monei Musca, n-avem o cerere inaintata partidului de a candida si nici o decizie formala din partea PD-L. Doar declaratii de intentie, tatonari, balonase de incercare. Ele nu merita inca patima aprinsa in mintea unor comentatori care o vad deja candidata sigura sau ghicesc jocuri complicate de putere in interiorul PD-L, intre gruparea Stolojan si Traian Basescu. Sunt fie stangacii, fie judecati pripite, fie incercari de manipulare. Cum bine a observat deja Andreea Pora, felicsii, quintusii si alti ghise ai politicii abia asteapta sa profite de un precedent deschis chiar de PD-L ca sa-si legitimeze propria impostura.

Ar fi o uriasa eroare ca Mona Musca sa candideze pe listele PD-L, dar nimic n-o impiedica sa revina ca independent. Daca ar accepta oferta lui Gheorghe Stefan Pinalti, si-ar compromite ce i-a mai ramas din blazon.

Invitatia lui Pinalti fusese adresata si lui Mitica Dragomir. Ce mi-e Mona, ce mi-e Mitica! In lumea lui Pinalti, tot un drac. Dar informatorul Mitica si turnatoarea Dana sunt la antipozi in plan uman si politic. Asadar, Mona Musca ar pierde din start revenind in politica pe un teren mocirlos pregatit de oameni mai degraba priceputi in blaturi si aranjamente fotbalistice. In treacat fie spus, sunt putin uimit cum un personaj ca Gheorghe Stefan a ajuns sa oferteze de capul lui oameni ca Mitica Dragomir si Mona Musca.

Facts: Mona Musca a depus in toamna anului 2004, de una singura, o plangere penala impotriva premierului Adrian Nastase. Partidul a sustinut-o cu jumatate de gura, dar prea putin riscau sa se expuna sub atotputernica guvernare PSD, care controla justitia.

Cei care nu-si amintesc “vreo victorie rasunatoare sau vreo luare de pozitie cu adevarat curajoasa”, cum e cazul prietenului Costi Rogozanu, merita sa-si improspateze memoria cu aceste mici detalii. Pe atunci, cand justitia era la picioarele PSD, o plangere penala impotriva lui Adrian Nastase echivala cu un act sinucigas. Cei care o infiereaza astazi, pe atunci taceau malc, nu ridicau o spranceana impotriva atotputernicului Nastase, daramite sa-i faca plangeri penale.

Mona Musca, interviu in Evenimentul Zilei (septembrie 2004) semnalat de un cititor HotNews: “Nu vad de ce Adrian Nastase impreuna cu alti lideri l-au insotit pe infractorul Gabriel Bivolaru la procuratura si l-au sustinut in grup, nu vad de ce noi, tot in grup, sa-l intrebam daca este sau nu vreo legatura intre premier si infractorul Gabriel Bivolaru. Cred ca este suficienta o musca intr-o asemenea actiune. Nu trebuia sa mergem cu roiul, mustele nu umbla cu roiul”.

O declaratie vizionara. Nici atunci, intr-o situatie delicata, Musca n-a umblat cu roiul PNL, nici astazi, intr-o situatie si mai complicata, daca va dori sa revina in politica, n-ar trebui sa intre in roiul PD-L. N-ar trebui sa intre deloc, dar o eventuala candidatura independenta devine exclusiv problema doamnei Musca si a potentialilor sai sustinatori.