Episcopul-vicar de Germania, despre ortodoxismul in diaspora, dezbinarea la romani si lipsa femeii pe Muntele Atos
La 37 de ani, episcopul-vicar Sofian Brasoveanul este al doilea in rang, dupa mitropolitul ortodox Serafim, al Germaniei, Europei centrale si de nord. In prag de Pasti, el ne raspunde la o serie de intrebari legate de dezbinarea la romani, discriminarea sexuala pe Muntele Atos, relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu celelalte confesiuni crestine si cum se implica aceasta in proiectele de integrare sociala si culturala a imigrantilor romani din Europa.
Dani Rockhoff: Sunteti un ierarh tanar, cu mare responsabilitate. La ce se refera aceasta?
PS Sofian: La faptul ca sunt episcopul-vicar al Mitropoliei. Biserica noastra din Germania este constituita ca Mitropolie, in cadrul Bisericii ortodoxe Romane, fiind este condusa de un mitropolit, IPS Serafim. Eu sunt, ca sa raspund cu un termen lumesc, „adjunctul” lui mitropolitan.
D. R. Sunteti si capul Centrului Ortodox Roman, care are o larga sfera de cuprindere in Munchen si Bavaria…
PS Sofian: Da, ca episcop-vicar, in decembrie 2004, cu binecuvantarea IPS Serafim si in urma unei sedinte, in care ne-am gandit cum sa facem mai eficienta activitatea noastra, am infiintat un centru bisericesc care cuprinde un centru de coordonare pastoral si un asezamant monahal numit „Sf. Siluan”. La fel ca la Nurnberg, avem regim monahal si facem slujbe dimineata si seara, in capela noastra. In Munchen sunt inca doua parohii, mai vechi, una fiintand de 31 de ani, iar alta, de 18 ani. Incercam sa unim eforturile tuturor, pentru a reusi sa ridicam o biserica ortodoxa pentru romanii din zona.
D.R.: Cum se implica Mitropolia si Centrul Ortodox Roman din Munchen, pe care il pastoriti, in proiecte culturale si sociale pentru romanii din Germania?
PS Sofian: Se implica…cum poate. Pentru ca, pentru implicare, este nevoie de bani, ceea ce noi avem destul de putini, aici. La nivel cultural, Mitropolia se implica local, la Nurnberg, si prin parohii, in functie de posibilitatea fiecarei parohii, dintr-un anume oras. In Munchen, anul acesta vom aduce, la mijlocul lunii iunie, cinci maicute de la manastirea Bistrita. Ele vor face o expozitie de arta monahala contemporana, aducand exponate de pictura, sculptura si broderie, realizate la manastirea Bistrita. La sfarsitul anului, vom aduce corul „Stavreopoleos”
de la Bucuresti, care a mai fost aici, in 2005. La sfarsitul anului este programata si venirea domnului Andrei Plesu, care va tine doua conferinte, una pentru public german si una pentru public romanesc, in care va fi vorba despre interferentele de cultura si religie. Pe linie sociala, la sfarsitul anului trecut, am pus la Munchen bazele unei asociatii, „Sf. Vasile cel Mare”, cu ajutorul careia intentionam sa ne cream bazele legale, pentru a ne putea implica si in social.
Acum, cautam modalitatile prin care sa putem face acest lucru, pentru ca sunt si multi romani care au nevoie de sprijin. In acest sens, ne-ar fi de folos sa avem o locatie proprie, o biserica romaneasca. Aceasta biserica, pe care intentionam sa o construim, va avea o sala comunitara pentru romanii ortodocsi de aici, si cateva incaperi, pentru coordonarea activitatilor sociale.
D.R. Si la Berlin sunt facuti primii pasi pentru a se construi o biserica proprie a romanilor ortodocsi, iar la Stuttgart exista deja una. Considerati ca aceste lacase de cult sunt puncte de coagulare ale comunitatilor romanesti din Germania?
PS Sofian: Prin excelenta, as spune! Vedeti importanta pe care o are biserica de la Nurnberg, sau cata lume merge la cea din Stuttgart. Oamenii sunt atrasi de biserica, fiindca biserica, prin existenta ei, le vorbeste, le da marturie despre identitatea lor. Este un „acasa” al lor. Unii romani merg la biserica, cum ar veni acasa. Acolo este si se manifesta identitatea lor.
D.R.: Sa deducem ca, pentru emigrantii romani, sau pentru refugiatii mai vechi, politici, care traiesc in Germania, biserica ar constitui, mai mult decat in Romania, un loc in care ei se regasesc, isi pot intalni conationali si isi pot restitui, in parte, notiunea de „acasa”?
PS Sofian: Da, sigur ca da, Sunt multi oameni, intr-adevar, care poate ca nu vin la biserica neaparat manati de o cautare religioasa, cat de dorul de acasa. Ei isi aud limba, isi vad manifestata cultura sau religia, iar prin asta se pot apropia mai mult de Dumnezeu. E factorul acesta, national, care ii aduna pe romanii din strainatate.
D.R.: Puteti sa ne dati cateva date statistice despre aria de cuprindere a Mitropoliei Ortodoxe din Germania: carui numar de credinciosi va adresati, cate lacase de cult proprii aveti si daca sprijinul cu care reusesc ele sa supravietuiasca -intr-o tara cu o larga optiune confesionala si standard de preturi ridicat- este suficient?
PS Sofian: Titulatura exacta este de Mitropolia Germaniei, a Europei Centrale si de Nord. Ea cuprinde Germania, Austria, Luxemburg, Norvegia, Suedia si Danemarca. La sfarsitul anului trecut s-a infiintat in cadrul mitropoliei noastre o noua episcopie, pentru Europa de Nord, al carei episcop o sa fie hirotonit la Cluj, in 2 mai, de Izvorul Tamaduirii. Este vorba de parintele Macarie Dragoi. Referitor la numarul de credinciosi din Germania, se spune ca sunt patru-cinci sute de mii de romani. E greu de spus cati dintre ei sunt ortodocsi, as zice ca 300.000 sunt, in mod sigur. Cat la suta vin la biserica, e o alta problema, probabil ca procentajul e asemanator cu cel din tara: un 5% probabil ca frecventeaza in mod regulat slujbele. Din punct de vedere financiar, este destul de greu. Noi primim un ajutor de la statul roman, dar este vorba de un ajutor, si nu de o salarizare, iar fiecare parohie are un statut diferit, din acest punct de vedere. Parohiile din orasele mai mari sunt, in general, mai coagulate si pot fiinta in alte conditii decat cele din orasele mici. De aceea, bisericile se construiesc in orasele mari: avem Mitropolia la Nurnberg, biserica din Stuttgart, exista o biserica la Salzgitter si vrem sa construim biserica de la Berlin, cat mai repede posibil. Intentionam sa construim o biserica si la Munchen. In Austria, laViena, exista o biserica construita de romanii de acolo, sub indrumarea parintelui Nicolae Dura. Anul trecut, s-a construit si o bisericuta de lemn, la Salzburg. Cam acestea sunt realitatile, in cateva cuvinte.
D.R: Cu toate aceste probleme, BOR a fost oficializata in doua landuri germane, Bavaria si Baden-Wurttemberg, devenind corporatie de drept public. De ce a fost nevoie de acest pas si ce inseamna el pentru pentru biserica si pentru ortodocsii romani din Germania?
PS Sofian: Faptul ca biserica noastra a primit statutul acesta, de Corporatie de Drept Public este, vorbind in termeni „civili” si pastrand proportiile, oarecum similar intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Este, in primul rand, o chestiune de prestigiu. Romania era si pana acum in Europa, cum si noi aveam posibilitatea de a ne manifesta cultul, inainte. Dar, prin acest statut, BOR si Mitropolia noastra este, in fata legilor din Germania, la nivel de egalitate cu Biserica Catolica si cu cea Evanghelica.
D.R. Cum functioneaza colaborarea bisericii ortodoxe romane cu celelalte confesiuni crestine din Germania? S-a facut vreun pas inspre ecumenism?
PS Sofian: Pasi s-au facut multi, as spune. IPS Serafim, de cand si-a inceput activitatea in Occident, a avut legaturi fratesti cu reprezentantii celorlalte biserici. Dupa cum spunea chiar dansul, poate ca primirea statutului de Corporatie, de catre mitropolia noastra, s-a datorat mai ales deschiderii Inalt prea-Sfintiei Sale, nu atat prestigiului romanilor de aici. El a fost tot timpul prezent la intalnirile ecumenice, a vorbit frumos, prezentand ortodoxia si deschiderea ortodoxiei romanesti. E un dialog care intra in sfera realizarilor concrete in sensul ecumenismului.
D.R. Ati facut, anul trecut, un pelerinaj la Muntele Atos din Grecia, un loc interzis pentru femei. Nu credeti ca, in lumea de azi, a nediscriminarii si egalitatii de sanse in tarile crestine si democrate, aceasta reprezinta un anacronism?
PS Sofian: Pentru multi, insasi biserica reprezinta un anacronism. Referitor la Muntele Atos, care este o republica monahala: acolo sunt doar manastiri de barbati, care si-au facut aceasta randuiala monahala, o randuiala care exista si la alte manastiri ortodoxe sau catolice. Este vorba despre acea „clauzura”, prezenta si in manastirile catolice in care nu exista barbati. Clauzura si-o creeaza calugarii, pentru ca sa aiba conditii in care sa-i poata duce viata in regimul pe care si-l impun. Deci, nu este vorba de o desconsiderare a femeilor, ci de faptul ca, pentru a nu fi ispititi, la un moment dat, calugarii isi impun anumite reguli. Muntele Atos ar putea fi considerat „o clauzura extinsa”. Nu are nimic de-a face cu dispretul fata de femeie, ci dimpotriva: ei o cinstesc acolo foarte mult, pe Maica Domnului, care este o prezenta feminina si este considerata ocrotitoarea muntelui Atos.
D.R. Fiind Sarbatoarea Invierii Domnului, credeti ca e un bun prilej pentru repunerea in dezbatere publica a eternei teme a „dezbinarii romanesti”, chiar si in cadrul comunitatilor romanesti din diaspora?
PS Sofian: Acum, nu stiu daca este un prilej pentru tema dezbinarii, cat mai mult pentru tema unificarii. In Christos suntem chemati cu totii sa depasim zidurile care ne despart, sa fim cu totii una.
D.R. Doriti sa adresati un mesaj romanilor ortodocsi, sau romanilor in general?
PS Sofian: Le adresez cu drag. Sarbatorind Invierea Mantuitorului, i-as indemna pe toti crestinii ortodocsi, in primul rand sa traiasca precum fii ai Invierii, ca oameni care cred in Inviere si traiesc avand in vedere si invierea lor.