Ioan Bala, directorul care a transformat un penitenciar banatean intr-un "colegiu" american

Exercitii de aerobic conduse de o vedeta Playboy, vernisaje si lansari de carte intr-o celebra cafenea culturala timisoreana, salon de coafura, revista lunara, cumparaturi online cu cardul, campionat de fotbal, partener al festivalului de muzica Plai. Desi suna mai degraba a peisaj de colegiu american, toate acestea s-au petrecut in Penitenciarul de Maxima Siguranta din Timisoara, locul condus de un comisar-sef care detine trei licente. Pentru cititorii HotNews.ro am stat de vorba cu comisarul-sef Ioan Bala, cel care este directorul acestei institutii in acelasi timp moderne si infricosatoare.

Vlad Mixich: Va ofer oportunitatea de a fi narcisist, domnule director. Cui i se datoreaza tabloul surprinzator intalnit la Penitenciarul de Maxima Siguranta din Timisoara?

Ioan Bala: Acest „tablou surprinzator”, cum l-ati numit, se datoreaza in primul rand echipei tot mai performante pe care o conduc, numerosilor prieteni pe care ii avem in comunitatea locala, nationala si internationala care ne inspira si ne sunt alaturi si dorintei de a stabiliza un climat de normalitate intr-o institutie unde primau alte considerente.

Apoi, se mai datoreaza trecerii de la Ministerul de Interne la Ministerul Justitiei, unde inovatia nu este considerata o incalcare a regulilor. Am avut parte si de simpatia si sprijinul comunitatii locale, care reprezinta unul dintre pilonii principali ai reintegrarii sociale dar si de calitatile latente pe care unii detinuti le au.

Am beneficiat de acceptul direct sau implicit pe care numerosi „sefi centrali” ni l-au oferit si de sprijinul presei locale. Institutiile de invatamant general, mediu si universitar au acceptat proiectele noastre de implicare a detinutilor in activitatea de educatie sau de calificare. Asociatia fostilor detinuti politici si deportatilor in Baragan si anumite ONG-uri ne-au ajutat sa nu repetam greselile care au caracterizat in anumite perioade de timp sistemul penitenciar.

La Ministerul Justitiei, inovatia nu este considerata o incalcare a regulilor

Ioan Bala

Trebuie sa le mai multumesc si studentilor de la facultatile de stiinte sociale care au curiozitatea de a efectua stagii de practica, programe, lucrari stiintifice care vizeaza aria noastra de interes profesional.

V.M. : Gurile rele ar putea spune ca este vorba doar de o campanie de imagine reusita a directiunii penitenciarului timisorean. Ar avea nevoie sistemul penitenciarelor din Romania de o campanie de imagine? Nu ar fi mai de dorit mentinerea unei imagini de “iad” in fata careia orice potential infractor sa tremure de frica?

Ioan Bala: Indiscutabil, „gurile rele” au dreptate, dar acest lucru era necesar pentru a schimba perceptia negativa care exista despre detinuti, institutie si personal, iar o campanie reusita nu pacaleste pe nimeni mult timp daca nu are si un dram de autenticitate, ori foarte multe dintre obiectivele noastre sunt palpabile, la realizarea si evaluarea lor participand intotdeauna si persoane din societatea civila.

Cu siguranta, sistemul penitenciar romanesc are nevoie de o campanie de imagine care sa faca vizibila realitatea nu intotdeauna favorabila din sistem, eforturile personalului, proiectele derulate, generalizarea experientelor pozitive dar si fermitatea pe care o manifestam atunci cand este nevoie. Nu cred ca mentinerea unei imagini de iad este de natura sa sperie potentialii infractori.

Pentru combaterea eficienta a criminalitatii este nevoie de reglementari bune si mai putin stufoase, de sporirea gradului de profesionalism a celor implicati in aceste activitati, buna credinta si dorinta de implicare.

Trebuie sa depasim stadiul in care mizam pe atingerea instinctelor primare – gen frica de cazanele cu smoala din inchisori – si sa punem accent pe descoperirea si potentarea trasaturilor pozitive de personalitate ale infractorilor si gasirea unor solutii viabile si unanim acceptate de comunitate si detinuti pentru reinsertia lor post-executionala.

V.M.: Ce le lipseste colegilor dumneavoastra pentru a ajunge sa puna la punct o institutie la fel de moderna ca cea pe care o conduceti?

Ioan Bala: Atitudinea.

CELE MAI GRAVE PROBLEME ALE INCHISORILOR

Ioan Bala s-a nascut in 1962 in judetul Mures si este absolvent a trei institutii de invatamant superior: Academia de Politie din Bucuresti, Facultatea de Drept din Cluj si Facultatea de Sociologie din Timisoara. Este doctorand in stiinte penale al Facultatii de Drept din Timisoara.

CV Ioan Bala

V.M. : Sa vorbim insa si despre partea intunecata a inchisorilor. Din perspectiva dumneavoastra, care sunt problemele cele mai grave ale sistemului penitenciarelor din Romania?

Ioan Bala: Personalul insuficient, dotarile arhaice, lipsa unui sistem arhitectonic specific care sa permita aplicarea unitara si eficienta a reglementarilor profesionale (aspect care genereaza agresivitate intre detinuti) posibilitati limitate de monitorizare a celor cu grad sporit de risc permitand astfel mentinerea regulilor nescrise printre detinutii mai inzestrati din punct de vedere fizic sau pecuniar in raport cu cei mai slabi.

Regretabila este si inexistenta unei structuri sociale care sa preia detinutii pusi in libertate si sa-i sprijine in gasirea unui loc de munca, a unui loc de cazare, care sa asigure un control institutional discret al acestora in vederea prevenirii recidivei. Programele noastre ii ofera detinutului speranta, iar realitatile cel mai adesea nefaste de care se loveste la liberare il sperie si il demobilizeaza, iar lipsa unui suport calificat in acea etapa il readuce cel mai adesea in anturajul nefast din care a plecat si fara optiuni licite pentru subzistenta.

V.M.: Oricat de inovatoare ar fi institutia condusa de dumneavoastra, inchisoarea ramane totusi un loc de temut. Il schimba pe om privarea de libertate? Sau societatea lasa latul sa cada pe o dimensiune umana nu tocmai potrivita?

Ioan Bala: Poate nu am fost suficient de explicit in raspunsurile anterioare, dar inchisoarea pastreaza alaturi de latura educationala si pe cea punitiva, dar nu aceasta trebuie sa fie cea mai importanta.

Privarea de libertate, ca orice experienta umana, schimba pe toata lumea, inclusiv pe noi, dar trebuie sa gasim metodele adecvate, astfel incat cele pozitive sa poata prevala. De altfel, chiar in legislatie se stipuleaza ca inchisoarea este o pedeapsa privativa de libertate, nu generatoare de suplicii care sa dezarmeze preventiv potentialii infractori.

Profesionalismul, cred eu, in aceasta zona sociala, este dat tocmai de aplicarea cu fermitate a legii, de creativitatea manifestata in descoperirea si folosirea potentialului constructiv al echipei, de starnirea curiozitatii detinutilor pentru a-si dori sa participe la proiectele noastre si de motivarea comunitatii locale sa accepte ca si infractorii sunt produsii lor si absolut toata lumea are dreptul la o noua sansa.

Daca detinutii vor pleca din inchisori mai frustrati, mai agresivi, mai dezamagiti, oricare dintre noi poate deveni victima lor viitoare. Tratarea cu respect a acestora, oferirea de modele de succes, adoptarea unei atitudini ferme dar constructive, intelegere si sprijin in solutionarea framantarilor care le greveaza existenta sunt cateva din modalitatile noastre de lucru uzuale.

V.M.: Se vorbeste astazi despre hotie ca despre un fenomen generalizat al societatii romanesti. Se pare ca toata lumea fura cate ceva, unii mai mult altii mai putin. Domnule director, de ce credeti ca astazi cinstea devine incet incet o non-valoare in Romania, locul ei fiind ocupat de smecherie?

Ioan Bala: Nu cred si nici nu vreau sa accept ca astazi cinstea nu mai este o valoare si promovez cu incapatanare aceasta trasatura comportamentala chiar cu riscul de a parea desuet.