Aur murdar – Desperados in Anzi, Mozambic si Rosia Montana

Cand dolarul se prabuseste si cotatiile de bursa intra in deriva, cand preturile la alimente, petrol si energie electrica urca ingrijorator, refugiul multor investitori este in aur. Goana dupa aur e o realitate permanenta, care anima fantezii, dar duce la pierderi de vieti omenesti si la distrugerea mediului natural. Pentru ca un copil de nabab japonez sa se legene intr-un calut de aur, mii de copii africani scurma cu unghiile lutul. Pentru ca o firma canadiana sa umple rezervele de aur de peste ocean, trebuie sa dispara milenii de istorie si patru munti din inima Romaniei. Trebuie, oare?

Criza dolarului

Economia americana, in recesiune actuala, antreneaza crize pe pietele financiare ale intregii lumi. Moneda Euro urca in valoare, totusi actionarii la bursa, investitorii, firmele, bancile, dar si simplii cetateni europeni, nu se mai simt in siguranta.

Pana in 1914, pe toate bancnotele scria ca valoarea acestora este, oricand, restituibila in aur. Aurul da siguranta, e un semn de bogatie si putere, pe care s-au construit imperii.

Dupa al doilea razboi mondial, dolarul american a inlocuit aurul, ca referinta valorica. Desi, in 1949, s-a inceput cu raportarea stricta a dolarului la aur -35 de dolari uncia-, in timp, moneda americana s-a indepartat de aceasta valoare traditionala, care garanta conversia in „credibilitate si stabilitate“.

„Ca si aurul, dolarul american nu are valoare decat in masura in care oferta sa ramane strict limitata“ a afirmat seful Bancii Rezervelor Federale ale SUA, Ben Shalom Bernanke. „Insa conducerea de stat americana are la indemana o tehnica, si anume tiparnita, care ii da posibilitatea sa tipareasca si sa scoata pe piata, cati dolari vrea“ a mai adaugat el.

Afirmatia sefului bancii de devize Fed indica practici mai vechi, dar si mai recente, de emisiune pe piata a bancnotelor de hartie fara acoperire.

Refugiul in aur

Dupa razboiul din Vietnam, SUA a ajuns in pragul „insolventei“, ceea ce l-a facut pe presedintele Nixon sa rupa, unilateral, relatia dolar-aur. De atunci, valoarea banului de hartie se intemeiaza in principal pe increderea pe care o are cetateanul, in banci si soliditatea lor.

Bancnotele de hartie se tiparesc cu tona. „Din martie 2006, volumul acestora se scalda in intuneric, caci banca de devize Fed nu mai face publice integral, cifrele corespunzatoare“ se afirma intr-un studiu al saptamanalului german Spiegel, din 17 martie 2008.

Intr-o astfel de situatie, in care hartia monetara circula fara acoperire, iar valorile bancare, bursiere si imobiliare stau sub semnul intrebarii, intra in forta „gandacii aurului“, cum sunt numiti investitorii care anunta, apocaliptic, „infarctul devizelor de hartie, al banului prost“.

Acestia considera metalele pretioase ca fiind superioare banului tiparit, tocmai prin faptul ca „resursele celor dintai, cunoscute actual, vor fi secatuite in 20-30 de ani“. Acestei limite de oferta naturala i se adauga fascinatia milenara pe care o exercita asupra omului, metalul stralucitor, ca insemn personal de avutie.

Mine, cianuri si cratere vizibile din cosmos

Pentru ca bogatii sa stocheze lingouri in banci si sa-si atarne bijuterii la degete si la gat, sute de mii de cautatori – angajati, sclavi sau fanatici- forteaza maruntaiele Pamantului, din Australia, pana in Anzii brazilieni, din Mozambic, pana in China, Rusia, Spania sau Transilvania.

Pretul aurului creste mereu, ajungand, de la 300 de dolari/uncia (31,1 grame) in anul 2000, la aproape 1000 de dolari, in 2008. E firesc ca intreprinderile miniere sa se inmulteasca, e tot atat de firesc ca, in competitia de piata, sa nu supravietuiasca decat rechinii cei mari, cu fonduri importante pentru investitiile miniere, care dau rezultate doar peste ani, sau decenii.

Aceste consortii specializate in minerit sustin ca exploateaza filoanele de minereu pretios, prin aplicarea de tehnologii moderne si putin poluante, respectand normele ecologice. Ele amagesc guvernele si opinia publica, prin declaratii de bune si transparente intentii de ocupare a fortei de munca si protejare de mediu, in regiunile de exploatare vizate.

Cianurile insa nu iarta. Folosita in decantarea rocii mineraliere, dislocate in mii de tone, din peisaj, otrava rosie se scurge in iazuri slab securizate, se prelinge peste tot. Ea ramane, ca si deseurile atomice, un cosmar de decenii. Craterele de sapatura sunt imense, in Australia a ramas unul care „se vede chiar si din spatiul cosmic“ (Spiegel).

Aceeasi prestigioasa publicatie germana se refera, saptamana trecuta, si la dezastrul ecologic produs de ruperea digului de la exploatarea miniera Aurul, din Romania, si deversarea reziduurilor cianurate in Tisa, acum cativa ani. „Pe 300 de kilometri, viata din rau a fost complet distrusa“, se mentioneaza in articol.

De doi bani, fericire

La finele anului trecut, referitor la mizeria, decadenta si poluarea adusa de exploatarea miniera din regiunea Amazonului, seful de trib indian Davi Yanomani a spus presedintelui Braziliei, uitandu-i-se drept in ochi: „Guvernul tau trebuie sa fie foarte atent, caci nu stiti cum sa procedati, cu natura. Iti spun ca masina, care scobeste gauri, raneste plamanii Pamantului si intreaga lume va sangera“.

In stilul sau metaforic, Yanomani lanseaza un avertisment, valabil nu doar pentru mineritul din America de Sud.

In muntii din Mozambic, mii de subnutriti din tara africana, sau din invecinata Zimbabwe, scurma pamantul pentru o gamalie de aur, sporadica si aceasta. Isi platesc, cu ea, un colt de paine, un pahar de rachiu si o prostituata ieftina, toate aduse saptamanal, de negustori din Manica, orasul cel mai apropiat. Daca ramane ceva, e pus deoparte pentru familia flamanda de peste granita.

Ii mananca mizeria si malaria, ii snopesc in bataie politistii si soldatii mozambicani, ce cu greu stapanesc isteria aurului de la gurile fluviului Revue. In fiecare noapte, violenta e la ea acasa, in taberele ilegale de Desperados ai aurului.

Rosia Montana Gold Corporation, un proiect cu miza

Mineritul in Europa se desfasoara in alt cadru legislativ, de munca. Cu toate acestea, febra aurului dobandit fara scrupule, e prezenta si in acest context.

Exploatarea de la Rosia Montana si imprejurimi, in Muntii Apuseni, vizata de compania canadiana Gabriel Resources, prin Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) in parteneriat ationar cu statul roman, este un proiect cu miza mare, pentru toti cei implicati.

Gabriel Resources a cheltuit milioane de dolari in incercarea de implementare a proiectului, care s-a lovit de recenta impotrivire la nivel de guvern roman, in speta Ministerul Mediului, dar si de o sustinuta opozitie practicata la nivel de organizatii non-guvernamentale si personalitati din Romania, sau internationale.

Strategia canadienilor, care, in vremea fostei guvernari, au primit licente de exploatare si o majoritate de actionariat (80%) in firma care deruleaza proiectul, a fost si este convingerea tuturor factorilor implicati ca proiectul este unul bun, asigura cateva sute de locuri de munca, nu afecteaza mediul si aduce tuturor profit.

Pozitia RMGC fata de actionari si investitorii sai este clara: zeci de milioane de dolari au fost investiti intr-un proiect care s-a impiedicat, cel mai recent, de reinnoirea unui certificat de urbanism, contestat in instanta de ONG-ul Alburnus Maior si de incapatanarea ecologica a Ministerului de Mediu.

Banii investiti in proiectul RMGC trebuie recuperati si inmultiti. Zacamantul de la Rosia promite peste 300 de tone de aur si 1600 de tone de argint. Cuprul porfiric descoperit in zona, se foloseste in constructia de calculatoare si e un posibil as in maneca, al afacerii miniere din Muntii Apuseni.

Ce facem cu Guvernul?

In Raportul sau trimestrial, facut public la 6 noiembrie 2007, Gabriel Resources Ltd. isi evalueaza performantele, isi detaliaza pierderile legate de dezvoltarea proiectului de exploatare de la Rosia Montana, Bucium si Baisoara, dar propune si strategii.

„Al treilea trimestru a fost unul greu pentru noi“, a spus Alan R. Hill, presedinte si CEO al RMGC. „Pe cand se prefigura completarea raportului Comitetului de Evaluare Tehnica in problema analizei de impact asupra mediului / EIA de la Rosia Montana, ministerul roman al Mediului a suspendat in mod arbitrar acest proces de analiza, invocand argumente total lipsite de baza legala“. Hill spune, in Raport: „Compania va folosi toate mijloacele la dispozitie“, pentru a contracara actiunea arbitrara a ministerului.

„Alegerile parlamentare sunt programate pentru toamna anului 2008; oricum, daca actuala coalitie va cadea, alegerile ar putea fi anticipate, partidele de opozitie neputand cadea de acord asupra unui nou guvern. Apare ca foarte probabil, ca este necesara o schimbare in guvern, pentru a se reporni procesul de acceptare“, se mai mentioneaza in raportul Gabriel Resources, din 6 noiembrie 2007.

Anihilare prin imobiliare

Companiile transnationale, marile concerne cu interese de profit, nu ezita sa intervina prin lobby la nivel politic si de stat. O altfel de interventie este cea „prin invaluire“, prin anihilarea opozitiei institutiilor si societatii civile din zona de disputa.

RMGC a facut masive achizitii imobiliare in arealul vizat de proiectul minier Astfel, s-a incercat stramutarea oponentilor si obtinerea de simpatii din partea autoritatilor locale, vizavi de investitori.

Constructia de 100 de noi locuinte in Alba Iulia, pentru stramutatii din Rosia Montana, a inceput in octombrie si se estimeaza ca va fi definitivata in 18 luni, se mai spune in Raportul Gabriel Resources din noiembrie 2007. O alta stramutare a populatiei de pe prezumtiva zona miniera, se prefigureaza la Piatra Alba, catre care s-a definitivat calea de acces si unde se va construi un nou sat.

Gabriel Resources raporteaza ca „pe langa proprietatile private necesare, Compania trebuie sa achizitioneze proprietati (aprox. 35% din zona) ale institutiilor, inclusiv administratii locale din Rosia Montana si Abrud, precum si unele biserici si companii miniere de stat. Procesul de achizitionare de proprietati publice este in derulare“.

„La 31 octombrie 2007, Compania avea in proprietate ca. 73% din locuintele aflate in zona industriala, in cea protejata si limitrofa. Odata cu realizarea negocierilor pentru proprietatile institutionale, proprietatea noastra va creste la cca 80% in cadrul celor trei zone ale proiectului , demonstrand puternicul sprijin local pentru proiect“, se mai mentioneaza in Raport.

Cumetrii de interese

Este de inteles, ca pentru localnicii saraciti si lipsiti de perspective, oferta unei despagubiri, a unei locuinte, sau a unui ipotetic loc de munca, isi are atractia ei. Insa zona de minerit din Apuseni nu se poate asemana cu nici una din lume, caci sub ea musteste istoria cea vechea a Romaniei, aici se da ora exacta a nasterii poporului roman.

In luarea unei decizii de asemenea impact, nici un stat nu are voie sa actioneze in virtutea unor cumetrii de interese. El este dator sa analizeze ofertele investitorilor, alternativele in ocuparea fortei de munca din zona, dar si sa-si apere ferm valorile istorice, identitare si patrimoniul natural.