Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Nationale: Dosarul de cadre al lui Traian Basescu poate fi in mai multe locuri

Directorul Arhivelor Nationale, Dorin Dobrincu, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro ca dosarul de cadre al presedintelui Traian Basescu ar putea exista in mai multe locuri, indicand arhiva ministerului transporturilor. Mugur Ciuvica, presedintele Grupului de Investigatii Politice, a anuntat recent ca dosarul ar fi disparut. Seful arhivelor nationale a fost acuzat in ultima perioada ca ar avea ca misiune „perierea” unor dosare, reprosandu-i-se activititatea in comisia prezidentiala care a redactat raportul Tismaneanu. In replica, Dobrincu spune ca este tina unor atacuri de tip fascist.

Trecutul pare sa fie foarte important pentru prezent. S-a discutat si despre dosarul de cadre al lui Traian Basescu. Mugur Ciuvica a spus chiar ca dosarul de cadre al sefului statului a disparut, citand dintr-o hartie semnata de dvs. De ce ati declarat ca dosarul nu exista?

Este necesara de la bun inceput o precizare. A existat o adresa trimisa din partea domnului Mugur Ciuvica, de la Grupul de Investigatii Politice, in august 2007 catre Arhivele Nationale, prin care solicita dosarul de cadre al domnului Traian Basescu. Fiind vorba de o cerere din partea unei organizatii, nu am putut decat sa fac investigatiile necesare. Am raspuns dupa aproximativ trei saptamani domnului Ciuvica, precizand ca in fondul CC al PCR cadre nu exista un dosar al domnului Traian Basescu. L-am invitat pe domnul Ciuvica sa vina la sala de studiu de la Arhivele Nationale. Pentru a evita orice dubiu cu privire la acest fapt citez din raspunsul Arhivelor Nationale catre domnul Ciuvica in 18 septembrie 2007: “La cererea dvs. inregistrata la Arhivele Nationale sub numarul 9948/2007, va facem cunoscut ca s-au cercetat evidentele ce le detinem de la CC al PCR – Sectia Cadre si s-a constatat ca nu detinem dosarul dlui Traian Basescu. Totodata, va comunicam ca institutia noastra are o sala de studiu a aparatului central la care puteti solicita, in urma eliberarii unui permis, documentele create de fostul CC al PCR”. Oricum, imi permit sa spun, noi nu stim daca au existat anumite dosare sau nu in fondul CC al PCR…

Care sa-l vizeze pe Traian Basescu?

…sau alte persoane care au fost importante inainte de 89 sau care sunt importante astazi. Este datoria si dreptul cercetatorilor sa faca investigatii. Datoria mea, ca administrator de arhiva, este sa pun la dispozitia celor interesati aceste documente, sa le inventariez, sa le prelucrez arhivistic si sa permit accesul liber si egal tuturor celor interesati. Nu pot sa stiu daca, spre exemplu, dosarul de cadre al domnului Traian Basescu a fost sau nu in aceasta arhiva a CC al PCR. N-as vrea sa trec cu vederea faptul ca arhiva CC al PCR a avut un drum extrem de sinuos din fostul sediu al CC-ului pana la Arhivele Nationale. Au fost preluate in ianuarie 1990 de Armata, au fost tinute la MapN mai bine de trei ani, unde au fost ordonate si microfilmate intr-o anume maniera. Dupa aceea, in transe succesive, pe o durata mare de timp, documentele respective au ajuns la noi. Mai exact, intre 1993 si 2000 partea cea mai consistenta, iar ultimele dosare au ajuns abia in 2006. Probabil ca nu totul a ajuns la noi. Eu am cerut constituirea unei comisii mixte…

Adica exista posibilitatea ca o parte din dosarele de cadre sa fie si acum la Armata?

Nu ma refer doar la dosarele de cadre. Arhiva Partidului Comunist, a Comitetului Central era, dupa toate informatiile, una foarte mare. Nu stim daca a ajuns integral la noi. Imi exprim in continuare interesul pentru constituirea unei comisii mixte intre Arhivele Nationale si Arhiva Ministerului Apararii pentru a elucida soarta acestei arhive in integralitatea ei.

Dar cei de la MapN ce spun? Mai au sau nu arhiva CC?

Ei ne-au spus, prin adrese succesive, ca au predat-o. As vrea insa sa vad constituirea acelei comisii la cel mai inalt nivel, pentru ca observam altminteri ca trecutul se razbuna.

Si daca va cere cineva dosarul de cadre a lui Traian Basescu, asa cum v-a cerut Mugur Ciuvica, unde ar trebui sa-l caute? Aici, la Constanta, unde?

Cererea respectiva era punctuala, ea viza ceea ce avem noi aici, la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Noi nu facem cercetarea pentru oamenii interesati de anumite subiecte. Asta o fac cercetatorii. In cazul respectiv, era o cerere venita din partea unei organizatii si nu am vrut sa lasam loc unor interpretari rauvoitoare, ca vrem sa ascundem trecutul, ca suntem tocmiti de cine stie cine sa nu permitem accesul la dosare.

„Suntem in plina criza a trecutului”

Totusi, unde ar putea sa existe dosarul de cadre al lui Traian Basescu?

Nu pot sa stiu. Nu-mi dau seama. Incerc sa ies din pielea administratorlui de arhiva si sa intru in cea a istoricului. Deci, daca ar fi sa recurg la logica istoricului, cred ca ar trebui cautat in mai multe locuri. Ar putea fi o pista la arhivele unor ministere, poate la Ministerul Transporturilor. Dar nu stiu, pentru ca subiectul nu m-a interesat in mod deosebit. In perioada comunista, dosarele personale erau constituite in mai multe locuri. Ceea ce vedem in aceste zile apare ca dosar profesional. Suntem in plina criza a trecutului. Inainte de 89, fiecare cetatean cu o anumita importanta sociala avea un dosar profesional, putea sa aiba sau nu un dosar la securitate, putea eventual sa aiba un dosar la pasapoarte, sunt mai multe posibilitati. Si, bineinteles, cei care aveau o pozitie importanta in partid aveau dosare de cadre. Atunci cand investigam din punct de vedere istoric o persoana trebuie sa fim foarte atenti la surse. Vorbim aici de contextualizare si de o judecata clara asupra continutului acelor dosare. De multe ori, dosarele constituite de regimurile totalitare nu sunt purtatorare de adevar. Asta e o discutie care in general scapa astazi. Nu putem fi siguri pana nu confruntam sursele ca un document sau un dosar anume reprezinta adevarul.

Asociatia Civic Media va acuza ca ati periat dosare si ca prezenta dvs aici, mai ales ca ati facut parte din comisia Tismaneanu, are printre altele acest scop: acela de a filtra, curata anumite dosare.

Da, sunt acuzatii pe care le-am citit in ultimele luni. CV-ul meu este la vedere, prieteniile si simpatiile mele istoriografice sunt de asemenea binecunoscute. N-am facut nici un secret ca am prieteni foarte buni in comisia Tismaneanu, dupa cum am prieteni foarte buni la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului sau in alte centre care se ocupa de cercetarea trecutului recent. Pana la urma, este vorba de o orientare democratica in abordarea trecutului. Mi se pare o gluma proasta ceea ce afirma Civic Media, pentru ca eu am cautat sa deschid arhivele Partidului Comunist nu se la inchid si cu atat mai putin sa le perii. Ceea ce s-a spus in anumite cercuri extremiste mai trebuie si probat. Astazi oricine poate avea acces la dosarele Partidului Comunist, ceea ce nu era posibil inainte de iulie 2007. Ma refer la un acces pentru toata lumea. In rest, au existat in anii 90 si inceputul anilor 2000 foarte multi privilegiati, care au avut acces preferential la documentele Partidului Comunist, iar astazi isi manifesta nemultumirea in diferite forme, apeland inclusiv la armele discreditarii.

Cei de la Civic Media v-au acuzat si in legatura cu chestiuni care tin de viata privata, si anume ca sunteti protestant. Prin aceasta au incercat sa explice pasajele din Raportul Final referitoare la Biserica Ortodoxa.

Cred ca e o forma de alterizare din partea Civic Media care ne aminteste de formele de extremism interbelic. Aici cred ca este o acuza de tip fascist. Asistam totusi la revenirea unor forme politice din trecutul nostru care credeam ca disparusera. Societatea romaneasca are o problema cu doua tipuri de trecut. Are o problema cu trecutul comunist, dar noi avem o problema si cu trecutul de extrema dreapta, cu trecutul legionar, cu trecutul antonescian. Este vorba pana la urma de o dubla trauma care a marcat intregul Est in secolul XX: trauma provocata de fascisme si trauma provocata de comunism. Or, situarea pe o pozitie declarat liberala, democratica, normal ca ii nemultumeste pe cei care nu vor o despartire critica de trecutul nostru problematic. Pentru mine aceasta este o axioma, asadar nu se negociaza.