Cu ce au rămas studenții și profesorii din România după dezvăluirile despre plagiatele politicienilor
HotNews.ro a vorbit cu mai mulți studenți de la trei universități cunoscute din România pentru a afla cum se pune problema plagiatului în rândul colegilor și a profesorilor.
Termenul „plagiat” provine din latinescul „plagiarius”, care însemna „răpitor” sau „hoț” și făcea referire la furtul de sclavi, potrivit site-ului Turnitin, care este totodată unul dintre softurile ce poate oferi un raport de similitudine.
Mai exact, abia după secolul al XVII-lea, acesta a început să fie asociat, aproape unanim, cu furtul de cuvinte și idei. Definiția plagiatului a variat de-a lungul timpului, iar discuțiile etice care se învârt în jurul problemei devin din ce în ce mai acute, în contextul apariției noilor tehnologii.
Plagiatul apare în momentul în care cineva „își însușește total sau parțial ideile altcuiva și le prezintă drept creații personale”, potrivit definiției din DEX. Poate fi vorba de furt literar, artistic sau științific. Totodată, este o practică răspândită atât în mediul universitar, cât și în liceu sau școala generală.
În România a ajuns în centrul atenției din cauza numeroaselor cazuri în care diverși politicieni, cum ar fi Nicolae Ciucă sau Lucian Bode (cele mai recente), au fost acuzați că au plagiat în tezele de doctorat. Dezvăluirile au fost făcute de către jurnalista Emilia Șercan pentru PressOne.
Cu toate acestea, cauzele furtului intelectual pot apărea încă din școala generală, din ceea ce spun specialiștii, iar discuția nu se limitează doar la nivelul de master sau doctorat.
Un studiu la care au participat mai mulți liceeni bucureșteni, realizat de Universitatea din București în 2021, arată că, mai mult de jumătate din cei 2.975 de elevi care au completat chestionarul, preiau informații de pe internet fără să specifice proveniența lor. Puțin sub jumătate preiau pasaje fără a menționa sursa, iar o treime o citează, însă nu folosesc ghilimele.
Încălcarea integrității academice poate apărea chiar din ciclul primar, având în vedere că 30-50% dintre respondenții studiului fac asta chiar din clasa a IX-a. Șocul trecerii de la liceu la învățământul universitar e și mai mare atunci când elevii ajung pe băncile facultății fără nicio cunoștință legată de tipurile de plagiat, metodele de citare sau modalități de respectare a integrității academice.
HotNews.ro a vorbit cu mai mulți studenți de la Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca) și Universitatea de Vest (Timișoara) pentru a vedea dacă e de-ajuns ca discuțiile despre plagiat să înceapă abia la facultate și ce atitudine au față de plagiat profesorii de la facultățile la care studiază.
Hoțul neprins, negustor cinstit
Plagiatul poate lua diverse forme. Nu apare doar atunci când predai lucrarea altcuiva și pretinzi că e a ta, ci chiar și în momentul în care copiezi răspunsul la grilele examenului.
În lucrarea sa, intitulată „Ajutor pentru studenți să evite plagiatul”, Wilhoit a enumerat următoarele cazuri în care acesta poate să apară:
- Cumpărarea unei lucrări de la un serviciu de cercetare;
- Predarea lucrării unui alt student, fără ca acesta să știe;
- Predarea unei lucrări scrise de către un alt student pentru cel care predă lucrarea;
- Copierea unui text fără atribuirea sursei;
- Copierea unor paragrafe dintr-un alt text, fără ghilimele, cu atribuirea sursei;
- Parafrazarea unor paragrafe dintr-un alt text, fără atribuirea sursei;
Se mai adaugă autoplagiatul sau folosirea de către student a aceluiași material pentru a promova discipline diferite, așa cum arată Codul de Etică și Deontologie al Universității din București.
Nu e suficient doar ca studentul să cunoască aceste cazuri, ci ar trebui să li se aducă la cunoștință care sunt modalitățile de citare și cum pot naviga mai ușor aceste tipuri de probleme. Există cursuri pentru etică și integritate academică, însă ele sunt obligatorii abia la masterat.
„Cred că fiecare profesor ar trebui ca în acea parte introductivă a cursului să informeze foarte clar studenții în legătură cu chestiunile care țin de citare, atribuire, ce înseamnă plagiat, cum poate să fie comis plagiatul și mai ales despre consecință, astfel încât studentul să fie conștient despre lucrurile acestea”, explică jurnalista Emilia Șercan care este și lector universitar doctor.
Totuși, în mentalul colectiv, atitudinea unor studenți față de plagiat încă pare să fie una relaxată. Pandemia a accentuat puțin fenomenul, când copiatul pe grupurile de Whats App a devenit mai accesibil.
În 2021, la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, 49 de studenți au fost exmatriculați din acest motiv.
Liga studenților din Iași a acuzat facultățile de Drept care s-au solidarizat, la momentul respectiv cu acțiunea celei din București, de ipocrizie. Critică era legată de faptul că aceste facultăți au, la rândul lor, probleme legate de transparență, integritate academică sau desfășurarea activității didactice, potrivit Mediafax.
Lucrurile nu se schimbă întotdeauna în mediul universitar
În ciuda faptului că, la facultate, se presupune că lucrurile ar trebui să ia o întorsătură diferită și că studentul ar trebui să fie informat tocmai pentru a preveni cazurile de plagiat, lucrurile nu stau întotdeauna așa.
Andra este studentă în anul I la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai și a povestit cum ea și colegii ei încă nu au aflat nimic legat de asta de la cei care stau la catedră. Situația era aceeași și la liceu, în cazul ei.
Atitudinea profesorilor ei legată de plagiat este următoarea: au fost informați doar că nu ar trebui să plagieze, dar nu li s-a spus ce înseamnă asta. Studenții știu că pot ajunge să fie exmatriculați, dar asta doar dacă încearcă să copieze la vreun examen.
Codul de etică și deontologie profesională al UBB specifică la art. 31 că profesorii trebuie să ia măsuri pentru a constata anumite abateri de la integritate academică nu doar în cazul examenelor.
Aceleași principii, referitoare la onestitate intelectuală, se aplică și în cazul referatelor, lucrărilor sau proiectelor pe care le realizează studenții.
O altă problemă pe care a remarcat-o studenta este dublul standard pe care unii profesori îl pun în aplicare:
„Profesorii au pretenția de la noi ca atunci când scriem ceva de pe net să scriem sursa, dar ei nu fac asta…Chiar vorbeam cu o prietenă care e la medicină la Oradea, care mi-a spus că, zilele trecute, profesorii le-au dat ceva cursuri de pe care se învețe, iar una dintre profesoare a preluat informații de pe un site, doc.ro sau ceva de genul, și nici măcar nu a pus sursa”, continuă studenta.
Plagiatul în rândul profesorilor universitari nu e vreo noutate. Este o altă metodă prin care se pot obține mai ușor grade didactice, așa cum arată un articol publicat de Radio Europa Liberă.
În momentul în care plagiatul și impostura academică ajung să acopere o bună parte din sistemul de învățământ, în lipsa acțiunilor din partea organismelor abilitate să ia măsuri, lucrurile o pot lua la vale. Discuțiile care apar legate de plagiat ajung să se limiteze doar la câteva cazuri individuale și produc schimbări pe moment, de multe ori, în favoarea celor care fraudează.
Sociologul Dumitru Sandu arată într-un capitol intitulat „Cultura integrității academice la studenți”, dintr-un sondaj despre integritate academică făcut la nivelul studenților de la Universitatea din București, cât de toleranți sunt aceștia față de plagiat și ce îi determină să aibă o atitudine pro sau anti.
Așadar, o bună parte dintre respondenți preiau ideologiile susținute în spațiul public fie de către presă, politicieni sau unele decizii ale CNATDCU care, indiferent de justificările de la momentul respectiv, au produs anumite efecte la nivelul percepției studenților.
„Atât timp cât și în mediul universitar sunt profesori care nu fac diferența dintre similitudine și plagiat, sunt profesori care tolerează și încurajează plagiatul, normal că studenții vor fi mai tentați să creadă în justificările politicienilor”, explică Emilia Șercan.
Chiar dacă discuțiile despre tezele de doctorat plagiate ale politicienilor au reînviat subiectul, schimbările încă nu se văd atât de bine în unele practici ale profesorilor universitari.
„Până acum ni s-a spus doar cât la sută poate să fie plagiat într-o lucrare scrisă de noi. Despre plagiat, în sine, mare lucru nu ni s-a spus. Atât, când a fost scandalul acela cu jurnalista Emilia Șercan, atunci a fost o discuție prin facultate. În rest, nu pot să zic că s-a elaborat ce înseamnă chestia asta”, povestește Oana, studentă la jurnalism și relații internaționale la UBB, în anul al doilea.
Plagiatul există și la facultățile cu profil real
Studenții de la facultățile cu profil umanist au explicat cum, încă din primul an, li se specifică, aproape la fiecare materie, cum să redacteze o lucrare academică și care sunt principiile după care să se ghideze.
Alexandra este studentă în anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universității de Vest, din Timișoara, și spune că încă din primul semestru au avut o materie intitulată „Etică, integritate și scriere academică”.
Pe parcursul semestrului li s-au prezentat mai multe exemple de plagiat, formele plagiatului și cum pot studenții să evite frauda academică.
„Ni s-au predat metodele de citare corectă, metode de citare atât în limba română, cât și în limba engleză. Ne vorbesc foarte mult despre furtul intelectual, despre cum nu este bine să luăm ideile altor oameni fără a le cita corect. Se pune foarte mult accentul pe asta”, continuă studenta.
La fel este și în cazul lui George, student în anul al doilea la Facultatea de Jurnalism la București:
„Despre plagiat am învățat că este un lucru care nu doar că ar trebui evitat, ci că este de neconceput să fie acceptat. De la furtul de idei și până la clasicul copiat, plagiatul este practic un furt și se sancționează ca atare.
Asta nu înseamnă că trebuie să producem noi, ca studenți, ceva revolutionar, ci că nu trebuie sa ne asumăm informații care nu ne aparțin. Profesorii au pus foarte mult accent pe acest lucru încă din anul I de facultate”.
În timp ce, la facultățile cu profil umanist, se subliniază importanța originalității și se pune accent pe creativitate și evitarea preluărilor fără citare, lucrurile se schimbă dacă trecem la studenții de la profil real.
„Mi se pare că se pune mai mult accent la facultate decât în liceu, dar nici aici nu se obosesc profesorii să-ți dea exemple mai bune despre cum poți să eviți plagiatul. La mine la facultate e mai complicat. Eu sunt la info și, practic, pentru noi, prima sursă de informație e internetul, mereu.
Cred că toată lumea copiază programe de pe internet sau mici bucăți de cod și nimeni nu ne-a vorbit cum ar trebui să menționăm sursa. Pentru că nu se face asta în IT, în general”, explică Daria, studentă la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul UBB, anul al doilea.
Chiar dacă studenții sunt amenințați că lucrările vor fi trecute printr-un soft antiplagiat, ei nu știu unde ar trebui să menționeze sursa, asta pentru că nu au fost învățați.
Când vine vorba de eseuri sau proiecte, acolo li se dau indicații să pună bibliografia aferentă la sfârșit. La Universitatea de Medicină și Farmacie, studenții au o materie la licență numită „Etică și integritate academică” în care li s-a explicat cum să citeze și să folosească informațiile de pe internet.
Chiar dacă nu cred că profesorii trec lucrările prin vreun soft antiplagiat, li s-a spus încă de la început că, în domeniul lor, se pune accentul pe originalitate și că nu ar trebui să ia informații la prima mână, de pe Wikipedia.
„Plagiatul este plagiat, indiferent că e vorba de text sau de o formulă matematică. Adică e vorba de un furt. Desigur, diferă condițiile în care el se produce. Intervine chestiunea dreptului de autor și a dreptului de proprietate intelectuală.
Plagiatul e mai frecvent, poate, în zona disciplinelor socio-umane unde textul ca reprezentare a ideilor e esențial. Dar și în medicină sau în chimie, furtul e ușor de constatat chiar dacă partea de text e mai redusă. Trebuie, însă, să te pricepi să faci analiza.
La noi sunt mulți care încă pun egal între plagiat și raportul de similitudine generat de softul «anti-plagiat». Mașina îți dă un raport, tradus în procente de text găsit ca similar cu altele din baza sa de date, dar, apoi, e necesară mintea omului, a specialistului, a profesorului să analizeze cât din ce e similar e și furt”, explică profesorul, expert în etică și integritate academică, Marian Popescu.
Soluțiile nu le au doar profesorii, ci și studenții
Pentru a vedea o schimbare reală, una bazată pe dezvoltarea eticii și integrității academice, e nevoie de un efort comun. Bineînțeles, rolul principal îl joacă profesorii, care ar trebui să încerce să le transmită încă din primul semestrul al anului I principiile după care să se ghideze.
Cei care stau în spatele catedrei ar trebui „să fie stimulați, pregătiți pentru a face ceea ce clasa politică nu face: să redefinească actul educațional din perspectiva valorilor morale. Acestea au fost, din păcate, evacuate din discursul public. Profesorii nu sunt sprijiniți, antrenați în mod real să regândească pachetele curriculare și din această perspectivă”, explică profesorul Marian Popescu ce crede că ar trebui să facă profesorii.
Totuși, rezolvări pot găsi și studenții. În momentul în care observă abateri de la normele etice, ar putea să le semnaleze. Însă asta ar însemna o bună cunoaștere a codurilor etice universitare, care să nu existe doar pe hârtie.
„Poate că asociațiile studențești ar trebui să promoveze cultura de integritate, pentru că, până la urmă, cultura de integritate nu înseamnă numai să nu plagiezi, ci și ce înseamnă să ai o conduită etică și morală. Educația nu înseamnă numai acumularea unor informații, ci cred că o parte din educație se referă și la comportamentele noastre și la aspectele morale sau etice ale fiecăruia dintre noi”, spune Emilia Șercan.
ChatGPT și perspective de viitor
Lumea academică, de pretutindeni, a început să dezbată ce schimbări vor produce noile tehnologii sau softwares, precum Chat GPT. În contextul discuțiilor limitate referitoare la plagiat, din mediul academic din România, unde se situează inteligența artificială și cum arată viitorul din acest punct de vedere?
Câțiva studenți au împărtășit că au folosit deja chatbot-ul pentru anumite teme. Cu toate că Turnitin a anunțat deja că lucrează la un sistem care să detecteze textele create cu Chat GPT, pe TikTok deja sunt numeroase video-uri care le arată studenților cum să evite aceste softuri antiplagiat.
De multe ori, acest lucru se poate face tot prin intermediul unui soft de inteligență artificială. Universitățile din alte părți ale lumii sunt pregătite să schimbe felul în care notează studenții, tocmai pentru a ține pasul cu noile tehnologii.
Asta au început să facă și unii profesori de la noi, care plănuiesc să schimbe modalitatea de examinare, așa cum arată și un articol publicat pe site-ul PressOne.
Dacă înainte profesorii testau studenții doar prin intermediul unui eseu, acum probabil se va merge mai mult pe varianta de test grilă, cu spețe sau întrebări deschise, practice, explică Emilia Șercan.
Fie asta, fie examen oral, unde se elimină orice dubiu. Întreaga discuție necesită o schimbare de optică. Unele voci recomandă să fie utilizat ca un tool, nu să fie interzis din școli.
Alții cred că trebuie să schimbe metoda de examinare sau să fie mult mai duri în ceea ce privește felul în care tratăm plagiatul. Oricum am privi situația, este nevoie de „o recalibrare a relației profesor-elev/student. Dacă nu lucrezi cu fiecare în parte, pentru ca, astfel, să îi cunoști nivelul performanței intelectuale, și astfel să reduci înșelăciunea, atunci nu mai e mare lucru de sperat”, conchide profesorul Marian Popescu.
INTERVIURILE HotNews.ro