Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 3)

Sacrilegiu!Am ajuns la birou pe la 12, in loc de 9. Pusa la punct: fusta conica neagra semilucioasa, bluza neagra fara maneci, bine mulata, centura lata de lac si pantofi rosii cu toc. Ochelari negri a la Brigitte Bardot, gentuta valijoara neagra, buzele sangerii din dotare si magnificul miros de Tresor.

Am muncit o ora la coafura, dar rezultatul merita! Bucle romantice, gen Scarlet Jonhansson. Ma iubesc la nebunie, sunt cea mai tare! Sa fie clar, nu sunt o victima a sistemului, nu ei imi dau mie flit, EU le dau lor flit! Mi-am spus asta in fiecare clipa a ultimelor 24 de ore. Cred ca si in somn, pentru ca m-am trezit cu un chef nebun de razbunare.

Masinuta mea iubita nu a pornit la cheie. Uitasem ca nu are plinul facut si, fir’ar sa fie, saptamana viitoare trebuia sa o duc si la revizie. Am luat-o spre metrou per pedes. Se fac doi ani de cand nu am mai incercat chestia asta. Vitrinele pe langa care am trecut mi-au confirmat: arat traznet.

O Dacie papuc rablagita, cu un negricios cu sapca si in maiou la volan, a oprit langa mine cu mare scartait de frane, iar un tata de familie ce tragea un baietel de mana s-a impiedicat pe treptele de la metrou.

Buun, deci dublul slit al fustei functioneaza. (Naspa rau momentul cu metroul, s-au frecat de mine o gramada de cetateni transpirati. Bine, si eu de ei, dar nu se pune, ca nu aveam incotro. Fusta a ramas la locul ei, slitul insa … en fin, bine ca portjartierul nu s-a rasucit de tot.)

Femeia aceea oribila m-a privit cu gura cascata cand am intrat pe coridor. Apoi s-a uitat ostentativ la ceasul urias de deasupra liftului. Super longul dintre degetele pline de inele fumega discret, iar Mariana, lingusitoarea number one a companiei, s-a repezit sa o ajute sa nu isi scuture scrumul pe fusta.

Bla, bla, bla, cred ca a spus ceva in urma mea, nu am auzit ce pentru ca Geo, increzutul cu pretentii de art director, a navalit libidinos peste mine.

Ca o fi, ca o pati, ca nu poate sa puna nu stiu ce bulina tampita acolo unde vrea clientul. Ca el are o alta viziune artistica. Who cares? De ce i-o fi comunicat chestia asta decolteului meu, el stie, ca numai acolo se uita! Se numeste push-up effect. Dai un ban gramada pe sutien, dar faci ravagii.

Aloo, Geo, fa pasi baiete, ca eu nu mai servesc la taraba voastra. Sunt en passant sau zi cum vrei tu. Visiting fellow, special guest star, whatever! Ce spui? Clientul vrea acum nu stiu ce, chiar in momentul asta, ACUM? Geo, baby, ia iesi tu din birou, vireaza dreapta langa lift si spune-i treburile astea „mamei” tale, coana team leader. Ca sta cu paiul in gura si face a ploaie.

Hai ca ma simt bine, chiar foarte bine. L-am lasat pe Geo cu gura stramba de uimire, am tras un Hello zgomotos la toata turma si m-am rasucit cu efect pe tocuri. Zi de zi, doua saptamani in cap, cat tine preavizul, asta o sa fac! Vor macel? Ei bine, vor avea macel!

Citeste aici toate episoadele