Downing Street, oglindit in Dambovita (de Tom Gallagher)

Scrutinul parlamentar britanic din 5 mai a avut unele similaritati cu alegerile de anul trecut din Romania, in ciuda sistemelor electorale opuse si, desigur, a temelor electorale foarte diferite. Cel de-al doilea guvern Blair a avut impliniri economice. Familiile muncitoresti si cartierele sarace au avut de profitat de pe seama politicilor redistributive ale guvernului.

Dar nu temele economice au dominat campania electorala. Caracterul lui Blair si masura in care poti avea incredere in el au fost temele centrale. Decizia lui de a se alatura Statelor Unite in invadarea Irakului l-a ajuns din urma si l-a bantuit in campanie. Impopularitatea sa, chiar si printre multi simpatizanti laburisti, arata o ruptura de electoratul real.

A vorbit in cadrul unor adunari private televizate (nu in mitinguri publice) in care auditoriul era ales de oamenii partidului. A refuzat sa se confrunte la televizor cu liderii partidelor de opozitie. Aparitiile sale au fost grijuliu regizate in cazul in care se intalnea cu alegatori adevarati care aveau un necaz si-l considerau personal raspunzator pe Blair.

Nici guvernului Nastase nu i-au lipsit succesele economice. Dar ele nu au fost suficient de raspandite pentru a-i castiga un sprijin entuziast. In cursa pentru presedintie si Nastase a parut inaccesibil. Firea lui, averea si intentiile sale au fost temele majore care au umbrit temele politice. A parut distant chiar in propriul partid din cauza stilului de conducere trufas.

Relatia sa furtunoasa cu Iliescu a fost un conflict tata-fiu ce a oglindit lupta fratricida dintre Blair si Gordon Brown, ministrul de finante, fost aliat apropiat al lui Blair, transformat intr-un rival inversunat.

Ca si Blair, Nastase a incercat sa evite dezbateri adevarate cu principalii sai rivali

Dar nici macar el nu a avut controlul absolut al campaniei electorale la televizor. Iar ultima confruntare televizata a lui Nastase cu Traian Basescu s-a dovedit a fi pedeapsa sa. Votul in favoarea laburistilor s-a redus cu 6% deoarece si-au pierdut sprijinul clasei mijlocii liberale nu doar din cauza Irakului, ci si din cauza altor teme, preponde-rent neeconomice.

Blair a supra-vietuit datorita loialitatii muncitorilor din nordul insulei, echivalentul grupului de tarani si locuitori ai oraselelor din sudul si estul Romaniei. La fel ca si Nastase, imaginea si modul de viata ale lui Blair erau departe de oamenii acestia, dar fara ei nu ar fi avut nici o speranta de a izbandi.

Laburistii au castigat un al treilea guvern cu doar 36,2%, dar detinand 60% locuri in Parlament. Putin peste 20% din electorat a sprijinit partidul. Doar 60% din alegatori s-au prezentat la urne. Un sistem electoral bazat pe 646 de circumscriptii in care e ales candidatul ce iese pe primul loc ii da enorme avantaje acestuia.

E un sistem care premiaza partide precum cel laburist, al carui sprijin este concentrat in fortarete regionale. Sistemul penalizeaza partidele de centru-dreapta al caror sprijin este raspandit mai echilibrat de-a lungul tarii. Dar sistemul acestea are garantii democratice importante, desi de obicei rasplateste disproportionat partidul aflat pe locul intai.

Filiala locala din circumscriptia electorala selecteaza candidatul, acesta nu este impus de la sediul central din Londra.

Daca centrul indrazneste sa impuna un candidat, atunci pot aparea probleme in Tara Galilor; o avocata din Londra a fost impusa de la centru intr-o circumscriptie ce avea cea mai mare majoritate laburista din Marea Britanie. Femeia a pierdut in fata unui activist local respectat.

Principalii candidati trebuie sa fie atenti la temele locale iar castigatorul trebuie sa continue sa faca asta dupa ce a fost ales.

Este evident contrastul cu realitatea trista din Romania, unde deputatii devin deseori fantome in judetele care i-au ales (in cazul in care erau cunoscuti macar la nivel local). Dar in Marea Britanie campania electorala se concentreaza doar asupra a 20% din circumscriptii, considerate ca fiind schimbatoare si in care opozitia are o sansa reala sa castige.

Masinariile de partid acorda in exces atentie unui grup care probabil nu depaseste jumatate de milion de alegatori in aceste circumscriptii renumite pentru loialitatea lor scazuta pentru un singur partid.

Rezultatul alegerilor a dat o situatie mai sanatoasa. Blair va trebui sa asculte mai mult de un Parlament in care sunt bine reprezentati deputatii laburisti, care nu au incredere in stilul sau prezidential. Vor trebui regandite politicile controversate, imaginate de consilieri din umbra, fara sprijin general, precum supercazinourile, taxe universitare sau impunerea cartilor de identitate.

Puterea va trece inapoi de la cabinetul primului ministru la functionarii publici. Aici sunt lectii de invatat si pentru Traian Basescu. Intr-o oarecare masura el se bucura de popularitatea pe care o avea Blair.

Dar un sistem de decizie indepartat de cetatean, centralizat, poate duce la disparitia popularitatii daca nu se realizeaza reforme institutionale care sa asigure ca progresul politic adevarat din Romania nu depinde de actiunile unui singur om.