Fosta Uniune Europeana (de Traian Ungureanu)

Uniunea Europeana e un mit politic dezvoltat fara autorizatie populara de administratori si politicieni. Aceasta enorma contraventie a inceput sa avanseze, la inceputul anilor ’90, folosind demagogia optimista provocata de dezrobirea Europei de Est. Disparitia Cortinei de Fier a gasit elitele occidentale gata de urmatoarea utopie: Statul European.

Proiectul s-a revarsat in toate directiile, si-a propus toate sarcinile si apoi a decretat reusita lor. Dupa 15 ani de progres entuziast, conductorii si-au informat pasagerii ca au ajuns la statia terminus. Ei au pus sub ochii electoratelor nationale o caramida de 300 de pagini si au cerut aprobarea prin vot.

Francezii au respins categoric o Constitutie care nu ii intereseaza nici cat tabelul de logaritmi, dar au facut acest lucru cu un mesaj clar. Votul asupra acestui document grotesc a fost folosit de electorat pentru a se pronunta, in sfarsit, asupra nenumaratelor decizii grave luate in numele si fara consultarea sa.

Negatia franceza e, in primul rand, rafuiala cu aroganta mediilor oficiale. Aproape tot sistemul politic, 99% din editorialisti si toata suflarea vedetelor au incercat sa spele pe creier o natiune. Luni dimineata, baietii de profesie s-au trezit, singuri cu opiniile lor, undeva, dincolo de granitele Frantei reale. Votul a izbit in plin aroganta clasei conducatoare.

In al doilea rand, francezii au votat privind in ochii „instalatorului polonez”, o figura de-acum clasica in viata cotidiana a marilor orase. Muncitorul din Est, mereu pregatit sa lucreze sub tariful imposibil din Vest, se poate multiplica infinit, o data cu extinderea Uniunii. Inspaimantati de un viitor deschis concurentei, francezii au spus nu.

E, desigur, un egoism nedrept cu popoarele Estului. Insa refuzul francezilor a pus acele intrebari pe care dirijorii elitari ai proiectului european le-au ocolit cu buna stiinta: pana unde proiectul european si, in definitiv, despre ce e Uniunea Europeana?

Uniunea Europeana e un mit politic compomis, dar un mit politic cu subventii si fara vize. Din acest motiv, si numai din acest motiv, Uniunea e iubita fara conditii si intrebari in Romania si Bulgaria. Adevarul, mascat cu atentie in dosul declaratiilor inselatoare si al angajamentelor luminoase, e ca Estul s-a indragostit de Uniunea Europeana de nevoie.

Din subdezvoltare si nu din patriotism continental. Romania si colegele ei de suferinta din Est au fost livrate Uniunii Europene de nenorocirile comunismului, nu de nerabdarea infratirii cu popoarele Vestului. Acest adevar incomod are valoarea lui. La fel frica de intalnirea cu Estul, din care s-a nascut negatia franceza.

Uniunea Europeana va trebui sa tina cont de ele, pentru a readuce proiectul in limitele realitatii.

Europa Unita nu a existat si nu va exista vreodata. Cele doua Europe au aflat acum ca trebuie sa coopereze, nu sa simuleze o fraternitate fara temei. Culmea, proiectul impotmolit in Vest depinde acum de entuziasmul Estului. Asa cum e el, de nevoie si din saracie. Doar aceasta dorinta de evolutie mai poate pune in miscare Uniunea. Altfel ea va naviga direct spre viitorul impas. Probabil ultimul.

Romania trebuie sa foloseasca aceasta sansa pentru a pasi pe picioarele ei in viitoarea zona de cooperare europeana si pentru a iesi, astfel, din somnul servil in care PSD a purtat negocierile cu fosta Uniune Europeana.